3,483 matches
-
avansată, calitatea instituțiilor de cercetare științifică. footnote> în activitatea antreprenorilor români? a) inovarea este foarte prezentă în activitatea antreprenorilor români; b) antreprenorii cunosc importanța inovării, dar recurg rareori la ea; c) firmele românești recurg foarte rar la inovare, apelând la imitație. Factorii determinanți ai competitivității economice 216 21. Domeniul de activitate al firmei dumneavoastră: a) industrie; b) construcții; c) comerț; repararea autovehiculelor și motocicletelor; d) alte servicii<footnote Se includ producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
tehnologie avansată, calitatea instituțiilor de cercetare științifică. footnote> în activitatea antreprenorilor români? a) este foarte prezentă în activitatea antreprenorilor români; b) antreprenorii cunosc importanța inovării, dar recurg rareori la ea; c) firmele românești recurg foarte rar la inovare, apelând la imitație. Concluzii Pentru a rezista într-un mediu concurențial, în vederea atingerii obiectivului de maximizare a succesului economic, întreprinderea modernă trebuie să dispună de o tehnologie avansată, de un important departament de cercetare-dezvoltare, de o bună organizare a producției și a desfacerii
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
Creștinismul o rupe în mod radical cu religiile sacrificiale care, în lumea veche, sunt rezultatul camuflajului colectiv al dorinței ca rivalitate mimetică. Pentru Girard, motorul violenței este ascuns în natura conflictuală a dorinței individuale. Dorința își găsește întotdeauna obiectul prin imitație. Rivalitatea mimetică provoacă o tensiune socială care face imposibilă orice coabitare. „Descărcarea” energiilor negative ale rivalității se produce prin ritul sacrificial, mai precis prin celebrarea morții unui „țap ispășitor”. Încărcat cu vinovăție imaginară, obiectul expiator trebuie să moară, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
puteau fi testate după schema sa și, ca atare, nu erau științifice. Dar Popper nu a mers suficient de departe. El nu a recunoscut că studiul fenomenelor sociale întâmpină un obstacol absent în științele naturale - principiul incertitudinii umane. Prin urmare, imitația acestora din urmă nu duce la o reprezentare adecvată a realității. Echilibrul general și așteptările raționale sunt foarte departe de realitate. Ele arată cum poate fi supraexploatată și suprasolicitată o abordare ce generează rezultate valabile până la un punct în care
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
Glosase pe marginea lor Încă În manifestul din 75 H.P., al cărui prim imperativ era: „Cetitor deparazitează-ți creierul”; iar „deparazitarea” Însemna radicala punere În chestiune a tuturor achizițiilor trecutului, În intimă relație cu promovarea noului; creație și invenție opuse imitației sterile a convențiilor (cu implicații mai generale, ținînd de o estetică antimimetică), distanțare de „gramatică” și „logică” (În Înțelesul de limbaj convenționalizat, dar și În cel propriu, În prelungirea sloganurilor futuriste și dadaiste): „Artistul nu imită artistul creează. / Linia cuvîntului
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
realitate și ficțiune oscilează necontenit. Cu alte cuvinte, nu putem separa cele două teritorii decât prin frontiere trasate în mod arbitrar. Nu este însă mai puțin adevărat că o atare împrejurare (inseparabilă de tendința autorilor contemporani de a denunța mecanismele imitației și arbitrarul semnului poetic) apare acompaniată, în contrapondere, de posibilitatea de a testa permanent un construct sau altul de realitate prin evidențierea implicațiilor sale asupra practicilor noastre. Cu alte cuvinte, noutatea paradigmei postmoderniste ar consta tocmai în această simultaneitate și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
să genereze o serie de aporii și paradoxuri. În Grecia antică - pentru a porni de la matricea sistemelor noastre conceptuale - inițial, mimesis-ul desemna, după cum știm, o funcție performativă într-un context dramatico-ritual. Înainte de Platon, conceptul ar fi fost înțeles nu ca imitație, ci ca „mimare”, „simulare”1, împrejurare ce ne îndreptățește să bănuim că una dintre primele experiențe ale artei trebuie să fi fost aceea magică, incantatorie. În mod similar, adevărul, aletheia (a!lhvqeia), etimologic înrudit cu lethe (!lhvqe), uitarea, era privit
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai mult sau mai puțin fantasmagorică. Aceasta este, la o privire superficială, poziția lui Platon, care, după cum știm, în cartea a X-a a Republicii, decreta valoarea artei drept îndoielnică. Întrucât considera obiectele materiale ca fiind ele însele obiecte mimetice, imitații ale formelor sau structurilor transcendente, autorul Dialogurilor conchidea că până și cea mai reușită operă de artă - imitație, în fond, a unei imitații - nu ar face altceva decât să falsifice (întreit!) Ideile (prototipuri imuabile ale lumii sensibile). „Plăsmuirile” ar fi
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în cartea a X-a a Republicii, decreta valoarea artei drept îndoielnică. Întrucât considera obiectele materiale ca fiind ele însele obiecte mimetice, imitații ale formelor sau structurilor transcendente, autorul Dialogurilor conchidea că până și cea mai reușită operă de artă - imitație, în fond, a unei imitații - nu ar face altceva decât să falsifice (întreit!) Ideile (prototipuri imuabile ale lumii sensibile). „Plăsmuirile” ar fi - în viziunea sa - „lesne de alcătuit pentru cel ce nu cunoaște adevărul, de vreme ce ei șpoețiiț produc iluzii, și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a Republicii, decreta valoarea artei drept îndoielnică. Întrucât considera obiectele materiale ca fiind ele însele obiecte mimetice, imitații ale formelor sau structurilor transcendente, autorul Dialogurilor conchidea că până și cea mai reușită operă de artă - imitație, în fond, a unei imitații - nu ar face altceva decât să falsifice (întreit!) Ideile (prototipuri imuabile ale lumii sensibile). „Plăsmuirile” ar fi - în viziunea sa - „lesne de alcătuit pentru cel ce nu cunoaște adevărul, de vreme ce ei șpoețiiț produc iluzii, și nu realități”1. Nu numai
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de revelație survenită la limita dintre vizibil și invizibil 2, dar ea este asociată iluzionismului, jocului gratuit și, în ultimă instanță, falsității (cum se întâmplă, de altfel, și cu termeni ca eikon, eidolon, fantasma): „Departe de adevăr se află deci imitația și, pe cât se pare, de aceea le produce ea pe toate, fiindcă surprinde puțin din fiecare lucru și acest puțin este o iluzie”3. Des invocatul prototip al „patului”4, devenit aproape un loc comun, ca și intransigența gânditorului grec
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ca mimesis-ul să conducă la adevăr, se stabilește așadar o relație semantică între numele real, materializat în sunete și silabe, și numele „ideal” sau „natural”. Andrew Benjamin avea dreptate să constate că, în acest context particular, cunoscutele valențe negative ale imitației dispar: Este crucial să observăm, chiar în această etapă, că în legătură cu numirea - cu activitatea mimetică a numirii - adevărul este posibil. A înțelege de ce depinde de a recunoaște ce este numit în cadrul relației de atribuire a numelor 1. Dacă în concepția
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
adevărul este posibil. A înțelege de ce depinde de a recunoaște ce este numit în cadrul relației de atribuire a numelor 1. Dacă în concepția lui Platon, adevărul (a!lhvqeia) nu este accesibil artei (fie că este vorba de pictură sau de imitația prin cuvinte), poate fi, în schimb, introdus în joc prin actul numirii. Numele, atunci când este folosit corect, ar trimite așadar, nu la simpla aparență (toV ;ainovmenon wvz ;aivnetai), ci la însăși realitate lucrului, la ființa esențială (u!siva). Pe de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nu e ușor de stabilit dacă într-adevăr în Poetica avem de-a face cu o deplasare autentică a sensului conceptului de mimesis în această direcție. Rămâne în afara oricărui dubiu faptul că Aristotel manifestă în egală măsură interes pentru „obiectul imitației”2, înțelesul literal pe care îl atribuie mimesis-ului în capitolul al patrulea al Poeticii 1 obligându-ne să deliberăm înainte de a extinde cu prea multă ușurință sensul imitației, până la a o face sinonimă cu invenția. Cu alte cuvinte atât tentația
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
oricărui dubiu faptul că Aristotel manifestă în egală măsură interes pentru „obiectul imitației”2, înțelesul literal pe care îl atribuie mimesis-ului în capitolul al patrulea al Poeticii 1 obligându-ne să deliberăm înainte de a extinde cu prea multă ușurință sensul imitației, până la a o face sinonimă cu invenția. Cu alte cuvinte atât tentația de a-l privilegia pe „cum”, în defavoarea lui „ce”, cât și tendința opusă, aceea de a afirma răspicat că prin mimesis Aristotel nu ar înțelege altceva decât truismul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
care au supus conceptul unei resemantizări de proporții. Înainte de a stărui asupra acestui aspect, nu ar fi cu totul lipsit de interes să aruncăm o privire asupra argumentelor celor ce consideră că afirmația lui Aristotel conform căreia arta e mimesis, imitație, s-ar traduce, tout court, prin „arta imită realitatea”. Fără a evita cu totul capcana unui determinism destul de simplist, Wladislaw Tatarkiewicz, bunăoară, investighează modul în care „straturile” mai vechi, din gândirea greacă primitivă și din cea socratică (platonică) fuzionează în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Tatarkiewicz, bunăoară, investighează modul în care „straturile” mai vechi, din gândirea greacă primitivă și din cea socratică (platonică) fuzionează în Poetica lui Aristotel. Insistența asupra legăturilor dintre mimesis-ul aristotelic și lumea exterioară este evidentă, dar nu exclude subminarea falsei simonimii „imitație/copie”: Cu doctrina platoniciană despre imitarea realității el șAristotel, n.n.ț, nu era câtuși de puțin de acord, afirmând că, atunci când imită obiectele, arta le poate înfățișa mai frumoase sau mai urâte decât sunt, că poate să le prezinte cum
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Procesul mimetic ar presupune așadar o liberă reelaborare a datelor realului, rămânând intim legat de cunoașterea lumii. Potrivit felului elenic de gândire, orice formă de cunoaștere e în funcție de natura pe care o reflectă și căreia tinde să i se conformeze. „Imitația nu poate fi (...) liberă creație a fanteziei, așa cum nu e lirică afirmare a unei personalități. Ca să-i realizăm înțelesul, trebuie să ne întoarcem cu gândul la conceptul fundamental al filosofiei aristotelice: devenirea”1, nota D.M. Pippidi în „Introducerea” sa la
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
subversivă) a ierarhiilor 82. Asupra acestui (aparent) paradox vom insista pe larg în capitolele următoare. Până atunci să notăm doar că, în sfera artelor, jocul apare aproape întotdeauna în relație cu plăcerea estetică, provenită - după Aristotel - din două surse principale: imitația și cunoașterea. Pe de o parte - cum aflăm încă din primele pagini ale Poeticii -, „plăcerea pe care o dau imitațiile e (...) resimțită de toți”83, pe de alta, ea nu este străină de aplecarea către (re)cunoaștere, specifică omului. Imposibil
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
că, în sfera artelor, jocul apare aproape întotdeauna în relație cu plăcerea estetică, provenită - după Aristotel - din două surse principale: imitația și cunoașterea. Pe de o parte - cum aflăm încă din primele pagini ale Poeticii -, „plăcerea pe care o dau imitațiile e (...) resimțită de toți”83, pe de alta, ea nu este străină de aplecarea către (re)cunoaștere, specifică omului. Imposibil de separat de mimesis, recunoașterea, anagnorisis-ul (?íáăíțñéóéò) aristotelic reprezintă un concept fundamental în tentativele mai noi de regândire a raporturilor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de filosoful german Hans Georg Gadamer. După cum știm, acesta, în lucrarea sa Adevăr și metodă 84 încearcă, printre altele, depășirea rupturii dintre mimesis-ul-cunoaștere, respectiv, mimesis-ul-recunoaștere, propunând o reîntoarcere la Aristotel și Platon și, în primul rând, la distincția între o imitație „bună” (adecvată) și o alta inadecvată („nocivă”). În schimb, după părerea lui Mihai Spăriosu, soluția gadameriană se dovedește ineficace, din moment ce ecartul dintre artă și știință ar fi fost provocat chiar de teoria platonică, respectiv aristotelică (ambele distingând categoric imitația artistică
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o imitație „bună” (adecvată) și o alta inadecvată („nocivă”). În schimb, după părerea lui Mihai Spăriosu, soluția gadameriană se dovedește ineficace, din moment ce ecartul dintre artă și știință ar fi fost provocat chiar de teoria platonică, respectiv aristotelică (ambele distingând categoric imitația artistică de cunoaștere, prima pretinzând doar familiarizarea cu un model preexistent, iar cea de-a doua descoperirea și înțelegerea efectivă a realului): Plauzibilitatea însăși este depășită în artele imitative de plăcerea estetică, căreia îi este direct subordonată. Această plăcere provine
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
prima pretinzând doar familiarizarea cu un model preexistent, iar cea de-a doua descoperirea și înțelegerea efectivă a realului): Plauzibilitatea însăși este depășită în artele imitative de plăcerea estetică, căreia îi este direct subordonată. Această plăcere provine din două surse: imitația și cunoașterea. Dar aceste două surse (...) nu trebuie totuși confundate, (...) fiindcă Aristotel distinge mimesis-ul-cunoaștere (...) (sau educațional) de mimesis-ul-recunoaștere (sau estetic).85 Fie că suntem de acord sau nu cu un asemenea punct de vedere, nu putem să trecem cu vederea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în două lucrări fundamentale: Metafora vie94 și cunoscuta trilogie din 1985, Temps et récit (Timp și povestire)95. Ca și autorul Marelui cod, el accentuează - în ambele studii - importanța recunoșterii cerute de binomul aristotelic mythos/mimesis. Dacă poezia este o imitație a acțiunilor umane, aceasta trece inevitabil prin creația unei fabule, a unei intrigi, „care prezintă trăsături de compoziție și de ordine ce lipsesc din dramele vieții cotidiene”96. Particularitatea acesteia constă în a descrie un domeniu mai puțin cunoscut - realitatea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în primul rând recunoaștere, „o recunoaștere care iese din cadrul intrigii pentru a deveni aceea a spectatorului”99. Pe scurt, mimesis-ul apare din această perspectivă drept tot ceea ce poate fi mai străin de copierea unui real preexistent, reprezentând o formă de imitație creatoare: A imita sau a reprezenta o acțiune presupune, în primul rând, o pre-comprehensiune a ceea ce rămâne din accidentalul acțiunii umane: din semantica, simbolistica și temporalitatea sa. Pe această pre-comprehensiune (...) se sprijină punerea în intrigă și, deopotrivă, imitația (...) literară 100
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]