5,812 matches
-
un repertoriu extrem de vast, putând cânta absolut orice, de la rock and roll, romanțe, piese orientale, canțonete, balade pop la muzica clasică, nemaivorbind că show-ul său scenic este unul copleșitor, nu apuci să respiri, ești ținut permanent în șocuri electrice: imită instrumente, cântăreți indieni, se ascunde după copaci ca în «O floare și doi grădinari», spune bancuri, dialoghează cu publicul. Din acest punct de vedere, Adrian Enache trebuie neapărat văzut la un eveniment special, o aniversare sau chiar o nuntă”. Nu
ADRIAN ENACHE. NU SE POATE UN ADRIAN ENACHE BĂTRÎN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353636_a_354965]
-
înfricoșător. Jose Saramago - Sunt o parte din tot ce am găsit în drumul meu. Alfred Tennyson - Viața este un trandafir, fiecare petală este o iluzie, iar fiecare spin e o realitate. Alfred de Musset - Fă ceva minunat! Oamenii ar putea imita gestul tău. Albert Schweitzer - Sunt succese care te înjosesc și înfrângeri care te înalță. Nicolae Iorga - Cât de prostească ar fi tinerețea fără naivitatea ei frumoasă! Emile Zola - Curajos nu este cel care nu are frică, ci acela care știe
CITATE MEMORABILE (112 ŞI 113)) de ION UNTARU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353663_a_354992]
-
experienței lor, experimentând parcă împreună cu ei, în volumele: Bucuria lucrurilor simple, Recreația grădinii și Anotimpul jocului. Volume dedicate, în principal, micilor cititori, dar nu numai. Binecunoscutul critic literar Al. Ștefănescu, referindu-se la creația poetei, spune printre altele: „Ea nu imită... pe nimeni. Modestă, cuviincioasa, plină de duioșie, ne câștiga simpatia, tocmai prin această cumințenie a pământului”. Profesoară Antonia Bodea completează astfel, portretul poetic și de scriitor al Titinei: „Fire imaginativa, autoarea identifica sau ingenios creează disponibilități ale jocului că stare
TITINA NICA ŢENE- MĂRTURISIRI DE VIAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353676_a_355005]
-
copilăria. Urmează narațiunea „Ursei” în care autorul își amintește cu emoție aventurile pe care le-a petrecut în anii copilăriei alături de patrupezii Azor apoi Ursei. Povestirea este presărată cu numeroase „năzbâtii” pe care le făcea copilandrul Puiu, încercând să-și imite mama, poate, modelul vieții sale de atunci. În „Salcâmul aplecat de Sudos” Puiu Răducan își aduce aminte de păsările care poposeau în el și-l încântau cu trilul lor colorat, în special cucii și mierlele, ca într-un adevărat concert
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
știa pe de rost, căci manuscrisul nu mai era. Spunea versete cu glas tare și rar, iar copilul repeta după el. Când era vorba de Dumnezeu sau de Isus, Teodosie arăta cu mâinile spre cer. La fel făcea și copilul, imitându-l. Se împrieteniră. Copilul venea în fiecare zi și stătea ceasuri multe cu el, memorând citate din Evanghelie. Dar, în zilele care urmară, Hokim n-a mai venit la el, spre îngrijorarea nespusă a sa. Ce-o fi cu bietul
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353686_a_355015]
-
Dorina Stoica, așa cum o știm, este gata de clemență. Cartea de poezie „Daruri” adună între coperți poezii scrise cu vocație, de un om cu suflet mare și inimă bogată. Tocmai de aceea, poemele nu prea seamănă cu nimic preexistent, nu imită lumea, natura, nu caută să descopere sensuri neobișnuite din cotidian, ci, credem noi, se constituie ca o altă lume, firească, bună, cu credință în Dumnezeire. Ea abordează orice temă, în desăvârșită împlinire artistică. De notat că este și o prozatoare
STELE, CU ORICE PREŢ de CONSTANTIN LUPEANU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354620_a_355949]
-
din spasmul societății contemporane”. Femeile moderne, noile îmbogățite, parvenitele de provincie, „niște cațe ce-și zic între ele madam”, pe care noua poziție socială le-a zvârlit în vârful piramidei, doresc să fie asemeni femeilor din lumea bună; de aceea imită obiceiurile protipendadei, vizitele în saloanele deschise. „Saloane... pentru a putea «pătrunde pe această piață specială» se plătește gras”. E foarte bine pus în lumină ridicolul personajelor, consecință a discrepanței între ceea ce sunt în realitate și ceea ce vor să pară. Noile
DELICATEŢURILE CONTEMPORANE ALE LUI CONSTANTIN T. CIUBOTARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354730_a_356059]
-
stă cu două-trei sacoșe deodată?... Or eu n-oi fi tot profesoară universitară?!" Numai ce o vedem pe Doamna Bărbat că se ridică, se trage spre colțul mesei, își prinde fusta plisată și evazată cu mâinile, pregătindu-se să își imite soacra. - Soacra mea era de la Sâncel, Alba, din sat cu Vasile Frățilă, îmi spune mie, căci Doamna Comloșan știa. Când ne-am terminat casa, a venit să ne-o vadă. În prima zi, era cu câinele prin curte și aștepta
DE IERI... de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347212_a_348541]
-
atârnau hainele de cuiele bătute în grinda de la tavan. În interior, pe una dintre uși era lipită o oglindă. Nu era netedă, dar oricum era oglindă mare în casă, în fața căreia, în ascuns, câmd găseam ușa deschisă, încercam să o imit pe mamaie sau cel mai adesea pe tataie. Nu am înțeles niciodată rostul camerelor “din față”, nu le locuia nimeni. Ne înghesuiam toți în camera cu soba, fie că era iarna, fie că era vara. Cele mai frumoase, în afara ștergarelor
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
câțiva pași și a intrat în apă. Câteva broaște au sărit speriate, dar el nu le-a băgat în seamă. Cândva se speria de ele. Mai târziu, s-a obișnuit cu prezența lor, le asculta concertele necontenite și chiar le imita uneori. Ele tăceau atunci. Îl ascultau puțin și își reluau cântarea în cor cu mai multă forță. Parcă se întreceau. S-a spălat pe brațe, pe față și pe trup până la mijloc și s-a urcat din nou pe pod
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
-ar în ea de rochie! a început mamaie. Păi bine, mai fată, dacă te schilodea vaca, nu ne nenoroceai? De data aceasta nu am rezistat și cum eram singure, i-am răspuns: -Vorbești ca tataie și am început să-l imit. Cu ce vă nenoroceați? Cine rămânea schiload[, eu sau voi? am întrebat-o curioasă să aflu răspunsul. Mamaie mă privea de data aceasta mirată, dar nu de întrebarea mea, ci de faptul că nu pricepusem, până atunci, că o nenorocire
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
ca să găsim o modalitate să-i câștigăm interesul. Băieții, de la prima oră până la plecare, erau numai zâmbete și gesturi cavalerești: unul îi ducea ghiozdanul și era cea mai fericită zi din viața lui când îi revenea această onoare; altul ne imita când pe una când pe alta, altul se agăța de un gard sau de un pom, să-și arate talentul de mare șmecher sportiv; altul cine știe ce minciună îi povestea că să-și arate curajul și talentul. Plecam de la școală toate
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
cu vocea sa și așa cum e bine și așa cum e rău, pentru că, fără a reproduce ce nu corespunde, nu se poate da elocință formei de vocalitate corespunzătoare. Astfel, Maria Șalaru își expune propria voce, pentru elevii ei. Ea trebuie să imite când predă, toate vocile elevilor, așezându-și-o pe a sa în nivelele vocale ale lor, arătându-le frumosul, arătându-le greșeala. Cântând și urât și plăcut, explică elevilor diferența. Uneori, exercițiul acesta poate fi dăunător propriei voci. Dar vocea
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
aceea... ori toți să munciți, ori eu să primesc. Asta este adevărata societate a viitorului. Când voi ajunge acolo... cu ideile mele precis ajung... activist al partidului conducător... Ia un scaun, îl pune în mijlocul scenei, se așează pe el și imită ceea ce ar trebui să facă un activist. Gesticulează!) ...Stimați tovarăși! Partidul ne învață că munca înnobilează omul. De aceea vă îndemn să munciți... Sus muncă, tovarăși! (către public) Să nu ajung eu la ea. Tovarăși, munca este izvor de sanatate
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
există în mod sigur riscul de a creea ceva insipid, sterp și anost. Numai talentul împletite cu inspirația, erudiția și experiența concura la crearea unor opere viabile. Spusele lui Jules Renard apar paradoxale: „cu cat citești mai mult, cu atat imiți mai puțin” sunt pline de adevăr. Fiindcă „sita” memoriei devine mai „deasa”, adică exigenta, dar nu atât de exigenta de a se îndepărta de artă. O racila în acest sens l-a avut postmodernismul unde s-a făcut exces de
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
ci numai în raport cu exprimarea sensitică și optică a acestora... Nu există deosebire în aplicarea percepției în existența. Metodă sau teoria nu se pot aplica ad-literam oricui, fără asemănare în judecată de valoare. *** Scenă 7. (Stângaciul reintră în scenă bombănind... și imitând ultimele cuvinte ale Dreptaciului) Stângaciul: Ți-am auzit ultimile cuvinte ... „judecată de valoare” Vorbeai singur?! Dreptaciul: (surprins) Nu ... nu ... ! Mă gândeam cum o să le vorbesc oamenilor pe Tărâmul Făgăduinței. Stângaciul: Frumos... frumos, dar ce ai de gând să faci acolo
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
zici! Se întoarseră. După câțiva zeci de metri intrară pe bulevardul principal al orașului. Intrară într-o cofetărie care pe vremea tinereții lor nu există. Mirosul îmbietor de cafea pusese stăpânire pe încăperea mobilata modern și tapițata cu materiale ce imitau mahonul și pielea de căprioară. Mircea a comandat două cafele iar Aură și-a ales o „Baclava”. -Pentru prima dată, o astfel de prăjitură turcească, am mâncat la mama ta Constantine. -Odată când am venit la tine, doamna Ene m-
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞASEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357376_a_358705]
-
din partea mamei, la Joldești, adus de Raluca, sau la mătușile lui de la Agafton. Aici și-a format primele noțiunoi despre viață, aici a pus ochii pe Biblie, aici a urmărit purtările mătușilor și ale unchilor și a încercat să-i imite atât în cele bune cât și în cele rele. Acum îndrăgește natura, creația populară, cimiliturile și proverbele , acum prinde gustul singurătății și tot acum prinde gustul băuturii și al fumatului. La 14 ani Eminescu bea vârtos vin și se-apucase
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
lucrurilor este împărtășirea permanentă. Dar noi suntem destul de departe de ea și nu o putem recupera cu ușurință. Nu înseamnă că noi, dacă ne vom împărtăși în fiecare zi, am recuperat practica Bisericii primare. Departe de noi gândul acesta. Doar imităm mecanic ceva fără să avem duhul și înțelegerea celor din vechime. Părintele Alexander Schmemann spunea că un preot venerabil a fost întrebat cum mai poate un om trăi creștinește în lumea de astăzi. Și răspunsul a fost acesta: „Oricine poate
MATERIAL CU ŞI DESPRE PĂRINTELE ARSENIE MUSCALU DE LA MĂNĂSTIREA CORNU, JUDEŢUL PRAHOVA... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357703_a_359032]
-
cumsecade, liniștit, un om al cărții, un om convins de menirea și de credința sa. Pentru călugări, stareți și exarhi, precum și pentru preoți și credincioși, „călugărul-cărturar“ de la Bistrița Olteană este o „legendă vie“, vrednică de urmat și un exemplu de imitat pentru supremația culturală a cărturarilor monahi. Arhimandritul de la Mănăstirea Bistrița este o adevărată carte de istorie bisericească și națională. Vremurile noastre, atât de vitregite și de sărăcite, din punct de vedere spiritual, ne îndeamnă a vizita Mânăstirea Bistrița, loc de
PĂRINTELE ARHIMANDRIT VENIAMIN MICLE – DUHOVNICUL MĂNĂSTIRII BISTRIŢA OLTEANĂ – OM DE RAFINATĂ ŞI ELEVATĂ CULTURĂ; CĂRTURAR DISTIN AL MONAHISMULUI ORTODOX ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1 [Corola-blog/BlogPost/357708_a_359037]
-
limba română, primul tipograf bucureștean, primul egumen al Mănăstirii Hurezi, primul stareț al Mănăstirii Bistrița, sau despre Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, inedit. Așadar, Părintele Arhimandrit Veniamin Micle este pentru noi, „o legendă vie” vrednică de urmat și un exemplu de imitat. Cu alte cuvinte, Arhimandritul și Duhovnicul de la Mănăstirea Bistrița Olteană este o adevărată carte de istorie bisericeasă, culturală, spirituală și națională. (Cf. - http://www.napocanews.ro/2010/01/arhimandritul-veniamin-micle.html - 21.07.2015). Material omagial și documentar, realizat și redactat
PĂRINTELE ARHIMANDRIT VENIAMIN MICLE – DUHOVNICUL MĂNĂSTIRII BISTRIŢA OLTEANĂ – OM DE RAFINATĂ ŞI ELEVATĂ CULTURĂ; CĂRTURAR DISTIN AL MONAHISMULUI ORTODOX ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1 [Corola-blog/BlogPost/357708_a_359037]
-
ceea ce îmi place. Iar a doua calc în picioare toate legile divine și umane, toate normele sociale și civile. Dar în așa fel încât să nu fiu prins. Mă fascina acest om, ca adolescent începusem conștient sau inconștient să-l imit. Eram captivat de optimismul lui, setea lui de viață. A fost o perioadă când mama lucra la un grătar în piață nouă din orașul Tulcea. Acolo se vindeau mici și suc, însă cei din anturajul lui Costică puneau băuturi alcoolice
POVESTEA UNEI VIETI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357922_a_359251]
-
Natura a alcătuit, din vechi și noi, ...cum au fost, un Rai adevărat al copilăriei mele în care mă jucam nestingherit, dar supravegheat, bineînțeles, îndeaproape de mama! Când la poarta noastră bătea sau striga cineva, eu, indiferent pe unde „trebăluiam” imitând-o pe mama, lăsam totul și săream ca arcul, pornind fuga spre poartă, căci tare mult îmi plăcea să-i mai primesc pe oaspeți... ─Nenea, Necea! Mamă, este nenea Necea! Și gata, eu eram la poartă. Mama nu apuca nici măcar
CINE N-ARE CARTE, N-ARE PARTE! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358417_a_359746]
-
Dumnezeu. Au reușit și reușesc însingurarea nu numai oameni simpli, ci fruntași, oameni de carte și chiar conducători de popoare. Sunt mii și mii formele pe care le poate lua efortul însingurării la oamenii din lume. Unii au ajuns-o, imitând, cu duhul și cât este cu putință unui mirean, modelul sihaștrilor. Mă gândesc, îndeosebi, la acel strălucit voievod muntean care a fost Neagoe Basarab, despre care se spune că, sub grijile domniei, trăia rugăciunea isihastă, rugăciunea minții. De altfel, după
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
nu un copiator și... nu voi recurge niciodată la chirurgia plastică pentu a mă asemăna cu el, mai ales că mi-am câștigat deja un prestigiu, o valoare în fața publicului care mă apreciază ... fapt care mă definește nu pentru că îl imit pe Elvis ci mai ales pentru interpretarea vocală și prezența mea scenică. Să nu uităm că Elvis a fost întotdeauna un împătimit al muzicii gospel, gen religios pe care l-a introdus în repertoriul său și în care se regăsea
INTERVIU CU PĂRINTELE ANTONIU PETRESCU ALIAS DON ELVIS de GEORGE ROCA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357955_a_359284]