2,103 matches
-
liberi poate fi compatibil] și proporțional] cu fericirea dorit]. Kant vorbește despre o astfel de coordonare perfect] între virtutea moral] și fericirea că bine suprem. Realizarea binelui suprem va dura foarte mult timp: trebuie s] postul]m deci niște suflete imorale asemeni unei providențe divine. Aceast] imagine a fost satirizat] de-a lungul timpului. Heine îl consideră pe Kant un revoluționar îndr]zneț care a ucis deismul și care apoi a recunoscut cu sov]ial] c] rațiunea practic] putea „dovedi” pan
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
facem; dar acolo unde astfel de drepturi exist] (că în cazul avortului), acestea decid asupra problemei, f]când acele consecințe nule și neavenite. Am putea spune chiar c] abordarea drepturilor în balant] cu alte considerente este o dovad] clar] de imoral]. Orice abordare de acest gen este în opoziție cu teoria datoriilor prima facie, pentru c] toate datoriile sunt de tipul prima facie; nu exist] ceva mai puternic de atât, care s] poat] fi considerat atu. Ross ar putea aduce unele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
despre o rea-credinț]. Ne folosim de datoriile profesionale că scuze, ne ascundem în spatele lor pentru a evita confruntarea direct] cu problema. Dar recurgerea la unele drepturi și datorii ar putea fi considerat] ca fiind de rea-credinț]. Mulți oameni consider] că imoral faptul c] toate deciziile morale ar trebui luate prin punerea în balant] a avantajelor și a dezavantajelor, așa cum recomand] Ross. Cea mai bun] ap]rare a lui Ross este discuția asupra importanței drepturilor, mai corect spus, dac] este exagerat sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moralmente obligat) s] interzic] avorturile intenționate? Ar trebui permise anumite avorturi, iar altele nu? Statutul legal al avortului decurge în mod direct din statutul s]u moral? Sau trebuie că avorturile s] fie legale, deși uneori sau întotdeauna acestea sunt imorale? Astfel de întreb]ri au suscitat dezbateri intense în ultimele dou] decenii. În mod interesant, în cea mai mare parte a lumii industrializate, avortul nu a constituit un delict pan] când o serie de legi antiavort nu au fost adoptate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c]s]toriei (spre exemplu, adulterul, promiscuitatea) și toate expresiile sexuale care sunt în mod intenționat incompatibile cu reproducerea uman] (spre exemplu, masturbarea, homosexualitatea, sexul oral și anal, chiar și folosirea contraceptivelor) sunt stigmatizate drept „nenaturale” și, în acest fel, imorale. Diverse modific]ri pot fi f]cute asupra acestei poziții. Spre exemplu, s-ar putea obiectă c] sexul este permis din punct de vedere moral dac] apare în interiorul instituției c]s]toriei, chiar dac] este incompatibil cu reproducerea. Astfel, sexul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
5.000 de dolari mai bogat și cu un deget mai s]rac! Chiar dac] contractul imaginat s-a încheiat voluntar, în absența forței, a vicleniei sau a priv]rii de libertate, mulți ar considera c] un asemenea contract este imoral deoarece Vito a exploatat circumstanțele cumplite, vulnerabilitatea și disperarea crunt] care caracterizau situația lui Rocco. Mai mult decât atât, ambele p]rți au considerat o parte a trupului unui om ca fiind nimic mai mult decât un produs supus legilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi tranzacționate pe piaț], reprezint] un exemplu de exploatare în acest sens larg. Aici întâlnim eroarea pe care au f]cut-o libertarienii: contractele nu sunt autovalidante din punct de vedere moral. În conformitate cu aceasta, o asemenea abordare susține c] sexul este imoral dac] și numai dac] implic] viclenie, inc]lcare a promisiunilor, fort] ilicit] sau exploatare. Aceast] abordare concede c] natură actelor sexuale este contractual] și implic] noțiunea de reciprocitate. Atunci când doi oameni consimt în mod voluntar s] aib] o legatur] sexual
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
beneficii contractuale reciproce importante. În consecinț], retorica produselor p]trunde chiar si in sanctitatea vieții interioare, private a familiei capitaliste. Aici, Engels contrazice argumentul creștin: sexul în cadrul familiilor burgheze este o form] de prostituție (într-un sens peiorativ) și deci imoral, deoarece baza să este exploatarea economic] a celor slabi de c]tre cei puternici, iar rezultatul s]u este transformarea în marf] a atributelor constitutive ale celui mai l]untric eu al femeii. Soluția maladiilor familiei burgheze este socializarea muncii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
neincredere și ur]. De asemenea, nu poți fi complet onest cu cineva dac] nu ai încredere în acea persoan]. Neîncrederea d]uneaz] onestit]ții. Pe scurt, posibilitatea unor relații personale reale este limitat], dac] nu chiar eliminat] într-un mediu imoral. Dac] oamenii nu sunt interesați de bun]starea altor oameni - dac] ei sunt amorali sau imorali - atunci când într] aparent într-o relație personal] o vor face pentru câștigul lor personal; aceste relații nu vor fi personale în sens relevant. De vreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în acea persoan]. Neîncrederea d]uneaz] onestit]ții. Pe scurt, posibilitatea unor relații personale reale este limitat], dac] nu chiar eliminat] într-un mediu imoral. Dac] oamenii nu sunt interesați de bun]starea altor oameni - dac] ei sunt amorali sau imorali - atunci când într] aparent într-o relație personal] o vor face pentru câștigul lor personal; aceste relații nu vor fi personale în sens relevant. De vreme ce ei nu sunt deloc înclinați s] acorde atenție nevoile legitime ale altor oameni, ei nu le
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
directori de nivel inalt) care se plâng de faptul c] „valorile companiei sunt în conflict cu valorile lor personale”. Din punctul meu de vedere, acest lucru poate însemna c] anumite cerințe exprimate de companiile lor sunt lipsite de etic] sau imorale. Ceea ce oamenii înțeleg prin „valori personale” sunt de fapt cele mai profunde valori ale culturii în care ei tr]iesc. În acest context putem înțelege cel mai bine tragică figur], acum familiar], a „turn]torului”. Acesta nu este doar vreun
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asumate în politica armelor nucleare poate fi g]sit] în capitolul 34, „R]zboi și pace”) Cei care se refer] la nevoile politicii, cel puțin de la Machiavelli încoace, au vorbit adesea nu numai despre riscuri necesare de o natur] aparent imoral], dar și despre necesitatea minciunilor, actelor de cruzime și chiar a crimelor. Ghidându-se dup] piesa lui Sartre cu același nume, filosofii moderni tind s] vorbeasc] despre necesitatea „mâinilor murdare” în politic], aceasta însemnând c] vocația pentru politic] oarecum le
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dar nu vom vorbi despre ele în acest punct, ci vom continua cu presupunerea câtorva contraste intuitive dintre politic și evidentul apolitic. Așa cum se știe, exist] multe controverse legate de interpretarea ideilor lui Machiavelli. Cred c] pledoaria lui cu privire la „necesitatea imoralei” este foarte serioas] (mai degrab] decât ironic], cum susțin alții) și c], deși are în minte inc]lcarea moralei creștine, ideea are aplicații mai ample în codurile morale și în cazul virtuților recunoscute în plan laic și în alte contexte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
personale este puternic disprețuit] în multe culturi (cu toate acestea este intens practicat] atât pe c]i directe, cât și indirecte). Având în vedere aceste realit]ți, trebuie stabilit faptul c] exploatarea relațiilor personale pentru obținerea unui profit este profund imoral. Gandiți-v] pentru un moment la oamenii care vând copii sau la cei care devin proxeneți pentru partenerii lor de sex. În plus, măi exist] și faptul recalcitrant, referitor la teza imparțialit]ții, care arăt] c] politicienii sunt priviți în general
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care v]d avantaje în eforturile cooperative, accept] s] continue într-un fel în care fiecare trebuie s] renunțe, cel putin temporar, la unele scopuri, interese sau politici proprii pentru a realiza altele. În acest sens, compromisul nu este ceva imoral, dar nu este de mirare c] acest cuvânt are de obicei unele conotații negative, si c] o anumit] utilizare a sa este în mod esențial peiorativ]. Acest sens al cuvântului apare când ne referim la o persoan] sau instituție care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
normal], poate nefericit], a colabor]rii sau conflictului și devine suspect din punct de vedere moral. Paradigmă machiavelic] sugereaz] c] aceast] form] a compromisului este uneori necesar]. Eliberarea. Aceast] problem] apare atunci cand un agent a ales un curs de acțiuni imorale sau a instaurat o stare imoral] de durat] a lucrurilor, si a ajuns s] regrete decizia, c]utând apoi s] se elibereze din acel haos. În context politic, este posibil ca nu agentul în sine s] fi inițiat acțiunea imoral
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau conflictului și devine suspect din punct de vedere moral. Paradigmă machiavelic] sugereaz] c] aceast] form] a compromisului este uneori necesar]. Eliberarea. Aceast] problem] apare atunci cand un agent a ales un curs de acțiuni imorale sau a instaurat o stare imoral] de durat] a lucrurilor, si a ajuns s] regrete decizia, c]utând apoi s] se elibereze din acel haos. În context politic, este posibil ca nu agentul în sine s] fi inițiat acțiunea imoral], ci doar s] fac] parte din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
imorale sau a instaurat o stare imoral] de durat] a lucrurilor, si a ajuns s] regrete decizia, c]utând apoi s] se elibereze din acel haos. În context politic, este posibil ca nu agentul în sine s] fi inițiat acțiunea imoral], ci doar s] fac] parte din grupul care a f]cut-o, sau, inc] și mai interesant, agentul este moștenitorul acestei situații. Considerând c] situația în care se afl] este profund imoral], trebuie s] încerce s] o schimbe, dar încetarea total
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ca nu agentul în sine s] fi inițiat acțiunea imoral], ci doar s] fac] parte din grupul care a f]cut-o, sau, inc] și mai interesant, agentul este moștenitorul acestei situații. Considerând c] situația în care se afl] este profund imoral], trebuie s] încerce s] o schimbe, dar încetarea total] poate fi uneori mai daun]toare și periculoas] decât continuarea temporar] pan] în momentul eliber]rii din aceast] situație. Dac] se oprește sau conținu], agentul va cauza oricum probleme pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
această înseamn] continuarea unui r]zboi nedrept și a crimelor pe care le presupune. În anumite cazuri, acesta este totuși cel mai bun lucru care poate fi f]cut, cu toate c], pornind de la premise neutilitariste, aceasta presupune un comportament imoral. Luați aminte c] nu este un simplu caz al triumfului politicii asupra moralei; primul verdict moral în privința r]zboiului r]mane cel mai important, deoarece agentul este ghidat de acesta în c]utarea eliber]rii. Aceast] idee este central] în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pentru o cauz] nedreapt] nu beneficiaz] de justificarea moral] de a folosi violență, nici chiar împotriva soldaților inamici, chiar aflați în serviciul ț]rii lor. Nimeni nu are dreptul de a folosi violență ca mijloc de atingere a unor scopuri imorale. Bineînțeles, dac], așa cum se întâmpl] de obicei, participarea unui soldat într-un r]zboi nedrept este rezultatul combinației unor factori precum dezam]girea, îndoctrinarea și coerciția, atunci aceast] acțiune greșit] poate fi scuzat] într-o oarecare m]sur], iar utilizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe cea a proporționalit]ții (Finnis et al., 1987, cap. I). Aceast] realitate determin] apariția unor întreb]ri fundamentale legate de moral] și descurajarea nuclear]: depinde descurajarea de ameninț]rile de a folosi arme nucleare în moduri care ar fi imorale? Dac] da, ce ne spune acest lucru despre relația dintre moral] și descurajarea nuclear]? Sunt implicate aici atât aspecte morale, cât și strategice. S] presupunem c] am ști ce utiliz]ri posibile ale armelor nucleare ar fi acceptabile din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
strategice asupra necesit]ții ameninț]rilor, putem conchide c] exist] un consens general în rândul experților în strategie asupra ideii c] o descurajare viabil] și efectiv] presupune existența unor ameninț]ri care încalc] cerințele lui jus în bello. Argumentul intențiiilor imorale Dac] presupunem c] descurajarea depinde de ameninț]ri cu folosirea armelor nucleare în moduri imorale, ne vom confrunta imediat cu o problem] care a generat numeroase discuții în literatura asupra eticii descuraj]rii. Se pare c], pentru a fi credibile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
experților în strategie asupra ideii c] o descurajare viabil] și efectiv] presupune existența unor ameninț]ri care încalc] cerințele lui jus în bello. Argumentul intențiiilor imorale Dac] presupunem c] descurajarea depinde de ameninț]ri cu folosirea armelor nucleare în moduri imorale, ne vom confrunta imediat cu o problem] care a generat numeroase discuții în literatura asupra eticii descuraj]rii. Se pare c], pentru a fi credibile, ameninț]rile de acest tip trebuie s] fie sincere - adic] trebuie s] fie susținute de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
încet]țenit] în planurile elaborate și în preg]tirile pentru folosirea armelor nucleare) de a le pune în practic] în cazul în care sunt sfidate; rezult] de aici c] descurajarea presupune intenția condiționat] de a folosi armele nucleare în moduri imorale. Dac] accept]m și principiul c] este imoral s] intenționezi s] faci ceea ce este imoral (Principiul Intențiilor Imorale), vom ajunge la concluzia c] descurajarea nuclear] este imoral]. Acest argument, pe care îl vom numi Argumentul Intențiilor Imorale, a avut o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]