2,209 matches
-
a "poetului țărănimii" - lipsa lor poate fi neglijată dacă alte calități o compensează. Și în acest caz inițial, poezia se împlinește prin prospețimea unei lumi rurale reconstruite aerian, prin acumulare de peisaje, de armonii în versificație, printr-o stranie nostalgie... impersonală! Mircea Tomuș constată această particularitate artistică în prefața la ediția centenară în BPT: "Există la Coșbuc o imposibilitate de a se autoexprima, un obstacol ce barează calea fluxului personal emotiv." "Nunta Zamfirei" împreună cu "Moartea lui Fulger" sunt îndeobște considerate drept
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
asemenea manifestări de rea-credință, cum să reacționez? Este evident că nu-mi rămâne decât să-l dau în judecată pe Liviu Ioan Stoiciu, întrucat afirmațiile sale îmi aduc prejudicii, prezentându-mă că pe un om necinstit și numai un for impersonal, cum este tribunalul, mă poate reabilită. (La revista Contemporanul publicarea unor născociri stupefiante și denigratoare se practică de altfel în ultima vreme în mod curent.Sub patronajul lui Nicolae Breban, ca director, si cu girul lui Cătălin Târlea, ca redactor
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
Iată câteva secvențe: după serenitatea aproape de sapiențial a Irinei Mavrodin, îl surprindem pe Al. Cistelecan într-o dispoziție de o bonomie mornă și o reîntâlnim pe Ana Blandiana în ipostaza de interlocutor apt să dezamorseze, cu paciență, pe un ton impersonal, potențialul exploziv al oricărei întrebări. Nonconformistul Marin Mincu se înfățișează și ca om de litere în sensul propriu al cuvântului, adică de caleidoscop lingvistic, realcătuit mereu altfel: citindu-i afirmațiile (din 2002) despre întâlnirea cu Eugen Ionescu la Paris, ne
Portrete în mișcare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10195_a_11520]
-
sunt informe, probabil pentru a sugera haoticele tenebre unde fermentează devenirea, o mlaștină (care are același rol simbolic precum labirintul) ce trebuie străbătută; în schimb, partea a doua, 19 cântece pentru înșelat timpul, se concentrează asupra unei desăvârșiri formale aproape impersonale, sugerând căutarea "muzicii interioare" prin care limba trebuie să surprindă, dincolo de controlul rațional. Lumina neagră guvernează tot ce e instinctiv și matern. E călăuză și țintă: un "feciorelnic gâde/ ce bate din întunecate pleoape", "sora cea mai mare a tăcerii
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
a acționa, adică totuna cu a influența. De aceea nu are nici un sens să te întrebi "cine interpretează?". E ca și cum te-ai întreba cine plouă sau cine e subiectul anotimpurilor în schimbare. La scara universului "a interpreta" este un verb impersonal, și abia cu apariția omului actul acesta universal capătă noblețea doctă a unui îndeletniciri personale. În rest, interpretarea e interacțiune și nimic altceva. Dar cum trebuie înțeles acest termen, pentru a-l surprinde în raportul său cu celelalte concepte și
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
recunoască este faptul căci a compara ajută la aflarea adevarului" (scrisoare, în Forumul România liberă, februarie 2001). în exemplele pe care le-am găsit, căci apare după un substantiv - "faptul căci", "confirmarea căci", "încredințarea căci" - , după expresii verbale și verbe impersonale (introducînd o subiectivă) - "este clar căci", "înseamnă căci" -, după verbe tranzitive (intoducînd o completivă): "eu cred căci", "susțineți căci", "mea spus caci" , "am înțeles căci", "văd căci" - și chiar în locuțiuni - "măcar căci". în unele cazuri se poate presupune că
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
devin mai degrabă un "testament" de tinerețe. Un autodenunț reluat în fața nepoților parcă are altă miză. Ca un Pierre Menard, cititorul abia al ediției a doua va citi aceeași carte citind în același timp alta. Sigur că impresionează sinceritatea aproape impersonală cu care nu cruță nici o eroare, nici o stridență și nici măcar lașitățile - cu atât mai mult cu cât e greu acum de imaginat cum a apărut cartea în comunism -, dar mai important mi se pare nu actul autodenunțului în sine, cât
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
efectelor stârnite de publicarea documentelor găsite în arhive. Dosarele de Securitate seamănă, prin natura lor, cu niște subsoluri unde se află zăcăminte de utopie pasivă. Misiunea ei s-a încheiat o dată cu ferecarea depozitelor subterane unde și-a așezat, într-o impersonală așteptare, „obiectivele”. Scos la lumină, „obiectivul” iese, ca să zic așa, din poziția de neutralitate, devenind fără voia sa un „personaj”. Decizia benevolă a accederii la propriul dosar echivalează cu asumarea acestei noi identități rezultate din metamorfozarea „obiectivului” inert într-un
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
zelos de o armată de securiști și informatori, existența lui Tudoran era violată fără scrupule de către acești chiriași majoritar invizibili cărora nimic din viața lui nu trebuia să le fie străin. Turnătorii - Lotul „Neagoe” Securitatea scria cu o singură mână, impersonal, univoc și pentru sine însăși. Restul e o construcție textuală țesută ulterior prin cumularea expresivității (in)voluntare a documentelor aflate în dosarele sale. „În majoritate, turnătorii mei sunt de o calitate umană execrabilă” - scrie Dorin Tudoran într-un cuvântînainte intitulat
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
lui Victor Iancu. Romanul ("literatura") trăiește astfel în sine, comunicînd sui generis cu interpretul său, homo interpretant. Faptul se datorează exclusiv dispariției lui homo symbolicum (autorul însuși), anihilat de către textul său. Prin urmare, individul creator "moare", vocea sa căpătînd tonalități "impersonale", asemenea "celei a unui preot sau șaman, prin care vorbește întotdeauna impersonalitatea divină", după cum constata Roland Barthes undeva (scriitorul ca "reflector" al epocii!). Autorul devine astfel o "mînă" impersonală care transcrie un saeculum, e o "memorie culturală" sau este el
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
textul său. Prin urmare, individul creator "moare", vocea sa căpătînd tonalități "impersonale", asemenea "celei a unui preot sau șaman, prin care vorbește întotdeauna impersonalitatea divină", după cum constata Roland Barthes undeva (scriitorul ca "reflector" al epocii!). Autorul devine astfel o "mînă" impersonală care transcrie un saeculum, e o "memorie culturală" sau este el însuși "scris" de către textul său. Textul poate depersonaliza, deconstruind identitatea (unitatea) în propria sa rețea semiotică, lărgită mereu, extinsă prin/din ea însăși, ca fenomenalitate în sine, independentă de
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
o confruntare la propriu cu noțiunile lui Heidegger și cu inadvertențele și contradicțiile ce apar în textele neamțului. Felul în care Cristian Ciocan analizează relația dintre Befindlichkeit (situare afectivă) și Stimmung (dispoziție afectivă), dintre das Selbst (sinele) și das Man (impersonalul "se") sau dintre Umwelt (lumea ambiantă), Mitwelt (lumea împărtășită cu alții) și Selbstwelt (lumea sinelui) îl așază pe exegetul român în categoria celor mai profunzi analiști ai lui Heidegger. Cauza rămîne una singură: îndrăzneala de a te lepăda de superstiții
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
alte grupuri de prieteni, pînă aproape de acel mezzo del camino. O a doua serie se încheagă abia mai încolo, și e un "roman de familie", urmărește întîmplări legate de membrii clanului Mețianu (și stilul e altul: la persoana a treia, impersonal, omniscient). Îi urmărim astfel pe Anton, copilul-pianist, pînă în adolescență și pușcărie, pe Margareta, soția doctorului Mețianu (centru nevăzut) trecînd prin calvarul evacuării casei, pe fiicele ei apoi care-și împart banii cuveniți din vînzarea casei visînd la o reabilitare
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
Luminița Marcu În condiții normale, cartea lui Caius Dobrescu Inamicul impersonal ar stîrni discuții adevărate, polemici, răspunsuri, atitudini. Poate chiar gesturi. "Dar noi sîntem relativ departe de o asemenea stare dinamică și productivă, fiincă utopia culturii ca Arcadie, în care spiritele frumoase se alătură pentru a cînta imnuri de slavă servește
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
conceptualizate decît în prima parte. O legitimare la rece a atitudinilor explozive de acolo, am putea spune. Și încă o dată o dovadă de construcție abilă a unui volum care n-ar trebui să lase pe nimeni indiferent. Caius Dobrescu, Inamicul impersonal, Editura Paralela 45, 2001, 274 pag., f.p.
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
ce făptuiește cu tîlc omul, din clipă în care devine conștient de poziția lui în Cosmos, este îndreptat către un singur țel: suprimarea acestei despărțiri, refacerea unității primordiale, retragerea în tot (fie că acest tot este conceput că o putere impersonala, ca un Dumnezeu etc.)". Androginul nu e decît copia fidelă a zeului (Isus însuși e considerat fără sex - v. Paul Evdokimov, La femme et le salut du monde, 1958, unde se susține că Hristos, chip perfect al lui Dumnezeu, este
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
Pe catafalc tăcerea a aprins o lumină/ Trece ecoul și-i sfărîmă lacătele". Nimic materie, doar impresiunea ei pe lumea împrejmuitoare, nimic acțiune, doar reacție. Ce mai frumoasă odă a inefabilului, ce mai exactă definiție a spectacolului? Decît o urmă impersonală într-un vid răsunător? Nu încap, în această plutire pe teaca lumii, între stări comunicante, sentimente extreme. O anestezie ușoară, menind, deopotrivă, a bine și a rău, amețește ființa, ca o îmbrățișare de fire de mătase. O delicată confuzie, o
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
a pus capac genului epistolar. Gata, nu mai scriem scrisori adevărate, ci surogate electronice, de cîteva rînduri și care nici nu se mai păstrează, fiindcă nu e nimeni nebun să-și umple fișierele computerului cu frazele banale ale acestei corespondențe impersonale. Urmașii noștri nu vor mai avea problema mea de azi, cu pusul ordinei în scrisorile primite. Edițiile din operele lor nu vor mai conține capitolul cu pricina. Marii epistolieri ca Alecsandri, Ghica, Hasdeu, Odobescu, Maiorescu, Caragiale, Barbu, Steinhardt și alții
Specii pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16549_a_17874]
-
face excepție. Regal de erudiție, profuzie de detalii (marginal clasificate), cartea devine un soi de ,1001 de călătorii fabuloase" ce se pot citi și cu răsuflarea tăiată de epicul și peripateticul istorisirii. Dacă, în neutralitatea unei limbi străine elegante dar impersonale, veți căuta particularitățile stilistice (românești) ale scrisului lui Corin Braga, eu cred că le veți afla cu deosebire la nivelul pasiunii povestirii, al fascinației auctoriale față de meandrele și pliurile narative ale propriului subiect. Pentru că vorbeam de echilibrul necesar ca despre
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
derutantul - dar se pare că mai autenticul - se. Această opțiune este curajoasă și necesită cu siguranță discuții, fie pentru înțelegerea ei, fie pentru o eventuală contestare. Argumentul de bază al Editurii Trei este că se-ul exprimă, spre deosebire de sine, natura impersonală al lui das Es, precum în expresia: "Es wird kalt" - "Se face frig". Pe de altă parte, termenul sine îl poate echivala acum fără dificultăți pe germanul Selbst (în engleză: self), ceea ce din punctul de vedere al teoriilor psihanalitice elimină
Opțiuni terminologice by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15342_a_16667]
-
alintați cu invidie, molestați cu lacrimi supersonice/ bătuți cu trandafiri sălbatici sfâșiați cu cornul de terebentină/ în auzul remorcat de vuietul cerului/ șoapte printre cortine de sânge, trompete prin sfere abstracte// iubirea noastră se împiedică de acțiuni intranzitive/ de căderi impersonale de meteoriți/ găsește adăpost sub lupele cangrenate/ în toamna cu o singură zăpadă - hârtii plutind ca îngerii arși/ și iubirea noastră - dezlănțuire de lăcuste albe tremurând/ pe tulpinile gemene/ printre colapsuri & explozii & viziuni" (Turnuri). Mișcarea browniană e văzută ca funestă
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
vechi: Ťviață săracă,/ La urmă'n țara ta, coliba dacăť;/ Tambura de turcoaică și tulipa/ Tacîmul de cafea: Ťiubește clipať." Între atîtea contrarii, se duce o viață de om. Încercînd să-și citească - citirea dă greș, azi, în moda interioarelor impersonale - taina în taina lucrurilor: "Ești cameră de dragoste, de ură?/ Odae neagră cu parfum de mosc,/ O, spune-mi cine ești, să mă cunosc!". Cîte ceva de peste tot, spirite tari roase de conviețuire, asta sînt Balcanii. Jucîndu-se copilărește cu mitologii
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
păcăliți sau cei incapabili să se orienteze în această lume, iar uneori incapacitatea lor de orientare e explicată prin tulburări psihice. Acesta e și cazul lui Memento, care de altfel are multe dintre caracteristicile formale ale filmului noir: decorul (urban impersonal), personajele (polițist corupt, femme fatale), laitmotivele tematice (flashbackuri). Dar aici nu mai e vorba de convenționala amnezie; protagonistul, Leonard Shelby (Guy Pearce), fost investigator al unei firme de asigurări, suferă de pierderea memoriei pe termen scurt (minute), cu toate că pare a
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
personaje, dedicîndu-le unele poeme etc. Există negreșit o orientare anglo-saxonă a creației d-sale, prima de-o asemenea decizie și prestanță în lirismul românesc, coincidentă, am zice, cu ceea ce se cheamă etapa postmodernistă, opunînd adică spectrul biografic, confesiunea individualizată detașării impersonale specifice modernismului (nu insistăm pe-o asemenea distincție doctrinară, mulțumindu-ne a o sugera, căci nu sîntem convinși de-o evidență a desprinderii categorice a așa-numitului postmodernism din plasmă generoasă, cîtuși de puțin "anacronică", "inerțială", "epuizată", ci, dimpotrivă, încă
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
acest motiv, valoarea volumului stă tocmai în petele de adevăr pe care Ioana Diaconescu a reușit să le extragă din molozul de fragmente birocratice care împînzesc catastifele de urmărire informativă. Așa se face că cititorul simte cum, prin găurile codului impersonal ale aparatului represiv, se strecoară drama unor spirite care au format elita interbelică. Spuneam că ce izbește la Ioana Diaconescu e mărturisirea traumei pe care a trăit-o în intervalul celor 11 ani de cercetare arhivistică, trauma culminînd cu intenția
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]