136,335 matches
-
opoziție cu întreg trecutul retoric-polifonic al Renașterii și Barocului muzical. Prin raportarea la viitor, el se prezintă fie în calitatea lui de „prevestitor”, fie în calitatea lui de compozitor deja romantic (dat fiind și paralelismul cu existența lui Franz Schubert), impunând organicismul drept doctrină dominantă a romantismului muzical. Schimbarea de opțiune conceptuală de la operarea cu „prefabricate” retorice, tehnica asamblării lor mai mult sau mai puțin mecanică și imaginea compozitorului ca „retor complet”, la ipostaza compozitorului ca „plantator” sau „cultivator”, sau chiar
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
în opoziție cu concepția muzicii de cameră. În concepția lui Asafiev, simfonismul reprezintă ceva mai mult, deoarece nu este limitat la identitatea de gen, ci se prezintă ca un mediu natural de realizare a concepției organice. O singură diferență se impune, însă, deoarece Asafiev nu recurge la metafora creșterii organice, ci, mai degrabă, la ideea elanului vital care străbate întreaga operă muzicală<footnote Gavin Thomas Dixon, Polystylism as dialogue: A bakhtinian interpretation of Schnittke’s symphonies 3, 4, and his concerto
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
de operă) și (3) contestarea romantismului pe linia ideologiei impresioniste (Claude Debussy, cu o concepție proprie asupra muzicii instrumentale-simfonice și de operă); (4) continuitatea poate fi constatată, însă, în contextul școlii ruse, după romantismul tributar al lui Piotr Ilici Ceaikovski impunându-se reprezentanții postromantismului rus, Alexandr Nikolaievici Scriabin, Serghei Vasilievici Rahmaninov sau Alexandr Konstantinovici Glazunov, și (5) urmând tradiția fantastică din creația lui Rimski-Korsakov - în cadrul celor trei balete ale lui Igor Stravinski (elev al lui Rimski-Korsakov) se observă trecerea de la Pasărea
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
evolutivă a creației lui Arnold Schönberg (1784-1951) și Igor Stravinski (1882-1971). Opțiunea pentru aceste două modele (considerate reprezentative sau privilegiate), în detrimentul altor imagini conceptuale este realizată pornind de la câteva considerente nelipsite, în opinia noastră, de o anumită importanță care le impune ca modele referențiale în noul context social-politic-artistic al începutului de secol XX. (1) În cel mai general sens posibil, creația celor doi compozitori pornește de la un context definibil ca intersecție a mai multor tendințe de reformulare a dominantelor valorice (nașterea
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
și liniaritatea evoluției identicului sunt, astfel, criteriile fundamentale în constituirea unei structuri stilistice. Această imagine rezistă, însă, doar până la limita despărțitoare a începutului de secol XX. Existența și activitatea de creație ale lui Schönberg și Stravinski propun și, până la urmă, impun un model stilistic radical diferit de concepțiile anterioare: Stilul ambilor compozitori reprezintă constituiri sau ansambluri stilistice compuse din mai multe „compartimente” reprezentative distincte, aliniate în ideea de catenă tipologic-temporală. În cazul lui Arnold Schönberg este vorba despre succesiunea a cinci
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
funcționarea canonului, reprezintă un argument suplimentar al importanței și utilității pe care o reprezintă tratarea sincronă a ambelor problematici, deoarece numai un asemenea tip de abordare relevă concomitența mutațiilor în planul fiecărei concepții luată separat. Devine vizibil faptul că se impun, drept canonici, compozitorii care, prin natura metodei componistice, a programului ideologic-estetic asumat și a efectelor de înrâurire pe care le-au produs, se situează fie la începutul (funcția de deschidere), fie la sfârșitul (funcția de sinteză) unui ciclu cultural sau
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Webern este împușcat la vârsta de 62 de ani, Bach trăiește 65 de ani, iar Mozart moare la vârsta de 35 de ani. Putem deduce de aici că în cazul fiecărui compozitor, ca exponent a propriei „personalități” stilistice, condițiile „canonizării” impun o analiză amănunțită a factorilor particulari prin a căror convergență lucrările acestuia devin reprezentative în sens valoric. Canonizarea lui Webern imediat după moartea lui de către reprezentanții ultimei avangarde (Boulez, Stockhausen), recanonizarea lui Mahler în a doua jumătate a anilor ’60
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
îl putem observa până la limita anilor ’70, prin titulaturi ca minimalism, stocastism, aleatorism, inclusiv serialism, spectralism, toți termenii făcând referire la particularitatea organizării tehnice a materialului muzical; (4) al patrulea context, postmodernismul emergent al sfâșitului anilor ’60 - începutul anilor ’70, impune creația polistilistică a lui Alfred Schnittke drept concepție în care nu mai există departajarea în imaginea „vârstelor” sau a „compartimentelor” diferențiate pe criteriul unei alterități graduale sau exponențiale, calitatea de constituentă tematică a unei singure lucrări este exercitată de către citatul
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
ea, dispare și ideea spațiului temporal ce separă mediile istorice în calitatea lor de habitat al unui model stilistic dominant. Astfel, termenul de polistilistică anulează diferențierea după criteriul privilegierii unei concepții stilistice în calitatea ei de dominantă culturală și se impune ca o ultimă formă plauzibilă a gândirii și realizării unui hiper-stil, în termeni corespunzători definițiilor consensuale ale acestuia; (5) al cincilea context, postmodernismul clasicizat al anilor ’80 - ’90, prezintă consecințele fenomenului de compresie stilistică, reluarea unor accepțiuni tradiționale ale stilului
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
șef de stat naționalist. Capitolul său personal în istoria trădării naționale a început în 1968 cînd a deturnat șansa, unică pentru un lider comunist dintre sateliții Moscovei, a cărui țară nu era ocupată de garnizoane sovietice, de a transforma totalitarismul impus într-un regim acceptabil. Ceaușescu a trădat interesul național și în chestiuni mai pipăibile, după ce i-a intrat în cap că România e el. Acest cretin sinistru a trădat România cumpărînd din Anglia un avion expirat, în schimbul unei plimbări cu
Zilnica trădare de țară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10031_a_11356]
-
poveștii lui Peter Pan pare preferat căpitanul Cîrlig și crocodilul care-l terorizează și mai puțin băiatul care nu voia să crească. Chiar dacă fiecare ilustrație este însoțită de fraza sau paragraful din text care a inspirat-o (pesemne o condiție impusă de juriu), multe din ilustrații debordează simpla secvență o povestirii și propun, cu mijloace și tehnici diferite, un univers straniu, uneori fantastic, uneori absurd, uneori naiv, suprarealist, cu accente tragice, comice sau ironice. Impresia generală pe care o lasă expoziția
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
mișcarea, o execută și problemele inițiale (faptul că era venetică, scrutată de toată lumea și își trăia viața mereu sub observație, chestie de care scapă într-un tîrziu) se duc pe apa Senei. Complacerea ei în anumite situații nu i-o impune nimeni: tocmai, i se sugerează s-o ia mai ușor cu cheltuielile, iar ea refuză august, cu toate că vedea ce urlă presa vremii. Se joacă de-a țărăncuța și habar n-are cum o duceau paysanii (permiteți-mi barbarismul) și nici
Frivolitate versus machism by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10052_a_11377]
-
o duceau paysanii (permiteți-mi barbarismul) și nici nu se obosea să întrebe. Stați un moment, venea dintr-o familie regală, știa că vistieria se umple din taxe. A o compătimi pe această regină, ceea ce perspectiva Sofiei Coppola îți cam impune, e greu de făcut, deoarece ar trebui să extrapolezi izolarea ei la autism. E trist că Maria-Antoaneta a trebuit să plătească cu gîtul - contextul merită un cuvînt din al nostru Ancien Régime comunist - ,spolierea" unor generații Bourbon (parcă), dar contextul
Frivolitate versus machism by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10052_a_11377]
-
contextul merită un cuvînt din al nostru Ancien Régime comunist - ,spolierea" unor generații Bourbon (parcă), dar contextul istoric i-a ridicat niște semne de exclamare și întrebare pe care ea le-a ignorat cu grație. Ceea ce, repet, nu i-a impus nimeni. Mai ales că au existat și suverane care au știut să aplece urechea. I-aș mai reproșa ceva Sofiei Coppola (regizoare, scenaristă și producătoare a peliculei). Hibridizarea - mai exact încrucișarea dintre un studiu de personaj (principalul) și o biografie
Frivolitate versus machism by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10052_a_11377]
-
mai e ceva. Aș fi necinstit dacă n-aș împărți o bună parte din succesul acestor cărți cu Editura Humanitas. Nu e vorba aici de măguliri ierarhice sau de temenele uleioase. Se știe, e greu să crești și să te impui ca scriitor dacă n-ai în spate o editură care să te pună în valoare. Asta înseamnă că editura te girează cu prestigiul ei, te însoțește în fața publicului, îți asigură un aparat de promovare și marketing care contează enorm. Poți
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
constatăm că situația arată onorabil. Aici, paradoxal și nu prea, avem civilizație în tribune, dar stăm mai prost cu sportul ca atare. Cert este că fotbalul a pus în umbră celelalte sporturi și știm care sunt elementele care l-au impus aproape abuziv: investiții colosale, publicitate enormă, capital de imagine pentru diverși aspiranți la statutul de personaj public și, la nivel mondial, inițiative globalizante fără precedent. De ce Poli Timișoara? Poate fi un cronicar, de orice fel, sentimental? La prima întrebare răspunsul
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
pentru Dinamo, fără ca asta să-i atragă oprobriul cititorilor. Sigur, pentru mine e comod să-mi declar preferința pentru Poli, fiindcă sunt doar colaboratorul unui ziar de sport. Dacă aș fi angajat acolo, probabil că instinctul de conservare mi-ar impune anumite precauții. Oricât de bunî ar fi, cartea nu poate sî te fereascî de nesimțiți Cum e arena cu scriitori? Ați ridica fanionul roșu, sau mizați pe strategia castigat ridendo mores? Sau câștigă cine râde mai mult? Am ridicat o
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
București, Editura muzicală, 1992, p. 38; footnote> . Același discipol și continuator al școlii sale evidenția cei doi „factori care l-au împins la crearea instrumentelor de lucru necesare”, și anume: „cunoașterea evoluției istorice a folclorului nostru muzical - care l-a impus să devină istoric - și aplicarea metodei comparate de cercetare”<footnote Ciobanu, Gheorghe - George Breazul - un muzicolog complet cum nu am avut până la el și nu știu când vom mai avea; în: Sava, Iosif - Amintirile muzicienilor români. Dialoguri. Evocări. Confesiuni, București
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
vreun rost. Privit de la distanță, omul devine o abstracție. în timpul războiului, soldații mărturiseau că mai ușor le venea să tragă într-un inamic pe care nu-l vedeau bine decât într-unul ale cărui trăsături omenești li s-ar fi impus, personalizându-l. La fel se întâmplă și-n viața civilă. Deosebirea e că aici nu-i vorba să-ți suprimi adversarul sau în general personajul țintit. Invers, cu cât Personajul, cu majusculă, este mai sus decât ceilalți, cu atât detaliile caracterului
Fel de fel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10074_a_11399]
-
Citind această listă de nume și judecând din perspectiva istoriei literare ne putem imagina Cercul literar de la Sibiu ca pe un teritoriu abstract în care câteva figuri emblematice din cărțile de istorie a literaturii române poartă bătălii grele pentru a impune o nouă viziune estetică. Din punctul de vedere al lui Deliu Petroiu lucrurile stau puțin altfel. Pentru el Cercul este un grup de tineri legați printr-o strânsă prietenie generată de viziuni foarte apropiate despre literatură, cultură, politică, viață în
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
acelea din textele dramatice ale lui Antonio Buero Vallejo sau Antonio Gala), i se acordă Penelopei o funcție mult mai importantă, în așa măsură încît protagonismul se inversează, în favoarea unui personaj feminin rebel, care nu mai acceptă monotonia, falsitatea, depersonalizarea impuse de rolul pasiv al soției fidele în perpetuă și eroică așteptare. În romanul lui David Torres, ca și în acela al scriitoarei canadiene Margaret Atwood, apărut în traducere spaniolă 3 tot în 2005, reevaluarea faptelor și protagoniștilor mitului odiseic îi
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
mai cunoscut scriitorul, ci, mai curînd, să se cunoască între ei scriitorii, să-și facă schimburi de cărți și să se mire că impactul cu receptorul este unul aproape nul. Sau să se întrebe de ce. Faptul că USR încearcă să impună și să susțină scriitorii în fața cititorilor, nu numai în săli intime din București, ci și în toată țara, în biblioteci, în școli, în universități, la orașe și sate, ca să folosesc o sintagmă bine cunoscută, nu poate fi decît de bun
Scriitorii, între anatemî și vip by Gelu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/10086_a_11411]
-
aspectul pur muzical al schimbării de paradigmă conceptuală. Este vorba aici despre un cumul de lucrări în care se relevă diferența calitativa a unei gândiri musicale noi (implicate fiind, în special, tehnicile citatului și colajului, însă nu doar), care se impune drept o alteritate indiferență față de standardul cumulative al gândirii și practicilor musicale ale celei de a treia avangardă. Deși “plajă” cronologică a lucrărilor musicale este ceva mai extinsă - aproximativ între mijlocul anilor ’60 și începutul anilor ’70, este de remarcat
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
rupturii definește și diferențierea postmodernismului de modernism la nivelul anilor '60 ai aceluiași secol. Însă, chiar dacă vorbim despre același mecanism prin care noul se detașează de vechi, în fapt este vorba despre două fenomene diferite. În termenii modernismului ruptură se impune ca o departajare exclusivista radicală și totală de valorile trecutului, pe când în termenii postmodernismului ruptură este văzută drept una convențională, procedura de "rupere" constând în reinterpretarea imaginii trecutului în scopul incorporării și nu a excluderii acestuia. footnote>, amândouă văzute că
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
muzicii occidentale în calitatea lor de tradiții practicabile, chiar dacă și intens mediate prin mutațiile pe care le-au suportat în mod logic pe parcursul traiectoriilor istorice mai mult sau mai putin extinse. În acest sens, chiar dacă revoluția atonala schoenbergiană s-a impus prin repudierea radicală a trecutului tonal, acest fapt nu a semnificat în nici un caz încetarea practicarii muzicii tonale. Tradiția tonala a persistat, chiar dacă nu într-un prim-plan privilegiat, precum în secolele anterioare și continuă să persiste prin ofertanta și
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]