1,579 matches
-
și mântuirea noastră în noi este". Cuvinte profetice, căci noi putem fi oricând părăsiți de Europa, spre care tindem, și de alte state comunitare cu care suntem obligați cu sila să fim egali. Theodor Codreanu ne-a dat o carte incitantă și substanțială care ne prezintă un Eminescu poet al ființei în liniile directoare ale eminescologiei noi, un Eminescu poet al ființei naționale călăuz al mersului nostru de azi în istorie. "Moldova suverană", nr. 90, 15 iunie 1993 Sandra CRISTEA Theodor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
urmă, dar Theodor Codreanu stabilește toate conexiunile între fapte, le perspectivează în timp până în anii din urmă, când detractările poetului au recidivat în forme la fel de oculte și contondente. Nu spun că teza d-lui Codreanu este convingătoare, dar, desigur, este incitantă, problematică și credibilă. Prea sunt multe elemente concordante ce s-au cumulat în sprijinul ei! Cea mai mare parte a travaliului ziaristic eminescian a fost de opoziție, întrucât a coincis cu lunga guvernare liberală, pe care a combătut-o statornic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
depărtat din învățământ, cel mai mare poet al neamului românesc, Eminescu, a fost și el destituit din funcția de bibliotecar și acuzat pentru risipa cărților găsite apoi în chiar rafturile bibliotecii!" Bine scrisă (dar cu prea multe greșeli tipografice, vai!), incitantă, cu frecvente accente polemice, cartea lui Th. Codreanu ar trebui să dea de gândit și istoricilor literari, dacă nu și politicienilor, și publicului larg pentru că propune un alt Eminescu decât cel cunoscut din clișeele festiv-didactice. E vorba despre un Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai buna cunoaștere a vieții poetului nostru național. Mai ales prin câteva articole din ultima sa parte, volumul Înspre alt Eminescu de Ion Filipciuc (Editura Augusta, Timișoara, 1999) vine în continuarea cărții lui Th. Codreanu Dubla sacrificare a lui Eminescu. Incitante, scrise cu nerv, articole precum: Eminescu, hărtănit pe o masă rotundă, unilematică, Eminescu un caz de gândire arestată sau Eminescu un bilet pentru neant dezvăluie în autorul lor un polemist autentic, atent la nuanțe, capabil să găsească argumente neașteptate și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de Eminescu, fie că ele au în vedere omul Eminescu, supus greșelilor, "o mână de pământ", în fond, ziaristul Eminescu acuzat de xenofobie sau de atitudine... neeuropeană, sau chiar poetul Eminescu simbol al culturii naționale. Atitudinea autorului cărții devine mai incitantă, el caută în contemporaneitate semnele despărțirii de Eminescu și le sistematizează, într-o maniera și cu referințe directe, dar elegante de cele mai multe ori, în privința contemporanilor. Vor o "despărțire" de Eminescu și oameni remarcabili, precum I. Negoițescu, sau Zigu Ornea, sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
demonstrație argumentată pas cu pas, cu o angajare polemică în discuții dintre cele mai violente, antrenate în jurul personalității nonconformiste a lui Cezar Ivănescu, el abordează subiectul fără complexe, creionând astfel un portret de profunzime, analitic, din toate punctele de vedere incitant. Pentru că, din capul locului, Theodor Codreanu îl așază pe autorul volumului La Baaad, în imediata descendență a lui Eminescu și Bacovia, în privința abordării temei morții în poezie. Cezar Ivănescu face parte din generația de mijloc a scriitorilor actuali (n. 1941
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un complex de euri". Autorul trăiește convingerea că "poetul aduce în gândirea europeană mesajul ontic al poporului său. Intenția lui cea mai statornică a fost să dovedească lumii că românismul poate fi roditor în sensul major al creației culturale". La fel de incitante și profitabile sunt capitolele: Eminescu și erosul divin, De ce totuși Eminescu și Einstein?, Armonia eminesciană, În oglinda pozitivismului. Din aceasta perspectivă, mi se pare normală reacția de apărare împotriva celor care îl atacă, din rea credință ori din interes și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dintr-un postmodernism artificial pentru că n-are obiect, ignorând componentele stabile ale spiritualității de la Carpați la Gurile Dunării, se transformă într-un comic provocator. Atacurile grobiene asupra lui Eminescu, și nu numai, corespund unei demitizări prin miticizare. În consens cu incitantul capitol De ce totuși Eminescu și Einstein?, aș adăuga constatarea marelui fizician că geniile nu sunt bine văzute de mediocrități. În context românesc, eludând realitatea că toate civilizațiile își apără cu sfințenie integritatea marilor ziditori de artă, denigratorii lui Eminescu: apatrizi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tăcere (1977) și Narcisul bacovian (1981), ambele apărute în "Ateneu", și în studiul introductiv la antologia G. Bacovia / Plumb (Ed. Institutul European, 1997), unde schița intenția de a merge cu hermeneutica mai departe decât a făcut-o Ion Caraion, autorul incitantului eseu Bacovia sfârșitul continuu, și de a ajunge cu interpretarea "până la principiul genetic abisal al lumii bacoviene". Vrea astfel spune și acum să se apropie de "rădăcinile ontologice ale creației", să desprindă "punctul născător de noi universuri, în speță artistice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a reprimat prelungirea sau comentarea citatului și-a lăsat această libertate cititorului. Lucrurile s-au complicat așa de mult, de când cu mirajul admiterii noastre în structurile europene și atlantice, că nu știi niciodată la ce înțelesuri derivate poate da naștere. Incitantă și acidă este și observația ce pornește de la Virgil Nemoianu care "atrăgea atenția că nu spre Moscova se-ndreaptă România actualmente, ci spre Orientul Mijlociu, recte spre Turcia, pe care o abandonasem la 1877. Culmea e că apropierea de Turcia se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
adică, de astă dată, după norma lui Maiorescu a naționalității în marginile adevărului". Până la sfârșitul vieții sale, Caragiale întreține, prin orice mijloace, cultul "celui mai mare scriitor român". "A fost Caragiale român?", (se) întreabă chiar dintr-un titlu autorul acestei incitante cărți. "Grecul", susține cu destule probe noul exeget, era de origine macedoromână (aromân), în descendență "arvanită". Șerban Cioculescu argumentează că în familia Caragiale n-a existat o perioadă de bilingvism greco-român, încât dramaturgul nu știa grecește, în schimb știa cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
deși autorul nu scapă nici aici prilejul de a da uneori cu o mână și a lua cu cealaltă. Al doilea mare reper axiologic al criticului este Bacovia (Complexul Bacovia, 2002), pentru ca în Caragiale abisal (2003) să propună o relectură incitantă a operei celui de al treilea. Unitatea de viziune și stil, ca pecete a organicității, definește toate aceste demonstrații critice. Din trunchiul central s-au ramificat oarecum previzibil cărțile despre geografia politică și literară a ținutului dintre Prut și Nistru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
publiciști și lingviști, poeți și preoți de seamă, cărturari și îndrăgostiți ai verbului vierean plin de vrajă. Duminica Mare a lui Grigore Vieru a criticului și istoricului literar Theodor Codreanu din Huși (România) se numără printre cele mai reprezentative și incitante lucrări care propun cititorului o imagine critică asupra poetului basarabean pe cât de multiaspectuală, pe atât și de substanțializată. Autorul surprinde și sistematizează diferite atitudini critice cu privire la opera lui Vieru, operând cu categorii ontologice și estetice largi. Încercările sale hermeneutice îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o scurtă etapă de precauție între eminescologi, o revelație (cum vedem și din volumul Calicantus: scene din viața lui Cristal), urmând în ultimul capitol al cărții ca autorul să răspundă la întrebarea "de ce Kundera nu e postmodernist". Așadar, o carte incitantă, de o mare densitate și nu foarte comodă le lectură, după cum ne-a obișnuit deja profesorul Theodor Codreanu". "Bucovina literară", nr. 7, iulie 2006 Adrian Dinu RACHIERU Un "ideocritic" A trecut ca și neobservată o carte densă, de temerară acrobație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Bineînțeles că și de puterea financiară. Importanta întreprindere spirituală, aceea de editare a caietelor lui Codreanu, și-a asumat-o Editura "Opera Magna" din Iași, care se impune în ultima vreme prin publicarea de lucrări tot mai originale și mai incitante. Este și cazul cărții lui Theodor Codreanu, care ne-a obișnuit cu studii elaborate, doldora de idei și concepte, riguros structurate, de ai impresia, când le citești, că textul nu mai admite nici cel mai nesemnificativ semn de punctuație, d-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unificarea creștinismului. Cartea lui Theodor Codreanu, A doua schimbare la față, o excelentă carte de literatură istorică, trebuie citită cu mintea limpede, este greu să fie povestită, să fie înțeleasă în afara unei lecturi cu creionul în mână. Este o carte incitantă, polemistă, care provoacă o dezbatere cu argumente, scrisă într-un stil tranșant, adesea tăios. De asemenea, este greu să fie înțeleasă fără ca cititorul să aibă o minimă cultură istorică, politică, ideologică și literară. Cartea lui Theodor Codreanu se impune să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
până la agresivitate ea este rodul neliniștilor unui profesor de liceu care trebuie să-i învețe pe elevii săi să citească literatura romană primind în mâini o carte a cărui autor, profesor universitar, este capabilă a stârni discuții dintre cele mai incitante, dar numai după ce te-ai familiarizat cu valorile perene naționale, după ce ai învățat istoria literaturii române din alte studii de specialitate, degajate de sub tutela oricăror partipriuri... de politică literară. "Bucovina literară", nr. 1-2, ianuarie-februarie 2010 Ion BELDEANU Note de lector
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tradiția Sfinților Părinți. Se discută mai apoi despre "organicitatea operei", "utopiile criticii", "frumusețea canonică"; personal, highlight-urile mi s-au părut a fi capitolele dedicate pe de o parte contribuției lui A.C. Cuza la receptarea eminesciană iar pe de altă parte incitantele ipoteze cu privire la mult-discutata ediție Maiorescu, apariție care a scurtcircuitat chiar apariția Cărții proiectată de Eminescu însuși până la cele mai mici detalii. Spre cinstea domniei sale, Theodor Codreanu ne oferă toate argumentele pentru a conviețui mai departe cu Eminescu... "Ateneu", nr. 545
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
profesor ca un apucat. Cerea despăgubiri și, dacă se putea, să le primească imediat. A urmat o anchetă a procurorului, însoțit de polițiști. Dați-mi autorizația de construcție, vă rog. Nu am, încă n-am ridicat-o... În presă, titluri incitante de tipul: "profesorul asasin", "profesor inconștient". Bietul profesor n-a rezistat unei astfel de presiuni psihice! L-am văzut mai tîrziu cum explica unor trecători că a fost învinuit pe nedrept. Tornade la noi! Cine și-ar fi imaginat asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
promisiuni suspendate, izbânzi întâmplătoare, fulgurații, focuri de artificii, abandonuri grăbite, sub povara gloriei premature". Iorga: "erudiția lui deșănțată și umilitoare, narativitatea lui destrămată în paranteze interminabile (...) erudiție inutilă, livrată lent și vărsată vrac". Noica: "exagerări simpatice, naivități savante, extrapolări confuze, incitante și strălucitoare, nu au rămas din păcate în zona interesantă în sine a gândirii estetice speculative" etc. etc. etc. Te întrebi, după ce citești cartea "Iluziile literaturii române" (Ed. "Cartea românească", 2008), datorată prof. univ. Eugen Negrici, de la Facultatea de filologie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
geografiei comparate și cauzale, Nicolae Popp, aflat la Catedra de Geografie de la Institutul sucevean, între anii 1967-1973, a fost, totodată, un pasionat cercetător și cunoscător al problematicii geografice complexe a sudului Bucovinei și, în egală măsură, autorul unor captivante și incitante lucrări enciclopedice, ca, de pildă: Orizonturi nord-americane (1977), Orizonturi europene (1980-1981), Orizonturi euroasiatice (1984), Fluviul Dunărea (1985), Europa (1986). De la acești indiscutabili și venerabili magiștri, care priveau și vedeau misiunea lor la catedră cu mult deasupra implicațiilor și fluctuațiilor politice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nu numai că nu votează alte femei în politică, dar se pare că nici în știință nu se comportă foarte diferit: nu se citează unele pe altele și preferă să facă referire mai ales la "autorități" masculine. După toate discuțiile incitante, în avionul cu care urma să revină în țară împreună cu alte câteva colege aude: "Stimați pasageri, căpitanul navei, Narcisa Ionescu, și echipajul său vă urează bun venit la bordul aeronavei...". Și în acel moment toate cele trei cercetătoare au reacționat
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
a autoarei. Studiul sociologic al modei este o constantă în istoria sociologiei pe plan mondial. Nu același lucru se poate spune și despre sociologia românească. Este meritul autoarei de a fi adus în atenția comunității sociologilor din România o temă incitantă teoretic și de interes public deosebit. Așa cum relevă autoarea, sociologia modei reunește numeroase teorii cu nivel mediu de generalitate și zeci, dacă nu sute, de concepte în diferite stadii de cristalizare. În această situație, demersul de inventariere și de analiză
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
armonia care au dat existență și circulație acestei legende.” 2 Studiul Vocabular eminescian este prețios prin depășirea formalismului mărunt și nefertil. Inventarele de cuvinte caracteristice au un rost bine definit și concluzia criticului este una dintre cele mai ademenitoare și incitante: „În opera lui Eminescu sunt așadar două sensuri lirice: unul depresiv individualist, altul unanim, vital și stenic, amândouă fiind arătate distinct prin grupuri proprii de cuvinte, precum și prin structuri verbale corespunzătoare. Fundamentale deopotrivă, niciunul nu colorează singur lirismul eminescian. În
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
o întreagă 1 G. Călinescu - Istoria literaturii române de la origini până în prezent, București, Editura Minerva, 1982, p. 808 2 Pompiliu Constantinescu - Scrieri, București, E.P.L., 1967, p. 95 3 Șerban CioculescuAspecte literare contemporane, București, Editura Minerva, 1972, p. 55 47 carte incitantă intitulată nici mai mult nici mai puțin decât „Bătălia” Arghezi (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1984Ă. Autoarea „scenarizează” cu îndemânare critica... criticii marelui poet, urmărind reacțiile ce au însoțit fiecare perioadă de creație, comentând detaliat poziția tuturor celor care au intrat în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]