1,934 matches
-
a zburat Preocupat, frumosul Bogdan, mai avea câteva litere, până să termine de pus pe grosuța hârtie albă, a afișului pe care, În urmă cu doar câteva ceasuri, profesoara sa de limbă și literatură română, i-l comandase, prin acea inconfundabilă și neasemuit de cutremurătoare dulceață de glas. Brusc, În fața ochilor săi, coborâ, ca un porumbel alb, o adiere de umbră. Ridicându-și-i, aceștia se agățară, agresiv, de spațiul, În formă de triunghi, din jos de care străluceau, ca două
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
când răsare, pare că iese, de pe undeva, de prin niște ascunzișuri de basm. Și apare Încet, Încet, ca o ciripire de poet, În limbajul său, am Înțeles, fiind privighetoarea, care, Întreaga noapte, dar, mai cu seamă către dimineață, Își intensifică inconfundabilul concert, dimpreună cu alte și alte surate, de prin Împrejurimi. Și, el, Bobu Filipel, sta, sta, cu fața spre soarele, care, se ridica spre cer, ca un fel de vapor, tot, numai din aur, sau, ca un drapel strălucitor, deasupra
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
iată, la orizontul foarte apropiat, se ridică, un fel de soare, o eșarfă - eșarfa pensionarei Nana. O, și, cât de pe nesimțite; cât de pe neobservate trec etapele vieții omului! Ale omului, În general, dar, și, ale omului concret, special, unic și inconfundabil! Cum mai trec, doamne, toate! O, cum mai trec! Parcă, printr-o moară, trec, toate, și se transfigurează și se contorsionează și se topesc și se retopesc și-și pierd forma inițială și și-o recapătă, modificat, de un nivel
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
i-ar putea periclita echilibrul nervos și așa destul de fragil. Înainte de a discuta anumite aspecte importante cu doctorul neurochirurg Cezar Nistorescu, Eugen a dat telefon să se intereseze de starea lui Iustin. A răspuns de îndată Ofelia cu vocea-i inconfundabilă: - Da, domnule doctor! Aveți nevoie de ceva? - Care este situația după revenirea în salon? - A suportat cu bine absolut totul. Stare stabilă, fără modificări. Poate..., poate puțină activitate cerebrală în timpul vizitei, dacă am în vedere datele obținute în scala Glasgow
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
prezent, remarcă, nu fără o fină delectare, has-Satan, un cârd de găini scurma cu o bășcălioasă înflăcărare brazdele 78 DANIEL BĂNULESCU Dar abia atunci când prietena mea a recunoscut, printre trupurile ce săltau sub revărsarea sucurilor gastrice și-a salivei, siluetele inconfundabile ale câtorva poeți precum: Ion Mureșan, Cărtărescu, Mariana Marin, Danilov, parcă Antonesei, Stoiciu, desigur Mușina, Bucur, posibil Romoșan (plecase deja din țară?!), precum și pe cele ale bravilor prozatori: Nedelciu, Sorin Preda, Cristi Teodorescu, Groșan, Iova, Cușnarencu... sosiți, cu ore în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o briză, cu gîfîitură uscată, ce zvânta dintr-o singură suflare spumele de pe haine și încrusta pe vitrine dâre de sare, mai ceva decât florile de gheață cât degetarul de groase, răsărite pe geamuri, pe la Crăciun. La etajul doi al inconfundabilului bloc ROMARTA, pe pervaz, deasupra perechii de puștani, în interiorul apartamentului nr. 7, în care locuiau doar un pisic și matusalemica mătușă ce-l aduse în zbor, în spinare, pe rusnacul acela Mihail Afanasievici Bulgakov, direct din buricul Teatrului de Balet
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a mai văzut niciodată, posibil se învârtea prin Ploiești, fiindcă pasiunea lui a fost chimia. Tatăl lui avea mâinile imense, brunet, bine legat, prezenta la Sala sporturilor galele de box cu glas de bas. Când auzea vocea lui gravă, pătrunzătoare, inconfundabilă vibrând ,,eliberați ringul, începe repriza întâi,, îl treceau fiorii. Fiecare om cu personalitatea lui. Elevii fac distincție? Ei ar trebui să fie supuși, îndrumați, să n-aibă personalitate! Profesorul vrea să fie stăpân pe viața elevului, pe soarta lui, chiar
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
lui ciudate: - Am auzit că nu poți lipsi de la laboratoarele de matematică, fiindcă au eprubete cu cercetări asupra calculelor diferențiale! Au izbucnit în râsete de ignoranța lui. Iar vrea să pună o întrebare ușchită, însă intervine Florin cu accentul lui inconfundabil de brăilean, să-și scoată din ridicol colegii care prea luau în serios bobocul: - Ce tot vorbiți acolo? Nu vedeți că ăsta face mișto de voi? Este tot de vârsta noastră și anul trecut a fost student la Galați, iar
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
paradoxal - intangibil. De aici, exaltarea „eșecului”, a „nerealizării” (În plan literar, dar și mai general-social), clamarea neliniștii spirituale, voința permanentizării stării de criză a eului. Voronca o afirmă limpede În mai multe rînduri, cu un patos particular, ale cărui accente inconfundabile le recunoaștem imediat În ambianța mișcării românești de avangardă: „știu că semnul marilor izbînzi, marilor Împărtășiri de lumină materializată ca o cascadă de glicerină e insuccesul, debutul perpetuu, nerealizarea, nedesăvîrșirea oricărui gest, condamnarea la eșec a oricărei Întreprinderi”. În A
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
discurs confesiv oscilînd Între fervoarea și entuziasmul adeziunii la idealul novator avangardist și neliniștea, angoasa, nesiguranța unui spirit pentru care totul devine de o realitate dureroasă. „Certitudinea universale incertitudini” - despre care vorbea undeva - colorează În profunzime textele-manifest, conferindu-le o inconfundabilă notă de dramatism al implicării, de interogație neliniștită, traducînd un sentiment al fragilității și precarității ființei pe care cei mai mulți dintre confrații de crez au reușit să-l stăpînească oarecum, prin distanțare ironică, sarcasm ori invectivă. Discursul lui Voronca e Întotdeauna
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
o oarecare măsură repulsia anumitor autori moderni față de realsimil. Oscar Wilde, de pildă, remarca paradoxul că există romane atât de asemănătoare cu viața de zi cu zi, încât nimeni nu poate crede în plauzibilitatea lor. Și tot el, cu ironia inconfundabilă, afirma că adevărul nu ar fi, în ultimă instanță, decât o chestiune de stil2. Dincolo de această insistență asupra categoriei posibilului (și, implicit, asupra virtualităților multiple ale ficțiunii), meritul analizei lui G. Bottiroli constă și în aceea că nu exclude cu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
preocupată să înregistreze detaliul exact, însă treptat sunt antrenate în jocul analogiilor și alte registre senzoriale. Astfel, după comparația (nu foarte măgulitoare!) cu banalul burete de baie și după descrierea minuțioasă a efectelor stoarcerii, portocala este (indirect) elogiată pentru savoarea inconfundabilă a sucului, fructul revelându-și treptat alte și alte virtuți nebănuite. Căci dincolo de „groasa sugativă umedă” a cojii ni se îngăduie să-i întrezărim rotunjimea desăvârșită (protejată de o epidermă „extrem de subțire, dar foarte pigmentată, strepezitor gustoasă”). Nu e foarte
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
dea băiatul mai departe, la învățătură). Peripețiile drumului nu sunt tocmai senzaționale (traversarea a două păduri, adăparea animalelor etc.), dar dialogurile și notațiile portretistice au o savoare aparte, lăsând să se întrevadă acea voce dublă a poetului, care dă tonul inconfundabil al multor pagini din La Lilieci. O încântătoare ambiguitate își face simțită prezența, în ciuda limbajului prozaic, a replicilor colocviale, în care aproape toți termenii își păstrează sensul propriu, literal, denotativ. În plus, faptul că intervenția „regizorală” este aproape inobservabilă, iar
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
critică (polisemică, pluralistă) urmărește, astfel, ceea ce se cheamă, cu un cuvînt ce nu sună prea bine În limba română, demers liric. Să Înțelegem Însă prin el un mod propriu de apropiere de obiecte, de asumare a universului material, o atitudine inconfundabilă În procesul de creație. Prima Întrebare pe care mi-am pus-o, recitind Îngălbenitele stihuri ale lui Ienăchiță Văcărescu sau Conachi, este dacă acești poeți de ocazie aveau sau nu o conștiință a scrisului. Întrebarea se repetă și În celelalte
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Belfegor-ul lui Machiavelli, transcris de Bandello, cât și cu varianta versificată a lui La Fontaine, Belphégor, prozatorul român a dat naștere la o narațiune, artistic, absolut originală, înscrisă între coordonatele unui stil și ale unei viziuni epice în toate privințele inconfundabile. Atât pentru rigoarea lor argumentativă, cât și pentru pregnanța lor expresivă, formulările lui Perpessicius merită să fie amintite: Când ai părăsit însă cele două texte de mici proporții (în Machiavelli abia zece pagini, în La Fontaine cel mult o sută
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
lucruri". Un lucru este, în mod absolut, câtă vreme persistă în hotarul lui, și el încetează să fie o dată cu destrămarea acestuia. Un lucru este prin identitatea pe care i-o conferă propriul hotar: căci datorită acestuia el este acest lucru inconfundabil, și nu un altul. El are acum o formă care îi aparține doar lui și el este în virtutea acestei forme chiar. Dacă s-ar putea imagina o lume de forme neschimbătoare și incoruptibile, atunci această lume ar echivala cu o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lucru în virtutea căruia tiparul se afirmă încă o dată; pentru că, în fiecare lucru, noi sesizăm simultan hotarul și tiparul lui, varietatea lui distinctă și uniformitatea și indistincția lui. Pe de-o parte sîntem înclinați să vedem excelența ființei în ceea ce este inconfundabil și neînlocuibil, deci în principiul individualului. În acest caz, unicitatea pe care o presupune hotarul intră în opoziție cu serialitatea tiparului, ceva fiind în mai mare măsură tocmai pentru că a reușit să iasă din repetiție. Pe de altă parte, serialitatea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
da nume lucrurilor pe care nu noi le-am făcut nu înseamnă, desigur, a le înființa, ci a le consfinți și recunoaște ființa ca ființă distinctă. Numele izolează lucrul în ființa lui, îl de-limitează, îi confirmă hotarele, dîndu-i conturul inconfundabil al individualității sale. În acest sens, lucrul începe să fie de-abia din clipa în care este numit. Numele consacră limita lucrului. El este sigla naturii finite, este esența, exprimată, a finitului. Numele este de-finiția prescurtată a lucrului, ființa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe de o parte, un conținut care trebuia comunicat și, pe de alta, o formă conștientizată în sine, născută prin imitații și adaptări succesive, și devenită importantă pentru ea însăși, adorată și cultivată ca simplă îmbinare de cuvinte, ca marcă inconfundabilă a persoanei devenite autor, care se oglindește impudic în combinațiile sale verbale și care de fapt nu are de spus nimănui nimic. Am citit totul pe nerăsuflate, captivat de ceea ce aflam. Mai rămânea să găsesc explicația incognito-ului pe care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rebel peste reverul hainei. La o privire mai atentă se vede limpede că, uitîndu-se la cel care face fotografia de undeva din preajma statuii ― și deci și la noi, care împrumutăm perspectiva imaginii ―, Cioran pare să ne comunice ceva. Acest lucru inconfundabil, pe care nu-l transmite decât chipul unui om aflat în transa iubirii, este sentimentul de forță și de nemărginită mândrie cu care îndrăgostitul îi privește pe ceilalți de la înălțimea îndrăgostirii sale. Plutind, el privește, ca să spunem așa, peste capetele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
uitam la el, fără să știu ce conține, ca la un memento. Astăzi de dimineață l-am deschis. Este formidabilă intimitatea obiectelor purtate: un semn al trupului, o prelungire a lui și, cu toate astea, mult mai mult: un aer inconfundabil, o marcă a persoanei care, cu fiecare obiect pe care și-l asumă ca fiind de-acum înainte al ei, își alege așa zicând în chip liber trupul sau, mai bine zis, carcasa acestuia, pentru a-l completa, a-l
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
până la sfârșitul timpurilor, nu le poate repeta. Alunecarea unei priviri, felul de a cădea în somn, atingerea de o clipă a mâinilor, părul udat de ploaie sânt amprente pe care fiecare cuplu le lasă în urma sa, pentru ca după desenul lor inconfundabil el să poată fi recunoscut în eternitate. Forța de coeziune a gesturilor fondatoare este uriașă și, prin recursul perpetuu la ele, cuplul ține. Iar dacă se întîmplă ca el să se destrame, gesturile fondatoare rămân. Dacă există un eu afectiv
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
imaginii pe care ai confecționat-o ca să poți ieși convenabil în lume. 1 aprilie În drum spre casă de la editură, ascult în mașină radioul. Un interviu cu un tip din Chișinău. La un moment dat, basarabeanul folosește ― cu limba lor inconfundabilă ― un cuvânt pe care nu-l auzisem niciodată. Îmi propun, cum ajung în casă, să îl notez. Uit să o fac. Către 1 noaptea, în pat, pregătindu-mă să adorm, îmi aduc aminte că am uitat să notez cuvântul. Iar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Mai toate năzuiesc către un element de uniformă, către un panaș de identificare, către o recuzită specifică, vestimentară, gestuală sau verbală. Intelectualul umanist face tot ce poate pentru a obține, mai cu seamă când e fotografiat sau filmat, o aură inconfundabilă. Fiind cabotin prin esența lui, megaloman și crezîndu-se mereu privit și admirat, el este în permanență în căutarea unei atitudini: fie își sprijină bărbia în palmă, fie se joacă cu ochelarii, pe care îi scoate și îi pune la loc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
alb era acela al unei măști japoneze. Corpul avea o gracilitate nespusă (părea că poți să-l iei în palmă și că, suflând asupra lui, urma să se desprindă și să plutească în aer ca un fulg de păpădie), cu inconfundabilul mers al balerinelor, iar umărul stâng se zbătea la intervale regulate ca și cum ar fi schițat la nesfârșit o tentativă ratată de zbor. Pleoapele, la rândul lor, păreau uneori că uită să se deschidă și trebuiau ajutate de o scurtă torsiune
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]