2,988 matches
-
ele însele ca manifestări ale unei „crize” inevitabile și absolute, ele pot favoriza apariția unor dereglări pe plan comportamental. Declanșarea acestora depinde însă, și de împrejurările în care trăiește elevul, care pot accentua sau anihila astfel de manifestări. Un lucru incontestabil este că acești elevi ridică serioase probleme din punct de vedere educativ. De comun acord cu toți specialiștii studiați, putem să afirmăm că: Preadolescentul ne oferă întotdeauna imaginea unui tânăr vioi, gălăgios, plin de viață, doritor de a ști cât
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
Pavel Șușară Ampla expoziție de la Muzeul Național de Artă, unul dintre cele mai importante evenimente ale acestui sezon, așază personalitatea artistică a lui Peter Jacobi în limitele unui continuu paradox și în spațiul unei incontestabile performanțe. Sculptor prin formație și printr-un îndelungat exercițiu, adică un cunoscător profund al materiei brute și al formei lipsite de ambiguități, el își dublează permanent orizontul tridimensionalului cu reveria incontinentă din universul imponderabil al fotografiei. De fapt, personalitatea reală
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
această temă, The Antecedents of Antichrist. A Traditio‑Historical Study of the Earliest Christian Views on Eschatological Opponents. De altfel, la scurt timp după apariția lucrării lui Jenks, Peerbolte făcuse o recenzie a acesteia, remarcând pe de o parte meritele incontestabile, dar criticând cu justețe, în același timp, perspectiva interpretării evoluționiste și diacronice. Într‑adevăr, Jenks, dorind să identifice „etapele” formării și ale „evoluției” mitului, analizează izvoarele iudaice sau creștine din perspectiva unui „continuum evoluționist”. Procedând astfel, el neglijează, în repetate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
necesar să își ia toate precauțiile înainte de a introduce textul în trama argumentării sale. În consecință, nu întâmplător între citatele de la Daniel și cele din Apocalipsă se află cuvintele lui Pavel și mai ales ale lui Isus însuși, autorități evanghelice incontestabile. Irineu subliniază caracterul cristologic al vedeniilor lui Daniel, lăsând deoparte diferențele existente între cele două texte. În Cartea lui Daniel, precum și în Apocalipsă, cele zece coarne sunt simbolul celor zece regi eshatologici. Dar, dacă în versiunea veterotestamentară ele stăpânesc peste
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
eshatologic ca și cum Ioan ar fi spus exact același lucru cu Daniel: Anticristul nu va veni înainte ca actualul imperiu să fie împărțit în zece mici regate. Ceea ce îl interesează, se vede clar, este să poată impune datele Apocalipsei ca dovezi incontestabile, în paralel cu ideea că acest text reprezintă una dintre căile legitime de acces la misterele eshatologice. B. Anticristul magician și pseudotaumaturg Apocalipsa se dovedește o mărturie capitală pentru descrierea evenimentelor de la sfârșitul lumii. Irineu o citează din plin, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lumea nu a găsit cu cale să se sfârșească așa curând, sărmanii oameni s‑au trezit după un an fără acoperiș și fără cele necesare, neavând nici măcar cu ce să se hrănească. În pofida deznodământului fericit, aceste două istorioare constituie dovada incontestabilă a persistenței, în sânul creștinismului oriental, a acestui curent profetic cu accentuată conotație politică, ce poate fi numit „profetism de masă” sau „popular” și care a ajuns la apogeu în mișcarea montanistă. Printr‑o simetrie semnificativă cu Christ., Com. Dan
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este doar unul din fenomenele de la sfârșitul veacurilor, personificarea răului absolut, care va fi distrus în momentul parusiei, ci devine un personaj cu totul autonom”. Toți „anticristologii” de mai târziu, fără excepție, se vor raporta la el ca la o incontestabilă autoritate în materie. Capitolul IV Anticristul vrăjitor și pseudoexeget la Origen Introducere Între cei care și‑au pus amprenta unică asupra anticristologiei se numără, de asemenea, Origen. El depășește viziunea eminamente eshatologică întâlnită la Irineu și Hipolit fără să elimine
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al III‑lea și al V‑lea. Nimeni nu poate susține astăzi, cu argumente plauzibile, cea din urmă datare. Toate indiciile de ordin lingvistic, teologic și istoric, converg spre ipoteza unui autor creștin african, probabil de origine siriacă, având legături incontestabile cu Italia de Nord, care a scris cele două opere fundamentale ale sale pe la mijlocul secolului al III‑lea. Numele său apare într‑un poem acrostih de la sfârșitul cărții a II‑a a Instrucțiunilor: COMMODIANUS MENDICUS CHRISTI. Salvatore susține teza potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din tribul lui Dan), insistând asupra faptului că Nero rediuiuus nu va fi recunoscut ca atare de generația de la sfârșitul istoriei, și că va trece, în ochii iudeilor, drept rege al Iudeii. În ciuda faptului că nu există argumente hotărâtoare și incontestabile în acest sens, este foarte probabil ca autorul poemului Carmen... să fi cunoscut Comentariul la Apocalipsă al episcopului de Poetovio. În acest caz, motivul celor „doi anticriști”, dintre care unul este identificat cu Nero, trimite indirect la motivul celor „doi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
toate semnele și minunile mincinoase”. Catehetul vizează două probleme, respectiv, identitatea (ϑ∴Η ƒΦϑ4<) și originile personajului (× ƒ6 Β≅∴∀Η ƒ<γΔ(γ∴∀Η). În acest scop, el citează un scurt fragment din 2Tes. 2,9, neuitând să invoce autoritatea incontestabilă a apostolului: „Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoțită de tot felul de puteri și de semne și minuni mincinoase”. În interpretarea lui Chiril, Pavel „lasă să se înțeleagă faptul că Satan se va sluji de acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Căci, dacă donatiștii sunt anticriști și dacă în fiecare catolic se ascunde anticrist, este evident că în fiecare catolic se află „în stare latentă” un eventual donatist. În ce măsură atunci anticriștii descriși de Ioan pot fi identificați în schismatici? Singurul element incontestabil este ruptura lor de Biserică („ei au ieșit dintre noi”). Într‑adevăr, catolicii și donatiștii recunosc și mărturisesc divinitatea lui Cristos, adică îl mărturisesc pe Isus ca Cristos. În acest caz, se întreabă Augustin, donatiștii pot fi anticriști? Cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
155; 230; Ep. 146; Haeret. PG 83, col. 377; 401; Quod unum..., PG 83, col. 1440. . Biblioth. 121. . Simonetti, op. cit., p. 6. . Regensburg, 1853, apud Simonetti, Bénédictions..., pp. 8‑9. . M. Simonetti, op. cit., p. 11. E. Prinzivalli face o demonstrație incontestabilă privind existența a două personaje cu numele Hipolit, unul milenarist, celălalt non‑milenarist, în articolul „Note sull’escatologia di Ippolito”, în Orpheus, 1980, pp. 305‑333. . P. Nautin, Hippolyte et Josipe. Contribution à l’histoire de la littérature chrétienne du troisième
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
rămase fără soț nu făcea decât să exprime din nou aceste relații, întrucât soția era considerată proprietatea bărbatului. Cercetătorii etnologi au strâns destule mărturii care arată că văduvele însele doreau să-și însoțească bărbații „dincolo”, întrucât căsătoria era o reprezentantă incontestabilă a perfecțiunii și că acompanierea soțului defunct pe celălalt tărâm elimina ruptura legăturilor dintre soți, produse de moarte 39. în lumea iudaică, într-o vechime considerabilă, văduvele (zice A doua lege) erau înscrise într-o categorie protejată, laolaltă cu orfanii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu un an mai înainte), Doamnele în haine de ceremonie (care le ofereau prestigiu și fixau o ierarhie a vizualului), așa cum apar în tablourile votive din bisericile zidite de Domni - participau la concretizarea aparenței înveșmântate 303, un complex cu o incontestabilă capacitate de reprezentare, cu forță simbolică vădită. Vestimentația era unul dintre indiciile fundamentale ale ansamblului de conveniențe, hainele, semn stratificat al învelișului social, dar și spectacol pe care societatea și-l oferă, alcătuiesc o veritabilă „metaforă a unui corp social
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o cronologie corectată (deși erorile nu lipsesc) și instituiau un „timp dinastic”. Ca loc de veci pentru sine și pentru familia sa, Ștefan cel Mare a înălțat, între anii 1466 și 1469, Putna, ca mănăstire fortificată și cap de serie incontestabil în arhitectura ecleziastică din Moldova. Hramul ales de Ștefan cel Mare pentru mănăstirea sa era, semnificativ, același cu cel dat de descălecătorul Dragoș, bisericii ridicate de el la Volovăț. Gestul lui Dragoș fusese unul voievodal, monarhic, de început de țară
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru ctitoria sa (bogat dăruită „cu multe odoară, și veșminte scumpe, și cu multe moșii”) „cinstea cea mai înaltă decâtŭ toate mănăstirile ce sântŭ în Moldova”. Convenind că gloria și antichitatea bisericii lui Dragoș, evocate de Vodă ca argumente, sunt incontestabile, toți cei de față „s-au miratu de înălțata minte a mării sale”. Cu planul ei triconc alungit, biserica mănăstirii - impresionantă ca dimensiuni - este un veritabil vestitor al viitoarelor izbânzi arhitectonice. Ea a fost zidită în „anii războaielor” (terminat în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nemurirea numelui”). Ruxandra, soția îndurerată, nu poate fi, cred, desprinsă de apariția acestui text, datorat - probabil - unui cărturar de la Curtea lui Radu de la Afumați 98. Războaiele - mereu războaiele (deși „vorbirile postume” puteau comunica și lucruri din lumea civilă 99), puncte incontestabile de control pe un traseu al cutezanței, al vitejiei, al fidelității și al patriotismului - multe din ele purtându-se cu „păgânii” - sunt evocate și în inscripția pusă pe mormântul lui Stroe Buzescu, fratele lui Radu și al lui Preda Buzescu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Bizanț „masculin”, au fost multe soții de împărați care s-au impus prin capacitățile lor intelectuale și instruire, prin forță spirituală, conducând direct sau dispunând de putere prin mijloace mai subtile (și, evident, dincolo de pereții apartamentelor lor), adăugând o autoritate incontestabilă farmecelor personale ori dobândite -, dându-ne voie să mai îmblânzim dramatismul opiniilor lui Iorga și să lăsăm „închiderea” pe seama turcilor, „moștenitori”, spuneam, ai bizantinilor și în această privință (un călător străin afirma chiar că, în țările Române, camerele femeilor se
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au apărut în țările Române la mijlocul secolului al XVII-lea, dar au intrat în practica judiciară ceva mai târziu, către sfârșitul veacului), iar sentințele lui (din care nu lipsea - afirmă cititorii dreptului românesc - o puternică subiectivitate voievodală), lapidare, erau irevocabile, incontestabile (căci puterea Domnului era nelimitată), chiar dacă se bazau pe „instrucții” făcute de Sfatul boierilor (mai cu seamă în cazul văduvelor, implicate, de regulă, în cauze civile). Ana, soția lui Bârsan (văduvă?), „se pârâse” cu Șandru Negrul, vărul ei, pentru niște
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de o Divinitate cu balanța veșnic în mână, cu privirea atentă și memoria lungă. Acest Dumnezeu nu prea își lasă deslușite intențiile și - încearcă să ne convingă scriitorii cei vechi - poate uza de instrumente foarte diverse în aplicarea deciziilor sale incontestabile. Tradițional (se poate vorbi despre o asemenea tradiție în textele cronicarilor) gesturile ostile ale turcilor (și ale tătarilor - aliați și „substituți” ai lor) sunt considerate și ele exprimări ale pedepselor suprafirești. în orice împrejurări, în vreme de război sau când
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru rafinamentul artistic, fascinație dublată de una față de universul „italic”, multe fragmente având drept scenă orașele italiene și configurând o Italie idealizată, aproape atemporală, admirată cu pasiune. Opera lui S. a avut, în anii ’70-’80 ai secolului trecut, un incontestabil sens antitotalitar, a subminat exigențele literaturii de comandă pe care încerca să o impună oficialitatea din epocă. Promotor al extremei modernități - s-au remarcat similitudini între scrierile sale și cele ale unor reprezentanți ai grupului francez OuLiPo, ca Raymond Queneau
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
un cuplu vor adopta cu timpul un stil comun de viață, un același model de gândire, de acțiune și conduită, preferințe și sentimente comune. Mai mult chiar, ele vor Începe să semene chiar și fizic Între ele. Dincolo de aspectele psiho-biologice incontestabile, trebuie să admitem faptul că există și un acord intern, de factură interpersonală, care ține de valorile culturale, morale și spiritual-religioase ale cuplului respectiv și care creează acea atmosferă comună În care ambii parteneri trăiesc. Asimilarea unor valori comune face
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
interioare, care neliniștesc persoana, atunci când se manifestă ca o regresiune către trecut sau ca o Întoarcere către sine. Ea are, dimpotrivă, un caracter deschis, zgomotos, atunci când ia forma unor acte de violență sau de exaltare. Existenta unei patologii psihomorale este incontestabilă, dar ea face, din punct de vedere practic, fie obiectul sociologiei, fie al justiției. Acest aspect se datorează interpretării acestor tipuri de manifestare, În special a celor exterioare ca abateri de la norme, motiv pentru care ele sunt reprimate. Prevenirea lor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Acest dublu traumatism psihomoral al persoanei, cu care Începe și cu care se termină viața, compensat prin dubla natură a persoanei umane, reprezentată prin trupul carnal material și perisabil, și sufletul imaterial și neperisabil. Ideea de dublu, deși o realitate incontestabilă, a generat mitul nemuririi sufletului. Moartea nu mai reprezintă un pericol, o aneantizare a ființei. Ea este un act de separație a sufletului de trup, o eliberare a sufletului din Închisoarea trupului, despre care vorbea Socrate (Platon, E. Rohdeă. Mitul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un demon răvășitor care l-a urmărit toată viața, acela al călătoriilor și al rătăcirii, Într-un timp În care deplasările erau lente, dificile, istovitoare și periculoase. Nu-i lipsea nici Îndrăzneala, iar aplombul l-a făcut pe acest rege incontestabil al hoinărelii să se preschimbe puțin câte puțin Într-un fel de doctor-miracol, În timp ce medicina, pe care se credea În drept să o exercite fără diplomă, era Încă aproape de cea pe care Molière, un secol și jumătate mai devreme, o
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]