1,840 matches
-
Jebeleanu, Bogza, iar dintre tineri Breban) au sperat să-l poată atrage de partea lor. Limpezirea perspectivei s-a produs în 1971, când Ceaușescu, revenind în forță la dogmatism, și-a dat iarăși pe față natura adevărată: aceea de stalinist incurabil. Cum a reacționat N. Breban față de revoluția culturală ceaușistă se știe: aflat în Franța în momentul declanșării, a formulat, în presa occidentală, declarații răspicate de deza probare, comițând astfel primul gest de disidență politică anticeaușistă, disidență în sensul propriu: adică
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
simțeai că nu-ți mai poartă pică și-i părea rău că te bruftuluise. Cine se oprește numai la mâniile lui Fănuș Neagu, la înfurierile lui spectaculoase, la acele izbucniri ale sale care pot să treacă drept agresivitate de nedomolit, incurabilă, se va mira, desigur, citind ce a scris Nichita Stănescu despre prietenul său, într-o poezie pe care i-a dedicat-o: „Ursul acesta blând și calm și bleg, Fănuș / e apucat de nimeni ca de doruri, / dă cu sărutul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ce scriu eminescologii noștri despre el sunt încredințat că ar muri subit". Și Dan Mănucă își continuă comentariul ironic: "De unde se vede că "jugul lui Eminescu" apasă greu pe umerii iconoclaștilor, cât și pe umerii idolatrilor, uniți, în nemurire, prin incurabilă ignoranță" (Actualitatea și "Jugul lui Eminescu"). Parcurgând sumarul actualului volum de studii al lui Dan Mănucă ești tentat să te oprești adesea asupra judecăților sale de valoare, luând aminte la punctele de vedere noi sau înnoitoare asupra uneia sau alteia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
adânci, tăiate de câte un pâlc de brazde calde, peste care se prosternează încet hățișuri stufoase..."; Pe lângă plopii fără soț : "... dezvăluie spațiul concret în care poetul își consumă drama proprie. Criza sufletească, zvâcnetul sentimentului istovit, necazul /.../ în care istoria iubirii incurabile anunță amalgamul neliniștilor trăite de poet" ș.a.), chiar dacă motivele inspirației pot fi identificate în biografia poetului. Ar fi și caraghios să-l imaginăm pe Eminescu tot trecând pe sub plopi și așteptând ca iubita să-i apară în geam. Veți zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
i s-ar cuveni toată con si derația moraliștilor necontrafăcuți), casele de rendez vous sunt o Întreprindere dubioasă, care-și spoliază clienții cu femei iremediabil declasate fie din uzaj imoderat al grațiilor lor, fie din bătrâneți premature sau boli femeiești incurabile; epave ale bordelului sau ale șanta nului, camuflate pentru proștii de boieri În femei de lume ahtiate și nesătule ca niște Messaline, dezinteresate și făcând artă pentru artă. Iar antreprenoarele acestor femei erau acele odioase factorițe, precum surorile Bă dulea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
imposibile astăzi, dar realizabile mâine. Să-i dăm crezare și să-l încurajăm. Cine nu ar dori, de pildă, să-l aducă pe Enescu de la Cimitirul Père-Lachaise din Paris la conacul din Tescani sau la vila Luminiș din Sinaia? Ieșeanul incurabil sufletist Zaborilă visează la atenția și demersurile posteritășii care nu-și va lua gândul de la mormântul gol pregătit de maestru (parafat într-un prim “Testament” din 14 iulie 1946, lăsat la plecarea definitivă din Țară, juristului Romeo Drăghici, însă anulat
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
se fac mari reduceri de prețuri la palatele de pe Coasta de Vest. În ciuda aparentei gentileți de care dădea dovadă la fiecare întâlnire miliardarul, când numai buchetele de flori costau cât o croazieră în jurul lumii, omul era, de fapt, un zgârcit incurabil. Ca toți miliardarii, am putea spune, care au făcut primul milion de dolari vânzându-și televizorul. Dar dacă după primul milion cei mai mulți se vindecă, în bună parte, de zgârcenie și devin atât de generoși, încât le-ar da câte un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să fi sperat ceva de la viitor, iar familia să fi confundat așteptarea cu trăirea. Ar mai fi fost o posibilitate ca anunțul să fie, în felul lui, corect. Să-l fi privit pe unul dintre pacienții Spitalului 9, secția euforici incurabili. De câțiva ani, am reînceput să-mi construiesc un soi de viitor, însă numai pentru ai mei. O fac, la fel ca mulți alții, cu discreție. Iar dacă mă încumet, e pentru că viitorul, deși cețos, presupune niște dimensiuni, implică niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai chema și Ortanza, i-a răspuns că în clasa ei poate să se așeze fiecare unde poftește. În glasul învățătoarei, despre care se zvonea c-ar fi fost cândva profesor universitar, era toată bunăvoința intelectualei atinse de o maladie incurabilă și exilată să-și trăiască ultimele zile într-un lazaret pentru odrasle de exploatatori cu șanse minime de a fi recuperate pentru societatea sănătoasă din punct de vedere al originii sociale pe care o edificau în grabă muncitorii și țăranii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe str. Ion Creangă la Ftiziologie. Au telefonat după salvarea lor și am fost dus la Clinică. Acolo am fost examinat de domnul profesor Daniello, care a spus celor care mă însoțeau că am tuberculoză fibrocarioasă bilaterală galopantă care era incurabilă și greu de ameliorat, dar să fiu internat în clinică. Am stat sub supraveghere în clinică 7 luni. În luna mai 1949 am fost internat la Sanatoriul TBC din Săvădisla, județul Cluj, unde am fost urmărit pas cu pas de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-l cumpărăm, te apuci să mănânci normal?”. În fiecare dimineață, plecând la vizionare, fixam cântarul de pe coridor plasat lângă o babușcă rotofee; nu voiam să-l încerc, eram convins că-mi va arăta cât am slăbit, alt semn al bolii incurabile care, precum observam, se dusese până în unghiile tot mai albe. Babușca avea și ea o privire stranie când îi spuneam dobre utro sau dobre vecer - gândul meu fiind unul singur: ea știa, dacă nu și văzuse, cum, pe drumul spre
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
localitatea în care a văzut lumina zilei și a făcut primii pași spre înțelegerea vieții. Palidele și duioasele aduceri aminte constituie neprețuitul tezaur emoțional-afectiv care ne colorează și ne însoțește întreaga viață. În ceea ce mă privește, sunt un împătimit și incurabil sentimental. Tânjesc și acum, la venerabila vârstă pe care o am, după satul natal, după casa părintească și familia în care mi-am petrecut copilăria, după tovarășii de joacă și de năzbâtii, împreună cu care mi-am însușit alfabetul vieții, după
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Cărțile sunt cele care îi mai încălzesc sufletul împietrit de singurătate și bătrânețe. Dumitru Dascălu își poartă din ce în ce mai greu poverile: singurătatea, mulțimea anilor, puținătatea puterilor și suferințele fizice și psihice. Încercări ale vieții Pierderea soției, ca urmare a unei boli incurabile, a fost momentul care declansat șirul suferințelor pentru Dumitru Dascălu. Trei inimi îndurerate (a lui și ale celor doi copii) s-au strâns puternic laolaltă ca să poată trece mai ușor peste urmările nefaste ale catastrofei care s-a abătut asupra
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sufletului colectiv al vechei capitale, ci toate curbele evoluției lui. Soartă vitregă Sunt orașe nefericite cum sunt pe lume oameni fără noroc. Nefericite, nu pentru că le-ar lipsi însușirile necesare unei dezvoltări favorabile, sau din cauza a cine știe ce defecte sau viții incurabile de care ar fi atinse, ci pentru motive diverse, de natură incidentală, exterioară; tot așa cum unii oameni se văd mereu prigoniți de soartă, nu pentru c-ar fi nevrednici sau răi (uneori tocmai pentru că nu sunt...), ci pentru că ori de câte ori întreprind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
un alt timp și într-o altă Siberie România anilor '80, un infern în continuă perfecționare, cu orizont halucinant, din care evadam numai prin artă și izbucneam spre înalturi doar prin iubire, ceea ce încearcă și personajul central al acestui roman, incurabil vânător de fluturi un vânător prea mic pentru niște fluturi care, mai întotdeauna, învârt morile de vânt ale vremurilor... Valentin Ciucă PARTEA ÎNTÎI Vreau să mă trezesc, știu că trebuie să mă trezesc, dar capul îmi rămîne pe pernă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
porc <endnote id=" (373, p. 111 ; 136, p. 101)"/>. În Europa, stigmatul (din gr. stigma = „cicatrice, semn infamant”) <endnote id="(374)"/> nu a fost la Început aplicat pe criterii etnice sau religioase, ci pentru a Înfiera scalvii, ocnașii sau bolnavii incurabili (leproșii, nebunii). Dar spiritul cruciadelor și-a cerut drepturile. Traversând multe provincii necunoscute, cruciații nu aveau timp să-i caute pe cei ce Împărtășeau confesiuni diferite. Aceștia trebuiau să arate diferit, să fie Însemnați. Altfel, de unde să știe pe cine
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
structuri esențialmente religioase, la antisemitismul modern, care-i consideră pe evrei o rasă inferioară, neasimilabilă, periculoasă. Antisemitismul pune în discuție existența anormală a evreilor, popor fantomă care nu vrea să moară, dar care provoacă spaime iraționale în jurul său, o boală incurabilă, iudeofobia”. În opinia lui Leon Pinsker, evreul neavând patrie devine străinul prin excelență, evreul este considerat de cei în viață un mort, de către autohtoni un străin, de oameni înstăriți un vagabond, de săraci ca un exploatator milionar, de patrioți ca
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
putea constata, ulterior, urme pe suprafața corpului. Pe corpul victimei nu rămânea niciun semn, dar În interior, plămânii, inima, ficatul, rinichii erau puternic afectate. După un timp, deținutul simțea dureri mari În diferite părți ale corpului, care duceau la boli incurabile, sfârșind În spital de o boală comună: TBC, hepatită, boli de rinichi sau alte afecțiuni. Cuierul. Unii anchetatori ai Securității sau Miliției Își atârnau victimele legate de un cuier, astfel Încât acestea se sprijineau doar foarte puțin de pământ. Pus să
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
mai puțin nobile (cruzimea lui Mickey Spillane), pare o elevație. Realizatorii au făcut un lucru curajos : au recuperat această superfantasmă numită Bond din mîinile copiilor (care, mai ales în epoca Pierce Brosnan, deveniseră principalii clienți) și au redat-o adolescenților incurabili pentru care scria Fleming (care scria în primul rînd pentru sine) adică acelor adulți care au cea mai mare nevoie de cinema. Dilema Veche, decembrie 2006 Un primitiv Apocalypto (SUA, 2006), de Mel Gibson Cît de tare e cazul să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
această perioadă pungeștenii nu au uitat gestul inuman al unui consătean, Ghiță Covrig care a găsit în câmp un ostaș german slab și înfometat și l-a predat comandaturii rusești unde a fost împușcat după două ore. în urma unor boli incurabile, în data de 3 aprilie 1946, Ileana Melian, sora mai mică a lui Costache, se stinge la vârsta de 56 ani, iar în anul 1946 se pierde și Marița Ciotacu, la vârsta de 62 ani, de aceeași boală. Astfel s-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
era un bogat și imens covor de lalele! Sunt extrem de emoționat de această întâlnire după un an și șapte luni, oricât de mult încercam să-mi controlez emoțiile! N-am ce face! Am fost, sunt și am rămas un emotiv incurabil. Sunt o fire emotivă și în acest moment chiar că aveam și de ce să fiu emoționat! Am sosit la Paris cu o săptămână înaintea Paștelui, tocmai de Paștele greco-catolic pe care îl serba prietena Marianei. I-am dăruit Alietei, prietena
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
criză de febră a fânului, moartea unui păun, pierderea unui ogar barzoi): „Je suis triste et seul comme une «bylinka v pole»“ („sunt singur ca un «fir de iarbă pe câmp»“). Insista asupra faptului că are o boală de inimă incurabilă și că, În cazul unui atac, nu se putea liniști decât dacă se Întindea pe spate, pe podea. Nimeni nu-l lua În serios și, după ce a murit Într-adevăr de angină pectorală, singur singurel, la Paris, la sfârșitul anului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
depun înapoi pe bancă, fără nici un comentariu. — Cât mai rămâi în spital? — Nu știu. Boala mea... Apropo, ți-au spus de ce anume suferi, ți-au pus un diagnostic? — Sufăr de boala milei insuportabile, o boală, în cazul meu, se pare, incurabilă. — Mila e o boală? — În lumea noastră, da. — În lumea noastră? — În lumea noastră, așa cum a fost ea zidită, din vecii vecilor... Peste câteva minute mi-am luat rămas bun de la sărmanul meu prieten căruia, cu toate că se considera bolnav incurabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
incurabilă. — Mila e o boală? — În lumea noastră, da. — În lumea noastră? — În lumea noastră, așa cum a fost ea zidită, din vecii vecilor... Peste câteva minute mi-am luat rămas bun de la sărmanul meu prieten căruia, cu toate că se considera bolnav incurabil, i-am urat totuși, la despărțire, însănătoșire grabnică. În stația de lângă spital, așteptând troleibuzul care, evident, nu venea, mi-am amintit, nu știu cum, după atâta amar de vreme, un episod din studenție... Mă aflam la căminul de pe strada Matei Voievod, venisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
uriaș, cu picior de lemn, ar putea portretiza un pirat, dar numai incipient, fără adâncimea potențială a întinderilor de apă și fără alte continuări epice. Personajul e secundar și nu are aproape niciun rol în povestea escapistă despre Hemcea, visător incurabil, prizonier al lecturilor marine, ajuns cambuzier și cârciumar constănțean, în loc de mare căpitan, pe vapor. Iată portretul lui Terzi: Un munte de om, din fericire șchiop, căuia i ar fi stat bine spânzurat de un catarg pentru piraterie, decât cu briciul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]