56,780 matches
-
mai potrivit ar fi termenul de scurtcircuitează - mai multe personaje legate de soarta unei echipe profesioniste aflată în plină criză, cînd după succese repetate, nu mai poate evita eșecurile. Dincolo de interesele economice și politice inerente, în conflict sînt antrenați doi indivizi plasați într-o insolită opoziție sentimental-managerială. O tînără ambițioasă lipsită de scrupule, avidă nu atît de glorie cît de bani, proprietara clubului, personaj pentru care Cameron Diaz nu face prea multe eforturi ca să fie antipatică, ceea ce nu înseamnă că nu
Lecția de morală by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16953_a_18278]
-
săbiile/ eu fără ei n-am ce să îngrijesc ei fără mine nu/ recunosc culoarea albă a caselor ce trebuie să moară// după fiecare împușcătură mîinile mele au culoarea/ pe care o are culoarea mîinilor lor/ care interesează mai mulți indivizi (acești indivizi/ cred în culori - iubesc anumite culori)/...dar acești cunoscuți care împușcă casele albe/ pînă ne întîlnim îmi scriu eu primesc cărțile lor" (Cunosc oamenii care împușcă străzile albe). E o violență în efigie: "ghearele leului care nu mai
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
fără ei n-am ce să îngrijesc ei fără mine nu/ recunosc culoarea albă a caselor ce trebuie să moară// după fiecare împușcătură mîinile mele au culoarea/ pe care o are culoarea mîinilor lor/ care interesează mai mulți indivizi (acești indivizi/ cred în culori - iubesc anumite culori)/...dar acești cunoscuți care împușcă casele albe/ pînă ne întîlnim îmi scriu eu primesc cărțile lor" (Cunosc oamenii care împușcă străzile albe). E o violență în efigie: "ghearele leului care nu mai fărîmițează pietrele
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
hotărât, un împătimit al distincțiilor. În ceea ce privește libertatea, de pildă, el separă între versiunea ei negativă: libertatea față de - și cea pozitivă: libertatea să. Sensul creșterii personalității: prin tranziție de la prima la cea de-a doua situație; apropiindu-și-o pe ultima, individul devine - într-o accepțiune specifică pentru Fromm - productiv. Libertatea este totodată exterioară și interioară. În altă ordine de idei, mai putem distinge între puterea asupra cuiva și puterea de a face ceva, între un eu social și un eu real
Vindecarea eului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16998_a_18323]
-
Cristoiu, ABC nr. 18, despre recentele premii ale Uniunii: "...observăm prezența unui anume Mihăieș în călcâieș. Care și-ar fi dat demisia la auzul veștii că au ieșit la vot Georgică Cușnarencu și Constantin Țoiu. Știm de mulți ani că individul are mintea sașie, e o lichea ordinară și o nulitate cu spume. Unii zic că ar fi și puțin lovit la diblă, chiar debil. Ce caută unul ca ăsta în juriu, la București? Să meargă în Banatul lui de unde în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
de memorie (absolut necesare, deoarece nu se cuvine a uita nimic din cele întîmplate, aducerile-aminte fiind ecoul faptelor reverberate în memoria tînără, atît de legată de prezent, însă și de trecut, gata să fixeze profund ceea ce-l privește direct pe individ, ceea ce e plăcut, în comparație cu ceea ce e neplăcut, precum și ceea ce coincide cu propriile convingeri). Prin exercițiu, aducerile-aminte sînt un ecou reverberat al celor trăite și învățate de copii, de adolescenți. Cităm pe sărite din multitudinea de suveniruri: " Prima mea amintire în legătură cu
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
o lume în care valorile morale, umane, spirituale sunt agresate și înlocuite adesea cu simulacre de natură să deruteze, favorizând manifestarea instinctelor primare cu drept de expresie artistică autentică, apelul la sacru rămâne - în opinia cărturarului francez - singura șansă a individului și chiar a Universului, de a dăinui?! Aceasta a fost, în mare, temelia pe care îmi structurasem - la București - proiectul de dialog cu Dl. Alain Besançon. Emoția mă copleșea, la fel ca atunci când, în 1990, printr-un alt joc al
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
important, ci acel ceva sau cineva de care ne îndepărtăm pentru totdeauna. Originalitatea lui Valentin Rasputin constă, de aceea, tocmai în faptul că face din despărțire o problemă în sine, recunoscîndu-i și speculîndu-i statutul de criză existențială majoră în urma căreia individul nu mai poate fi niciodată același. Din prefața lui Ion Vasile Șerban (un comentariu critic absolut remarcabil prin subtilitatea interpretării, erudiția istorică și distincția stilistică) aflăm că Rasputin trece drept un romancier al satului, alături de alți scriitori ruși afirmați în
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
fi trebuit să inducă aceeași tensiune și episodului dur care-i opune pe epigonii hippies cultivatorilor de cannabis de pe insula thailandeză unde ajunge eroul folosind harta lăsată moștenire. Băștinașii nemiloși nu mai acceptă să fie deconspirați prin numărul mare de indivizi ce nu mai părăsesc "raiul terestru" din care ei realmente își asigură traiul. Glazura idealistă a "refugiului" psihanalizabil se spulberă încă înainte de a se fi construit. Până și trimiterile la Apocalypse Now existente în roman sunt denaturate rezultând câteva secvențe
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
moderația, înțelepciunea și autoperfecțiunea - i-au fost inoculate eroului virtual, nutrit nu doar de energia digitală, ci și de un fin umor swiftian, care-i permite să orchestreze personal, cu toată statura sa liliputană, relativizarea regnurilor. Impunându-se atenției unor indivizi care, printr-un joc al sorții se numesc chiar "Mititelu": Geena Davis și Hugh Laurie, plus Jonathan Lipnicki. Această nemaivăzută "integrare" este condimentată cu "rutiniere" peripeții în compania unor feline excelent dresate, care sporesc lista celebrelor starcats din istoria cinema
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
o boemă provincială, de solitar, care afectează în egală măsură "viziunea" și comunicarea ei. Aparentul dinamism, combinatoria metaforică se încheagă în figuri moi, vlăguite, reflectînd devitalizarea. Însăși evaziunea în univers se dovedește a fi iluzorie, o reverie subțire a unui individ claustrat ce se încumetă a se confesa doar pe jumătate (afectînd a nu-și lua în serios confesiunea): "Ți se întinde o foaie albă ți se spune fii sincer fii sincer fii sincer ai voie să fumezi și să iubești
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
impresionistă neputând ține loc "de informație metodică și de asimilare organică." Peste ani, Marin Bucur va replica: "Scopul istoriei literare fiind de a lumina printr-o nouă conștiință critică geografia valorică a unei literaturi, este clar iarăși că recepția prin individ va fi subiectivă." Prin urmare "ea trebuie să creeze puncte de vedere din care să iasă structuri acceptabile." Cine și cum stabilește această acceptabilitate? Un remarcabil talent al ponderii și echidistanței a dovedit Dinu Pillat și la parcă cel mai
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
Nici că s-ar fi putut o mai limpede și mai expresivă ilustrare a spuselor lui Eliade, decât situația în care se află mulți dintre contemporanii noștri și care se potrivește perfect cu ceea ce el numea "sinteza personală" a fiecărui individ în parte. Cu alte cuvinte, perceperea lumii nu ca o sinteză generală, cum se știe de la Kant încoace, ci ca o permanentă "ajustare" a realului la nevoile particulare ale fiecăruia. Dacă ar fi trăit în această lume extraordinară a Internetului
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
până în '89, contrariul! Cu toată rezistența opusă, politica oficială de partid și de stat își face încă efectul - ba chiar fără a mai fi în vreun fel stingherită de precauțiile de altădată. Reprimarea comunistă mersese până la controlul vieții intime a individului. O limitare atât de drastică a simțurilor lasă malformații vizibile. Iată-le! , a murdăririi ca erupție a inconștientului, dorită, dar și blamată, este una dintre cele mai spectaculoase urmări. Vorbind de o practică în acest domeniu, încercăm să subliniem paradoxala
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
doar ofensivă, ci se manifestă, prin chiar dinamica ei, și ofensator. Dacă există un specific românesc al acestei dinamici, atunci el provine din promiscuitatea presupusă de alianța în rezistența - pasivă și îndelungată - a majorității românilor la presiunile totalitarismului. Diferențele dintre indivizi au fost aplatizate la maximum, în consecință ele răbufnesc azi cu toată puterea. Promiscuitatea extremă a alianțelor forțate din exterior este răzbunată de o promiscuitate a dezbinării interne; condiții în care nici nu mai poate fi vorba de concordie. Cu
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
a trecut, dar, destul de pervers, orice acțiune trebuie în continuare raportată la o frustrare egal distribuită, flotantă. Acest stress (suplimentar celui inerent metropolei) a rămas superstiția de succes a oricărei inițiative. El reprezintă ultima stavilă în calea diferențierii identitare a indivizilor și a separării lor de un mediu amniotic. După părerea multora dintre locuitorii provinciei, Bucureștiul este un oraș haotic și mizer. Există însă destui printre aceștia care apreciază că oamenii metropolei sunt totodată mai activi, că știu să urmărească mai
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
alte cuvinte, cînd conștiința și-a făcut simțită prezența chiar în absența unui mediu de care să fie conștientă. Fără a aluneca într-un antifenomenologism suspect, Damasio își explică poziția într-un chip relativ simplu și convingător: conștiința reprezintă disponibilitatea individului de a percepe și reacționa la ceva, și nu percepția ori reacția în sine. Creierul este centrul acestei activități narative frenetice aflate la temelia conștiinței, pentru că în el se concentrează imagini și scenarii neurologice privitoare la structura și funcționarea organismului
Misterele conștiinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17098_a_18423]
-
mult printr-o beție a simțurilor) și beatitudinea sfinților? Între beatificare/ extaz (în catolicism) și consacrare (în literatură și artă)? Fericirea telurică nu o poți despărți, așa de tranșant, de beatitudine, în cazul poeziei, sau mai precis al meu, ca individ (imperfect) care simte că văzutele sunt cifrul nevăzutelor. Devreme ce întreaga creație a ieșit din mâinile Creatorului, El și-a lăsat amprentele în lumea din jurul nostru. Sfântul Francisc are binecunoscutul Imn al Fratelui Soare, sau lauda creaturilor, a elementelor, dar
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
îngrijorarea de a ști ce vei face din viața ta, răspunderea față de colectivitățile de care ții. Abia acum, așadar, se simte cu adevărat liberat și liniștit, abia acum a trecut de la "a face" la "a fi", de la agitație la liniștea individului scăpat de orice chemări lumești ale speciei. Asupra punctului acestuia a stăruit: că după 60 de ani individul scapă de specie." Sunt scriitori care au mai mult talent literar decât N. Steinhardt, dar care sunt mai puțin scriitori. Chiar și
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
așadar, se simte cu adevărat liberat și liniștit, abia acum a trecut de la "a face" la "a fi", de la agitație la liniștea individului scăpat de orice chemări lumești ale speciei. Asupra punctului acestuia a stăruit: că după 60 de ani individul scapă de specie." Sunt scriitori care au mai mult talent literar decât N. Steinhardt, dar care sunt mai puțin scriitori. Chiar și în scrisori redactate în grabă și cu inevitabila teamă că ar putea fi interceptate de Securitate, el conferă
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
o bihoreancă de 26 de ani, chip subțire, ochi mari, flancuri late, spatele picant, picioare albe și nervoase". Reversul e, firește, monstruosul, imaginea bruegheliană copiată după natură fără economie de preciziuni naturaliste: "Un tip foarte interesant în biroul meu, un individ de cam 45-50 de ani, ruinat fizicește, cu o fizionomie mongoloidă și mic rest de păr negru pe ceafă, părînd gras din cauza murdăriei. Hainele bleumarin reiate și încălțămintea îi sînt aproape de ultima dezintegrare și cu miros greu, de corp de
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
are dreptul să judece cu propriile "unități", inevitabil subiective - ceea ce, la urma urmelor, face și frumusețea jocului! În 2000, cu siguranță nu vom fi expuși unor alegeri stranii, pentru că, spre deosebire de anul trecut, juriul e condus de "o natură sănătoasă", un individ cu picioarele pe pămînt, un învingător, un francez care are oroare de provincialism și e hotărît să cucerească planeta - Luc Besson. Din juriu vor mai face parte: Nicole Garcia (regizoare și actriță franceză), Arundhati Roy (scriitoare indiană), Aitana Sanchez-Gijon (actriță
Și va fi Cannes 2000 by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17130_a_18455]
-
context istoric, de frămîntări interne în Mexic, legate de reforma agricolă a lui Lazaro Cardenas, precum și de tensiunile diplomatice exercitate de Marea Britanie și Germania. Există o interesantă corespondență între tulburările sociale foarte brutal descrise în roman, și cele la nivelul individului, care deși, după părerea mea, constituie centrul de greutate ale narațiunii, rămîn, formal, undeva în plan îndepărtat. Desfășurarea epică este stranie, ea ar putea lesne fi obositoare și enervantă dacă Lowry nu ar izbuti să exploateze resursele unei scriituri polimorfe
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
sale de "literatură" (inclusiv de "ideile literare"!). Dorind a se implica în dezbaterea privitoare la situația României postdecembriste, mai exact a propune un program de acțiune politic-socială, pleacă de la paradigma iluministă, adică de la acel cult al rațiunii, relaționat cu luminarea individului asupra drepturilor și datoriilor ce le are în societate și cu "progresul" multiplu al acesteia, manifest plenar în Franța secolului al XVIII-lea ("secolul luminilor"), ca și, sub iradiere franceză, în Germania (Aufklärung), Italia, Rusia, Statele Unite, Mexic etc. "Gîndirea iluministă-raționalistă
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
încît am rămas marcat pentru toată viața". Neputînd trece peste supoziția că hermeneutul nostru nu are din capul locului, "organ" pentru transcendență (se mai întîmplă!), ni se pare oricum șubredă logica unei atari extinderi a comportării abuzive a unui singur individ asupra semnificației spiritualității in integrum, asimilate pripit și, desigur, nedrept unui "totalitarism"... Oricît unele din obiectivele de odinioară pot fi considerate că sînt și ale noastre, iluminismul ca și pașoptismul datează! Să menționăm că, în gîndirea contemporană, există o critică
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]