8,340 matches
-
și Dinu, convertiți aparent, pentru a scăpa de gura lumii, la muncă (Doi angrosiști). Aglomerarea de etnii atât de deosebite, aromâni, albanezi, sârbi, greci, bulgari, turci ș.a., amestecul de confesiuni, confruntarea de mentalități nu rămân fără ecou într-o proză individualizată de o ambianță aparte. Toate aceste scrieri cu specific aromânesc au fost publicate, începând cu anul 1902, în gazete și reviste din Bitolia și din țară sau în cărți precum De la frații de departe (1921), Turcoaicele (1921), România văzută de
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
numai dacă sunt supuse unor factori numiți „mitogeni”, care să le stimuleze proliferarea. In interfază nucleul celulelor animale are o membrană dublă, cea exterioară fiind practic o extensie a reticulului endoplasmic și făcând corp comun cu acesta. Cromatina nu este individualizată, ci este un filament continuu de eucromatină și heterocromatină. Factorii mitogeni sunt substanțe circulante eliberate de sistemele de reglare, sau substanțe eliberate de celulele din vecinătate, care stimulează intrarea celulelor în diviziune. Pentru ca un mitogen să poată acționa, el trebuie
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
în timpul profazei meiozei I. Cromosomii replicați și împerecheați sunt numiți cromosomi bivalenți sau „tetrade”, pentru că au 4 cromatide. Deoarece profaza meiozei I e un proces complicat, se descriu subfaze: Leptoten → de la cuvântul grecesc leptonema, ce înseamnă „fire subțiri”. Cromosomii se individualizează, dar sunt încă subțiri. Recombinarea începe prin apariția de rupturi ale dublului helix. La sfârșitul leptotenului, cromosomii omologi sunt aliniați la cca. 400 nm distanță. Zigoten → de la cuvântul grecesc zygonema, care înseamnă „fire împerecheate” și se datorează apariției de cromosomi
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
un raționament forte, mai ales că un tezaur întreg de (contemplațiuni) idei și cugetări, chiar de-o natură profundă, a devenit deja avere (comună) publică. Această lipsă trebuie să retrolucre neapărat și asupra artiștilor reprezintatori, a căror talent d-a individualiza se volatiliză pe zi ce mergem. Acestei tendințe în nepersonal, care degenerează în generalitate cea mai deșeartă, trebuie să i se opuie actorul cu toată silința, tocmai pentru că această tendință e condiționată prin (spiritul) direcțiunea (Richtung) timpului, fiindcă aplecarea de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un grad oarecare. A doua bară a tonului, ca bază naturală a artei dramatice, e un dialect pronunțat. Acesta contrazice iarăși cu totul idealităței. Ea e espresiunea artistică a tot [ce e] (spiritualminte) moralminte general în natura omenească, care se individualizează totdeuna într-o naționalitate oarecare, fără însă de-a pierde printr-asta generalitatea Fizionomia mobilă care să reflecte repede și precis afectele sufletului e oricum favoarea cea mai însemnată ce-i poate acorda natura unui actor viitor în privința structurei feței
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-a înainta la varii distincțiuni fără de-a pierde cu toate astea unitatea mai înaltă. va să zică nu curățenia or spurietatea materialului unei limbe, ci organismul cel fin al logicei sale, acesta e lucru principal. Aceasta se arată în propusăciunea individualizată prin aserțiuni (Bestimmungen) laterale. Atât propsăciunea întreagă cât și fiecare din elementele simple a propusăciunei au facultatea de a se lărgi și de-a deveni afirmări mai tari (mai concrete), adică de-a se dezvolta la o preciziune din ce în ce mai individuală
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dramei întregi, înăuntrul generalului tempo fundamental al întregului, mai [e] acel special, cari trebuie să i se dea fiecăruia caracter în parte, și asta conform cu individualitatea sa. Al treilea moment ni arată tempoul în acea putere [a] sa cu care individualizează singularele dispozițiuni și simțăminte a caracterelor, lucru prin care tempo ajunge abia la viața și adevărul său cel mai nalt. Pentru că tempo prin măsura mișcărei sale în timp reflectă caracterul spiritual al 406v dramei, atât în genere cât și în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pot să învingă pericolul neclarității și a unei mișcări prea tacticoase. Condiționarea mișcărei fundamentale a tempoului va rezulta, întîi, din speția dramei și din grupul căreia ea aparține, a doua, din caracterul ei spețial. În linia a doua tempoul se individualiză înăuntrul dramei, și adică după caracterele deosebitelor figuri. Firește că aici distincțiunile și nuanțele sânt și mai multe. Antitezele vârstei mature și bătrâne pe de-o parte, a repedei junii pe de alta, a circumspecțiunii și a pasionabilității, a melancoliei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mulțime de dispozițiuni și simțiri schimbătoare, prin cari individul undoie în flux si reflux, deși numai înăuntrul albiei ce i l-a săpat mișcarea cea generală a vieței lui, tot astfel și tempo spețial ca reflect a caracterului fundamental se individualizează într-o nemărginită rarietate în singularele cazuri concrete. Acestui al treilea moment, al singularității, îi corespunde acel tempo care se schimbă întotdeuna cu dispozițiunile și afectele caracterului și în care se reflectă diferitele dispozițiuni ale sufletului. Acesta e nemărginit în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cari se dezvoltă înainte-ne fiecare caracter dramatic, dar nemărginitei varietăți a acestor două momente principale nu corespunde decât un tempo nuanțat tot cu-atîta varietate. Privită din partea asta fiecare figură dramatică nu e decât o efuziune lirică care s-a individualizat. Însă în reprezentarea dramatică poate să se-amestece și momentul epic, care se arată în elementul narațiunei. Se-nțelege că acest moment nu se-prezintă niciodată curat, căci declamatorul se arată și el, într-un mod oarecare, că e mișcat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca o reacție "rațională" față de schimbările tehnologice și de emergența noilor amenințări, decât un artefact cultural al sfârșitului Războiului Rece și al evoluției unei noi amenințări, pentru securitatea Vestului, construită discursiv. Folosind criteriile și subscrierile de analiză tipologică, pot fi individualizate variate tipuri de sisteme militare globale și multiple, precum și sisteme militare unitare. Tipuri de sisteme militare: CRITERII SUBSCRIERI TIPURI DE SISTEME 1. Forțe și mijloace Arme nucleare Arme convenționale la nivel super Arme convenționale la nivel super, dar în ansamblu
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
de anvergură, într-o evoluție ascendentă, de la prima mare confruntare din Golf până la războiul din fosta Iugoslavie și, de aici, la cel din Afghanistan și, apoi, cel din Irak. Fizionomia conflictelor s-a schimbat extrem de mult, complexul factorilor care o individualizează incluzând: situații politico-economice și strategice de insecuritate noi, noi scopuri politice și strategice, noi obiective, forțe și mijloace de acțiune specifice, o altă concepție și intensitate, o altă atitudine față de adversar, spații diferite de desfășurare, o paletă foarte vastă de
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
În comparație cu cel din opera lui James, personajul-reflector din textele lui Hemingway nu poate fi întotdeauna distins. Nu este neobișnuit la Hemingway ca un "ei" sau "toți" sau ca un element impersonal precum "cineva" să apară în locul unor "el" sau "ea" individualizate în poziția pronumelui fără referent de la începutul narațiunii: L-au adus pe la miezul nopții și apoi toți cei de pe coridor l-au auzit pe rus381. Un început al povestirii de acest gen nu este, de asemenea, neobișnuit în opera lui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de interiorizare inaugurată de psalmi și de devoțiunea personalizată, care crea deja în epocă o intimitate a vieții spirituale, mai apropiată de o etică decît de un ritual. De la Exil, poporul evreu încetînd să existe ca atare, religia sa se individualizase. Iisus a profitat (într-un fel) de această rampă, grăbind trecerea de la zeul dreptății la cel al iubirii. Să remarcăm pentru început că doctrina nemuririi personale este foarte tîrzie în religia iudaică, fiind introdusă în secolul I î.Hr., odată cu Solomon
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în forțele analizei conceptuale, o convertire la toate operațiunile logice care se întorc asupra bunelor și frumoaselor imagini pentru a le "descompune" în elemente primare, abstracte, invizibile (cum este "exploatarea"). Descifrare, reîncifrare. Exerciții de negativism. Scrisul socializează memoria individuală, lectura individualizează memoria socială. Această mișcare pendulară întreține dorința de istoricitate, croind posibilități în prezent, arierplanuri și avanplanuri. Atunci cînd e frig și timpul trece greu, memoria nu ne lasă singuri. Memorie alfabetică. În sens hegelian, în care alfabetul face să explodeze
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
5 dimensiuni, până la 26. Astfel de la o singură dimensiune (punctul) se ajunge la diverse lumi, cu diverse dimensiuni. Revenind la structura discontinuă sau de câmp a Realității Ultime, ea se numește Materie Profundă sau Câmp Fundamental și din ea se individualizează particulele. Există o ierarhie a organizării acestor particule de la simple sfere “goale” - tahionii - formate prin simpla curbare a dreptelor (de fapt a spațiului, conform teoriei lui Polchinsky) continuând cu bosonii, hadronii (care au deja ceea ce numim fizic masă sau măsură
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
poate vorbi de un sens al existenței primordial - Supraordinea -, reprezentată tocmai de această ierarhie de la mic la mare. În Realitatea Ultimă există un timp primordial - o ipostază din care se deprinde apoi timpul cunoscut. De asemenea, din Materia Profundă se individualizează Materia Vie, Materia Nevie și Conștiința [1]. Astfel, sub raport fizico-matematic, diversele corpuri (vii sau nevii) sunt în cele din urmă doar niște entități “nepalpabile” - câmp sau energie; sub acțiunea Supraordinii - adică însăși faptul că particulele se organizează în structuri
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
un fel de cordon ombilical spiritual. Pământul deținut sau cultivat era mai mult decât un spațiu în sine, avea o dimensiune spirituală aparte. A extrage pe cineva din spațiul său însemna a-l lipsi de hrana spirituală. Fiecare grup se individualiza prin dansuri, costume și, mai relevant zicem noi, prin limbă. Astfel, adeseori, fiecare trib sau chiar sat avea un dialect sau o limbă diferită de tribul sau satul vecin. Autoarea dă exemplul Indiei (2000), Camerunului (aproximativ 200 la o populație
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
unor rele deprinderi asupra organismului social. Politicianismul este o astfel de deprindere rea. La sate, el degradează de la modul de exprimare până la practicile religioase și chiar cultul familiei. La oraș, consecințele sunt încă mai grave. "Vechile tradițiuni și deprinderi, care individualizau clasele noastre sociale de până acum, s-au degradat, dispar. Negustorii, funcționarii, boierii se strivesc astăzi cu toții laolaltă în dorința de a parveni cu orice preț la un rol politic" (Rădulescu-Motru, 1998: 179). Astfel s-ar fi pierdut sentimentul distincției
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
la scurtă vreme după congresul din luna mai. De-o parte fidelii PNL-AT conduși de Horia Rusu, de cealaltă parte Noul Partid Liberal, în frunte cu Viorel Cataramă 36. Cât privește gruparea care se mai numea PNL, aceasta s-a individualizat printr-o nouă decizie surprinzătoare: susținerea candidaturii prezidențiale a cetățeanului Mihai de Hohenzollern 37. În fine, un nou concurent apărea în zona mișcării liberale prin Partidul Alianței Civice (lider universitarul Nicolae Manolescu), născut în cadrul congresului Alianței Civice din 5-7 iulie
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
și senatorilor, adică noua Lege nr. 35/2008. Mai exact, prin titlul II al acestei legi "Modificarea și completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale". Rezumând cele spuse până acum, alegerile locale din 2008 s-au individualizat din punct de vedere juridic prin modificarea neortodoxă a condițiilor sale de desfășurare, ca și prin faptul că au fost primele la care cetățenii aleg nemijlocit președinții consiliilor județene. Mai precizăm că pe listele electorale erau înscriși 18530681 cetățeni cu
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
indicele de folosire a cărților este foarte mare În raport cu utilizarea altor mijloace (Gagné, 1975, p. 304). Oricum, literatura și filosofia se Învață citind operele (textele) autorilor vechi sau ale celor moderni. Cartea școlară se afirmă nu numai ca un mijloc individualizat de studiu și de cultivare, ci și de organizare socializată a Învățării, căci de lectură se pot lega, În mod firesc, forme colective de activitate: joc didactic, dramatizare, discuții sau dezbateri În comun, cercetare În echipe etc. Privim deci lectura
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
aceeași programă unui număr de 30 de elevi (câți alcătuiesc o clasă), atât de diferiți unii de alții sub aspectul experienței dobândite. Dimpotrivă, se consideră (Patrick Suppes) că mașina redă posibilitatea unei astfel de diferențieri a mijloacelor prin care se individualizează accesul la cunoașterea (Învățarea) și la creșterea eficienței muncii școlare, așa Încât această aluzie la standardizare și-ar pierde orice fundament, căci tocmai fixarea unor obiective generale pentru Întreaga clasă este un motiv de standardizare. La nivelul activității profesorului, se exprimă
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de mai jos. Dacă în ceea ce privește substanță versus natură Și origine, respectiv formă versus o variantă a formei se pare că avem puncte de vedere dacă nu identice aproape identice, partea a doua a celor două teorii, respectiv magnitudine versus măsură individualizează. Aceasta pentru că ține de elementul valorizator, reprezentat aici de cei doi autori, de modul de a fi al acestora. Dacă la Marx totul vine din interior, ceva fără de început Și sfârșit, incomensurabil, la Manger avem o abordare externă, o măsură
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
regional intern sunt luate în considerare ca un reflex al conștientizării unor diferențe, dar și al tendinței de adaptare strictă la cerințele clientului. Marile regiuni constituite din mai multe state reflectă și ele aceeași tendință. În practica europeană s-au individualizat chiar niște așa-zise euroregiuni, ce trec în prim-plan omogenitatea caracteristicilor de altă natură decât apartenența la un stat. Dacă diferențierea internă este recunoscută și încurajată, omogenizarea acțiunii elementelor acestor medii, chiar și a mediului legal, se realizează în
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]