5,610 matches
-
cei mai mulți sociologi vorbesc de regresul influenței religiei asupra lumii, totuși se constată că din punct de vedere al activităților cu caracter social, Biserica nu a pierdut enorm de mult, chiar are o anumită influență prin intermediul prezenței ei în asemenea lucrări. Industrializarea a adus cu sine laicizarea, însă, chiar dacă acest proces este puternic pătruns în societate, totuși religia, din punct de vedere social, mai poate fi regăsită ca un important factor în societate. Referitor la rolul religiei în viața publică plecând de la
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
orientale și emergența religiilor sincretice de tip new age au constrâns demersurile sociologice să ia în considerare o serie de alți indicatori pentru a surprinde instituționalizarea treptată a unor forme de credințe religioase alternative." (Gog, Herțeliu, 2012, p. 348). Modernizarea, industrializarea, urbanizarea care au avut loc în țările europene în ultimele secole au dus la diminuarea rolului pe care religia îl joacă în viață socială. "Contestată de unii, susținută de alții, teza secularizării societăților europene este însă puternic susținută de rezultatele
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
a fost raportată la domeniul teologiei morale (dar fără vreo pretenție de a oferi un "model" preconstruit de societate) și a fost ancorată mai bine în revelația creștină." (Enciclopedie de filosofie..., 2004, p. 241). Vedem cu ușurință că iluminismul și industrializarea și, de fapt, tot procesul acesta de laicizare a schimbat oarecum și orientarea Bisericii asupra valorilor proprii. Treptat vedem că și în Biserica Romano-catolică, mai întâi asistența socială a început să fie gândită ca și doctrină, ca apoi să fie
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
o unitate bazată pe consens și limbaj comun. Pe de cealaltă parte, Gesellschaft reprezintă o formațiune caracterizată de o formă de hiperindividualism în care relațiile dintre oameni devin mecanice, reglementate și orientate contractual. În opinia lui Tönnies, procesul urbanizării și industrializării rezultă în distrugerea primei forme de organizare socială descrisă (Gemeinschaft) și, în consecință, în distrugerea comunității tradiționale, a securității și intimității. Rheingold, unul dintre cei mai cunoscuți și citați autori din domeniu, leagă acest fapt de apariția și dezvoltarea comunităților
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
cărei membru este Monica Lovinescu, iar președinte Vladimir Tismăneanu, numește trei tipuri de refuz al cooptării de către regim: disidența, rezistența și emigrarea. Comisia definește cooptarea drept totalitatea strategiilor de natură socio-economică prin care populația acceptă regimul fără să protesteze deschis: industrializarea masivă, urbanizarea, accesul la educație, locuri de muncă, locuințe. Din punctul de vedere al comunismului, există trei categorii de intelectuali: disidenții, rezistenții și obedienții. Primii sunt dușmani refractari și îndărătnici, inutili regimului. Pentru ei se pregătește, ca ultimă soluție, izolarea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Această dezvoltare a organizării joacă un rol important în managementul schimbării. (Gherguț, A., 2007, pg. 38). 1.2.4.Repartizarea resurselor umane Această funcție se ocupă de distribuirea angajaților în posturile ce le vor ocupa în organizație. În procesul de industrializare s-a remarcat o specializare puternică aceasta ducând la creșterea productivității și are efect ,oarecum negativ asupra motivației angajaților. S-a ajuns la extinderea muncii, apoi la adevăratul Job Enrichment (îmbogățirea activității). Această ultimă treaptă este dezvoltată de conceptul de
Particularităţi ale dezvoltării resurselor umane în învăţământul preuniversitar by Maria Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1819_a_92274]
-
la nereușita experimentului tehnologic.Eforturi s-au făcut pentru pregătirea elevilor în diferite meserii, dar lipsa cadrelor de specialitate bine pregătite, lipsa unor modele operaționale, lipsa de motivație și interes din partea multor elevi au determinat, din start, un semieșec al „industrializării forțate” a liceului. În 1982, liceul teoretic era doar o amintire. În același an, după cum era de așteptat, s-a schimbat numele liceului, în” Liceul Industrial nr.2” și s-a schimbat și conducerea liceului. Perioada 1982-1986 a ieșit în
Particularităţi ale dezvoltării resurselor umane în învăţământul preuniversitar by Maria Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1819_a_92274]
-
848. În plus, în 1954, România a fost nevoită să-și mărească exportul de cereale către Uniunea Sovietică pentru a compensa recolta insuficientă a Moscovei 849. Prin urmare, al doilea Plan Cincinal pentru 1956-1960 prevedea ca România să-și continue industrializarea rapidă și să-și dubleze suprafețele colectivizate de la 26,5% la 50%, până în anul 1960850. Gheorghiu-Dej a reușit să-și consolideze controlul asupra României prin cel de-al II-lea Congres al PMR, însă atitudinea lui a fost aspru criticată
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
schimbase centrul de greutate al Planului Cincinal și canalizase fondurile alocate anterior industriei grele către produsele de larg consum 921. La Plenara din 1958, acesta a enunțat directivele unui Plan de Șase Ani, pentru perioada 1960-1965. Acum se cerea o industrializare intensivă. Liderii de partid au convenit să "ridice industria siderurgică și să depună mai multe eforturi în vederea dezvoltării unei industrii complexe a construcțiilor de mașini"922. Gheorghiu-Dej intenționa să facă astfel încît România să nu mai fie grînarul țărilor din
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
industria siderurgică și să depună mai multe eforturi în vederea dezvoltării unei industrii complexe a construcțiilor de mașini"922. Gheorghiu-Dej intenționa să facă astfel încît România să nu mai fie grînarul țărilor din CAER și să urmeze calea independenței economice, prin industrializare și relații comerciale cu Occidentul. O soluționare a revendicărilor și un schimb cultural La cîteva zile după Plenară, Stoica a acordat un interviu ziarului "Washington Post". Președintele Consiliului de Miniștri declara, cu această ocazie, că România este dispusă să aibă
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
el. Moscova sprijinise prea puțin Planul pentru Șase Ani al României. Raportul sovietic întocmit la cea de-a Douăsprezecea Sesiune a CAER, care s-a desfășurat la Sofia în decembrie 1959, nu dădea nici un indiciu că Moscova ar fi aprobat industrializarea intensivă prevăzută în planul românesc. De fapt, România nici nu era inclusă în lista țărilor CAER care urmau să-și dezvolte industria siderurgică în perioada 1961-1965. În lunile martie și aprilie 1960, Bîrlădeanu a plecat la Moscova pentru a le
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
nu i-a plăcut, însă, ce-a văzut și "i-a avertizat pe români într-un limbaj destul de violent că se aflau pe o cale greșită și că n-ar trebui să meargă mai departe"1008. Gheorghiu-Dej a apărat ideea industrializării României, oferind ca argument faptul că marxismul presupune dezvoltarea industriei grele ca o condiție de bază a socialismului. Mai mult decît atît președintele român se săturase "să trimită porumb Poloniei, ca această să poată crește porci, pentru a-i vinde
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
o "singură entitate". Articolul sugera, de asemenea, că statele-satelit care nu erau dispuse să accepte planul său de "specializare internațională" puteau pierde ajutorul financiar sovietic 1011. Această amenințare îl afecta pe Gheorghiu-Dej, căci nu putea pune în aplicare programul de industrializare a României fără ajutor străin. Ca urmare a poziției lui Hrușciov, liderul român era forțat să caute alte surse de sprijin tehnologic și economic. William Crawford, ambasadorul Americii în România, a cerut insistent Statelor Unite să-l ajute pe Gheorghiu-Dej. Administrația
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
răzgîndească. Cu toate acestea, din cuvîntările lui Gheorghiu-Dej și ale lui Nicolae Ceaușescu, membru al Biroului Politic, se vedea clar că Bucureștiul nu avea de gînd să-și modifice poziția anti-supranațională față de CAER. Aceste cuvîntări scoteau în evidență dorința de industrializare a României, necesitatea "egalizării nivelului de dezvoltare" a țărilor din bloc și ideea că o cooperare între aceste state ar "stimula progresul fiecărei țări socialiste în parte și, implicit, al sistemului, în ansamblu"1030. Hrușciov eșuase încă o dată în tentativa
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
vilă din Eforie. El s-a folosit de această ocazie pentru a discuta despre metodele de îmbunătățire a relațiilor economice între cele două țări și pentru a descrie caracterul echilibrat al economiei românești, care se îndrepta cu pași repezi spre industrializare. La sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, 80% din populație lucra în agricultură, pe cînd acum, coeficientul se redusese la 65%. Productivitatea agriculturii crescuse simțitor și România exporta alimente pentru "a cîștiga dolari pe care să-i investească în
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de a face comerț cu Occidentul. "New York Times" preciza că pentru "a ajunge din urmă" Vestul, România trebuia să "achiziționeze cele mai moderne utilaje - adică utilaje occidentale"1069. În "Christian Science Monitor", Eric Bourne arăta că "strădaniile" României pe drumul industrializării "erau imense și impresionante", dar țara "abia pornise" pe această cale1070. În articolul România: Another Splitin Comunist Raks, din "New Republic", Philip Ben scria că "România a devenit o țară ce oferă mari șanse Occidentului"1071. În presa americană apăreau
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
venitul național și volumul comerțului cu pînă la 40%, pînă în 19701186. Pe toată durata Congresului, vorbitorii au arătat cît de important era să se pună bazele dezvoltării multilaterale a României. Această dezvoltare includea o serie de concepte fundamentale, precum industrializarea continuă, dezvoltarea agriculturii, o mai largă utilizare a materiilor prime interne, extinderea comerțului exterior pe baza "avantajului reciproc", dezvoltarea învățămîntului și planificarea centralizată 1187. Al IX-lea Congres al Partidului și noua Constituție au stimulat, în Ceaușescu, simțul de conducător
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
execuția lui au fost "înscenări grosolane" și că acesta a fost "acuzat, fără dovezi, că ar fi fost agent al serviciilor anglo-americane de spionaj 1204". În prima jumătate a anului 1966, Ceaușescu a călătorit mult prin toată țara, subliniind importanța industrializării pentru independența și suveranitatea națională a României. Pe 7 mai, a ținut o cuvîntare, cu ocazia aniversării a 45 de ani de la înființarea PCR, în care a reliefat rolul pe care-l jucase partidul în dezvoltarea Republicii Socialiste și a
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
economisire a țițeiului, creșterea prețurilor la petrol îl forța pe Ceaușescu să mărească volumul exporturilor 1731. El trebuia, de asemenea, să reducă importurile pentru a diminua deficitul comercial al României, de 500 de milioane de dolari. Mai mult decît atît, industrializarea țării se făcuse cu ajutorul creditelor occidentale și, în 1975, acestea reprezentau o treime din totalul datoriei externe a României 1732. "Clauza națiunii celei mai favorizate" avea să deschidă calea consumatorilor americani către produsele românești și, după cum spunea Bogdan, "în Statele Unite
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
către Statele Unite nu erau decît o mică parte din obligațiile financiare ale Bucureștiului. Deși Ceaușescu recomandase organizațiilor românești de comerț exterior să sporească exporturile, el continua să facă împrumuturi serioase, pentru a îndeplini planurile economice ale României, care prevedeau o industrializare rapidă 1885. În octombrie 1977, România datora 363 milioane de dolari Fondului Monetar Internațional, 697 milioane de dolari Băncii Mondiale și mai mult de 125 milioane de dolari pieței valutare europene 1886. Matthew Niemetz, consilier al Departamentului de Stat, a
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
era într-o situație de criză, pe care datoria externă în continuă creștere o reflecta cu cea mai mare claritate. La începutul deceniului '70, Bucureștiul făcuse împrumuturi de pe piețele financiare comerciale și guvernamentale din Occident, pentru a-și finanța o industrializare rapidă. La început, cea mai mare parte a împrumuturilor provenea din surse guvernamentale. Cu toate acestea, în 1980, 69% din datoriile în valută ale României erau către creditorii comerciali. Faptul că țara trecuse de la împrumuturi oficiale la cele comerciale indica
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
8,8 miliarde, iar pe la jumătatea anului 1981, aceasta ajunsese la aproximativ 10 miliarde de dolari 2110. Datoriile României se datorau, în primul rînd, din pricina faptului că, pentru a compensa pierderile producției interne, țara devenise dependentă de importurile de petrol. Industrializarea rapidă vizată de planurile cincinale ale lui Ceaușescu necesita resurse energetice substanțiale. Producția internă de petrol a culminat în 1976, cu 14,7 milioane de tone și a scăzut, în 1980, la 11,5 milioane. În 1976, importurile de petrol
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cuprinde, într-un ritm mai lent sau mai rapid, întreaga Europă a secolului al XIX-lea. Noua societate, care se urbanizează, cunoaște importante transformări sociale datorate afluxului a mii de persoane deplasate, dezrădăcinate, prost integrate, înghesuite în locuințe insalubre, proletarizate. Industrializarea a cunoscut forme diferite în funcție de țări sau regiuni; concentrarea nu este uniformă, problemele nu sînt, pretutindeni, aceleași, dar peste tot problema socială este acută și îi pune pe creștini în fața multor întrebări. În Franța, în 1831, aceste temeri au fost
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de Stat, episcopi, directori de ziare catolice, formați în acei ani, este impresionantă și convingătoare 15. El vede în această generație o reînnoire a catolicismului integral marcat de penetrarea într-o societate de masă în proces de transformare profundă prin industrializare, cu apărare "integrală" a specificului catolic. Mișcările intelectuale au putut deveni deci în momentul reconstrucției democratice, după 1944, o zonă internă eficientă pentru democrația creștină 16. În Germania, Zentrum se găsea, pînă la dispariția lui în 1933, în centrul problemelor
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
la crearea unui stat unic, ceva de felul Statelor Unite ale Europei, sub hegemonie sovietică. Istoricul Dan A. Lăzărescu va recunoaște că planul Valev avea rațiuni economice valide, însă România s-a opus, silindu-i pe conducători să opteze pentru politica "industrializării forțate", aceasta fiind, de altfel, de model sovietic. Însă, în vreme ce resursele naturale ale Rusiei permiteau artificiul, industrializarea României trebuia să se bazeze pe importuri de materii prime, fapt care nu putea fi o garanție de reușită economică. Alex Mihai Stoenescu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]