2,937 matches
-
că pacienta „a ridicat brațul Împotriva mamei sale, Încercând să o lovească”. Aceasta Îi spusese: „Așteaptă fiica mea, Într-o zi vei fi pedepsită la fel cu gestul pe care-l faci”. 3Ă O fată acuză dureri violente, nemotivate și inexplicabile conștient, În sânul stâng. În cursul curei psihanalitice se descoperă faptul că aceste dureri exprimă, În mod simbolic, nostalgia pacientei după partenerul pierdut, care obișnuia să-i mângâie sânul, și regretul bolnavei de a-l fi pierdut. De regulă, durerea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care psihanaliza Încearcă să o interpreteze prin semnificația sa simbolică. Deși pare absurd, sensurile simbolice ale chinului sunt extrem de nuanțate și ele se Înscriu În ontologia umanului. Chinul este un supliciu ritualizat, deși aparent formal; el este absurd, inutil și inexplicabil. El se raportează la acțiunile umane, fiind În final o Încercare de „repetare reparatorie” a vinovăției comise. Aceasta o vedem În panorama tragicului, care nu este altceva decât spectacolul chinului expiator. Toate personajele tragice au fost eroi, dar, prin vinovăția
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Omul În fața morții Despre moarte s-a scris și se va mai scrie. Ea reprezintă o temă permanentă pentru persoana umană. Deși rămâne o mare necunoscută, moartea, ca fapt În sine, este prin aceasta ne-inteligibilă și, prin urmare, rămâne inexplicabilă. Numai situațiile vieții trăite În câmpul conștiinței pot fi analizate și explicate, dar moartea face excepție. De ce trebuie să murim? De ce suntem destinați morții? Putem oare depăși, odată cu moartea, perisabilul persoanei umane? La toate aceste Întrebări se impune o precizare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
America, Îi replica Zizmo. Asta-i casa mea. Aici nu trăim ca niște amerikanides. Soția ta Înțelege. Ai văzut-o tu prin sala, arătându-și picioarele și ascultând radioul? Se auzi o bătaie În ușă. Zizmo, care avea o aversiune inexplicabilă pentru oaspeții neanunțați, sări În picioare și băgă mâna sub haină. Îi făcu semn lui Lefty să rămână nemișcat. Lina, observând că se Întâmplă ceva, Își scoase căștile. Bătaia se auzi din nou. ― Kyrie, spuse Lina, dacă ar vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai liber, căci, în încercarea de a intra în școală, toți s-au îngrămădit la intrare și nici unul nu a așteptat liniștit în imensele grădini ale instituției. Mirosul îmbătător al florilor îmi inunda corpul și simțeam o stare de euforie inexplicabilă. Era frumos să stai să te plimbi prin grădina liceului. Era împărțită în segmente și fiecare conținea diferite tipuri de flori sau era diferit aranjat, asemeni unei grădini botanice, dar era mult mai minunată și mai frumoasă. Deși aerul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai închisă la culoare, sub forma unui dreptunghi, se afla în mijlocul camerei. M-am aplecat să-l ating. Era uimitor. Mănușile aproape că nu existau. Simțeam prin ele ca și cum n-ar fi fost deloc. Era rece și negru, dar moale. Inexplicabil, mi-am pus toată palma pe solul întunecat. Șoapte au început atunci să-mi vorbească în ureche. Nu le înțelegeam, căci limba lor îmi era străină și ostilă. Voci în spatele cărora se ascundeau motive și planuri. Se înălțau ca valurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pentru asta am venit." Mi-am întors fața spre el și mi-am luat inima în dinți. Eu sunt Corvium! Vocea mea se auzi, dar nu crease un ecou în pereții peșterii. Lumina era așa cum am visat-o, pretutindeni, dar inexplicabilă. Totul era ca în visul meu. Între mine și bătrân era poteca învechită. De o parte și de alta a sa era întunericul amenințător care o străjuia. La capătul ei era un... tron din piatră neagră pe care stătea acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
piatră, nu mai era nici o indicație că Aneriu existase cândva. Cum se pot termina unele lucruri atât de simplu? Chiar a murit... eu l-am omorât! Felicitări! El chiar era mândru de mine, pe când eu mă simțeam contaminat de ceva inexplicabil. Mă simțeam murdar pe mâini, roșu, plin de sânge care se scurge spre degete și picura pe dalele îngălbenite de vreme. Atât de mizerabil! M-am uitat la ele. Și totuși... mâinile mele erau la fel de curate ca atunci când am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
așa pe împărat... Cezarul o bate ușurel cu palma peste genunchi. — În tinerețe, Livia, în tinerețe... Suspină nostalgic. Regimul pe care i l-a prescris Antonius Musa atunci, cu băi și multe lichide reci, l-a vindecat de o boală inexplicabilă și l-a readus înapoi la viață. Oftează din nou, adânc de data aceasta. Numai că, în toamna aceluiași an, toată știința lui Musa n-a putut să-l salveze pe nepotul său Marcellus, fiul Octaviei și soțul Iuliei. De
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-și dea seama despre ce poate fi vorba, ca să nu fie luat prin surprindere. O mângâie duios pe păr. Curtea, cu eticheta și ritualul ei care par să o mâhnească atât de mult când i se aprind în inimă inexplicabile nostalgii republicane, este un câmp de bătălie unde ea însăși a obținut victorii răsunătoare. Zâmbește cu șiretenie. Mai degrabă a lăsat-o să se legene cu iluzia izbânzii. Își îndepărtează ușurel bustul și oftează, gârbovit dintr-odată sub povara gândurilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
are nimic de pierdut. Poate, poate... ceva de câștigat. Rostește cu o claritate care îl înfioară chiar și pe el: — A mai văzut în semne necurate că unul dintre fiii lui Asi nius Pollio nu va muri de moarte bună... Inexplicabil, mâna cezarului se contractă incontrolabil. Îl cuprinde brusc frica. Îngaimă temător: — ...ci de foame... — Ca... care din ei? îngaimă Augustus cu greutate. Își revine instantaneu. Ridică semeț capul și rostește cu o strâmbătură batjocoritoare: — De foame, zici? Păi o vrea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de Nero nu va mai putea face nimic. Cel mult s-o urmeze în exil. Ducă-se învârtindu-se! Vipsania n-o să mai aibă dreptul să contracteze o altă căsătorie legală cu un cetățean liber! Măcar atâta mulțumire să aibă. Inexplicabil, starea de excitație dispare. Privește agasat în jur și ia din nou contact cu realitatea. Îl vede pe Toranius spio nându-i mișcările și mimica. — Cât ceri pe ei? întreabă cu jumătate de gură. Neguțătorul se plesnește zgomotos cu palmele peste
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
El îi vorbește de temerile sale, iar ăsta îi cere tălmaci de vise. — Am avut azi-noapte un coșmar care m-a pus pe gânduri, murmură Germanicus. Pe față îi joacă reflexe tulburi. Am visat-o și pe Mariamne, spune stânjenit. Inexplicabil, declarația - oricât de neașteptată - îl liniștește pe Herodes Agrippa. Ironia înlocuiește spaima. Să-și fi pierdut într-atâta atracția vechea artă a haruspiciilor și augurilor, încât romanii ăștia înfumurați se înjosesc până la a cere ajutorul chaldeilor disprețuiți? Nu sunt eu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care le spuneam pe de o parte, dar și pe care le înțelegeam doar pe de alta. Era un paradox între cuvântul rostit și colocviile cu interlocutorii noștri, prin intermediul cărora pătrundeam definitiv în cunoașterea culturală, civică și morală, determinantă de inexplicabile inhibiții și zdrobitoare porniri de desprindere individuală, pe care-l acceptam și, de ce nu, îl cultivam ca atare. Ani în șir am privit acest demers al nostru paralel și în presa scrisă, cu gândul la implacabilul vers al lui Tagore
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
faptul că „Bibi Chen organizase excursia de-a lungul Drumului Birmaniei, unde 11 persoane plecaseră ca să vadă artă budistă și dispăruseră“. Vedeți cum mă arătau acuzator cu degetul? Era clar că asta insinuau, printr-o asociere discutabilă cu niște Întâmplări inexplicabile, ca și când eu aș fi pus la cale o excursie blestemată de la bun Început. Ce aberație. Partea cea mai proastă este că nu-mi amintesc cum am murit. Ce făceam eu În acele ultime clipe? Pe cine am văzut eu manevrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În avantajul lui, asta În cazul În care iubita cu pricina Înțelegea prin distracție, ca și el, să-și umple plămânii cu miros de ulei de mașină și să i se spargă timpanele de la zgomotul prototipurilor Le Mans. În mod inexplicabil, nu era niciodată criză de astfel de femei. Poate, se gândea Harry, ar trebui să fie direct cu Moff și să-i spună fără ocolișuri că-l interesa Marlena și Încă mult. „Prietene, sper să nu te superi, dar, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-și construi cuiburile. Cum altfel s-ar putea explica? Pată Neagră Întinse mâinile: —E miracol, a zis el. Prietenii mei luară În considerare această posibilitate. Eliberarea sufletelor lor cu câteva momente În urmă Îi făcuse mai deschiși spre misterios și inexplicabil. Indiferent de felul În care a ajuns la ei, zise Roxanne, sunt Îngrijorată de ce se vede pe casetă. Rupert delira, Moff Înnebunise... — Nu cred că se vede asta deloc, spuse Moff, având grijă să nu-și privească fiul. Se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lor. Prima a fost o calamitate naturală ineluctabilă, însă, pe ce-a dea doua n-o mai poți numi inevitabilă, ci „dezastru uman = mână criminală“. E aproape imposibil să faci o comparație între cele două „violențe“. Totuși, violența dură și inexplicabilă care i-a lovit, atât din punctul de vedere al victimelor devastatorului cutremur, cât și a celor din atacul cu sarin, a fost izbitor de asemănătoare. Chiar dacă diferă sursa și tipul violenței, șocul este cam același. Asta este impresia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
care nu suportă excepții. De fapt, asimetria cosmosului este cea care-i dă viață și mișcare. Un cosmos simetric, compus din elemente simetrice ar fi un cosmos mort sau poate nici n-ar putea să existe. Doar omul are o inexplicabilă vanitate a simetriei... Există un vechi templu japonez, extrem de bogat ornamentat, perfect simetric față de axa verticală. Un singur și minim detaliu s-a descoperit a fi diferit în partea stângă, față de cel din partea dreaptă. Tradiția populară spune că a fost
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
destinate sunetele nearticulate și mișcările smucite ale topoarelor. Trebuia să se apere în vreun fel, dar instinctul de autoconservare acționează cu întârziere în astfel de situații neașteptate. începu să deslușească fețele crispate ale sătenilor și ochii lor injectați de o inexplicabilă ură. Singura lui salvare era castelul de pe versantul opus al dealului. Zidurile și contraforturile erau clădite din blocuri mari de piatră, puse în planuri diferite, astfel că formau un desen ciudat de lumini și umbre. Desenul se schimba într-una
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
zi. Prima dată l-am descoperit pe o bicicletă, cu o cutie de pălării în mână. Era țanțoș, drept, cu o mână abia sprijinind ghidonul. Ce rost o fi avut bicicleta între cele câteva magazii, sau cutia de pălării, rămâne inexplicabil. E gata să facă servicii și, dacă îl iscodești puțin, începe să-ți povestească despre dragostea lui fără speranțe pentru o fată tuberculoasă. Dacă l-ar accepta, ar lua-o de nevastă, cu orice risc. Hacik are un suflet admirabil
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
id="32">Jorge Luís Borges, Moartea și busola, ed. cit., p. 299.</ref>. Are dreptate, edificiul care se complică întruna este el însuși o povestire. Iar despre o astfel de povestire, adaugă Unwin, nu poți afirma că este explicabilă sau inexplicabilă. Un analogon mai potrivit al povestirii pare să fie pânza de păianjen. Lectura ei nu se încheie într-un loc sau altul, la o dată sau alta. Nimeni nu ar trebui să-și propună, așadar, să-i afle un sens ultim
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
felul de practici curioase, cel mai adesea triviale. Astfel îi apare orice superstiție, „acea obsesie care nu îngăduie ca spiritul săși afle liniștea“ (II, 72). Ea răspunde nevoii omului de a se proteja în fața tim pului și a unor forțe inexplicabile pentru mintea lui. Sau, pur și simplu, curiozității sale imediate, cum se întâmplă la un spectacol de circ. Se află aici o variantă extinsă și vulgară a celor care se numesc absurde. Față de această variantă, există o alta doctă, cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
busola, ed. cit., p. 299.</ref>. 46 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 32. Are dreptate, edificiul care se complică întruna este el însuși o povestire. Iar despre o astfel de povestire, adaugă Unwin, nu poți afirma că este explicabilă sau inexplicabilă. Un analogon mai potrivit al povestirii pare să fie pânza de păianjen. Lectura ei nu se încheie întrun loc sau altul, la o dată sau alta. Nimeni nu ar trebui săși propună, așadar, săi afle un sens ultim. În același timp
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
felul de practici curioase, cel mai adesea triviale. Astfel îi apare orice superstiție, „acea obsesie care nu îngăduie ca spiritul săși afle liniștea“ (II, 72). Ea răspunde nevoii omului de a se proteja în fața tim pului și a unor forțe inexplicabile pentru mintea lui. Sau, pur și simplu, curiozității sale imediate, cum se întâmplă la un spectacol de circ. Se află aici o variantă extinsă și vulgară a celor care se numesc absurde. Față de această variantă, există o alta doctă, cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]