4,059 matches
-
Acum singura noastră sursă este numai mintea umană. Însă, pentru a salva civilizația noastră, vă trebui să renunțăm la “vicleniile rațiunii”, la acele viclenii perverse care ne spun că, “rațiunea își este sieși temei, ea-și poate face paradis din infern, infern din paradis” (Milton). Iată de ce am ajuns o “ființă vidă”, o “ființa-pentru-moarte” (M. Heidegger), în cel mai grav vid politic și militar la nivel social planetar. Nu mai există nici o altă realitate politică și militară decât cedarea Titanicului european
DESPRE WWW3 ŞI CELE TREI EXPERIENŢE REVELATOARE: O EXPERIENŢĂ ÎN AFARA CORPULUI (EAC), O EXPERIENŢĂ LA LIMITA MORŢII (ELM) ŞI O STARE MODIFICATĂ A CONŞTIINŢEI (SMC) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/353618_a_354947]
-
singura noastră sursă este numai mintea umană. Însă, pentru a salva civilizația noastră, vă trebui să renunțăm la “vicleniile rațiunii”, la acele viclenii perverse care ne spun că, “rațiunea își este sieși temei, ea-și poate face paradis din infern, infern din paradis” (Milton). Iată de ce am ajuns o “ființă vidă”, o “ființa-pentru-moarte” (M. Heidegger), în cel mai grav vid politic și militar la nivel social planetar. Nu mai există nici o altă realitate politică și militară decât cedarea Titanicului european cu
DESPRE WWW3 ŞI CELE TREI EXPERIENŢE REVELATOARE: O EXPERIENŢĂ ÎN AFARA CORPULUI (EAC), O EXPERIENŢĂ LA LIMITA MORŢII (ELM) ŞI O STARE MODIFICATĂ A CONŞTIINŢEI (SMC) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/353618_a_354947]
-
hambare. Glas de ciocârlie sfârtecat De al verii soare neîncetat. Plâns de diavol prin unghere, Țipă dorul de durere. Apele o iau la vale Pe cărări fără hotare. Seacă seceta în cale Pătimind și pom și floare. Țipă totul în infern Ucigând și om și fier. Muribunzii în spitale Sunt uciși fără pumnale. Moare timpul la răscruce Conducând pe om spre cruce. MAL DE SIÈCLE III O atmosferă neagră, de cenușă S-a coborât pe plaiul însorit, E-o apăsare de
MAL DE SIÈCLE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353723_a_355052]
-
el avea o lucire ciudată în ochi atunci când se ocupa de gazarea evreilor. Până și mie mi-era frică de el. Nu o dată m-am gândit că dacă ar fi fost el superiorul meu, mi-ar fi făcut viața un infern. Îl evitam, îl ocoleam, deși trebuia să-l suport în preajma mea, pentru că nu aveam încotro. Într-o noapte, către dimineață, ușa barăcii a sărit din țâțâni și m-am trezit cu Franz peste mine. - Heil Hitler, m-a salutat el
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
fabulațiile unora și cred că au pus mîna pe secretul lumii, le doresc că în clipele de cumpănă să-și amintească întîi numele lui Dumnezeu și după aceea numele acelora care le-au îmbogățit cunoștiințele cu cîțiva pași mai aproape de Infern. În raporturile noastre de prietenie îi găsesc “răi “. Răi cu ei, răi cu cei din jur, nervoși, scandalagii și mai ales răzbunători și nu cunosc “iertarea “. Îi văd chinuindu-se pînă acum de lucruri petrecute cu ani în urmă. Se
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
imnuri de slavă acestei atotputernice zeități (Eros), care supraviețuiește, pare-se, în “subconștientul” nostru și, de acolo, ne diriguie comportamentul afectiv și imaginativ (“Iarăși întrebare: ce se întâmplă în subconștient pe traseul iubirii de la Othelo, gelosul violent, criminal, până la acest infern al umilinței și degradării?”). Iată câteva pasaje elocvente, din multele ce s-ar putea reproduce: “Fără iubire nu putem trăi, toată lumea proclamă acest adevăr, de ce?...” ; “...chiar și atunci când ni se pare că am pierdut tot, este cineva care ne poate
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
unde avem a face cu impermanența, acolo, mai devreme sau mai târziu, apare, necondiționat, și suferința: “Nimicnicie și iarăși nimicnicie! Cumpăna suferinței...”; “Povestea?! O continua, melodramatic, realitatea. Care l-a adus pe Al S. în disperare și suferință”; “Cădere în infern” etc. Sesizarea, fie ea și tranzitorie, fie ea și indecisă, a Impermanenței fenomenului Iubire-Eros (poate chiar a fenomenelor în general) este palierul cel mai profund, mai complex, mai fertil și mai valoros din punctul de vedere al meditației existențiale. De pe
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
de gropi și de găinaț, circulația era împiedicată de curcani, m-a dat pe spate faptul că în lumea orătăniilor nu venea niciodată barza, deși toți masculii alergau după pupăza vecinii. Seara, îi spusei soției că n-am fost în infern, nici în paradis, dar, cu siguranță, am zburat, la sol, câteva ceasuri, prin purgatoriu! Janet Nică Referință Bibliografică: ZBOR LA SOL / Janet Nică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 972, Anul III, 29 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
ZBOR LA SOL de JANET NICĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357204_a_358533]
-
Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 326 din 22 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Creuzet Momentele istoriei, încet Topite într-un mare creuzet. Incandescentele diamantine - Încrâncenarea marilor destine. Se macină, se cern și se topesc, O atmosferă de infern dantesc. Mulțime amănunte de se șterg, Rămâne numai vârful de aisberg. Un gânditor, o piramidă, ori Gorgane semănate și comori, Un far și o celebră bibliotecă Și o civilizație aztecă. Columb, Lavoisier, și Tizian. Apare din genune Genghis-Han- Meteoriți ce
CREUZET de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357397_a_358726]
-
ca de un felinar frustrat de întunericul din preajmă. Viața mi-e asemenea unei prăvălii pline cu obiectele ontologiei tale, a căror identitate stă în etichetă.Afară, metafizica prezentului suspină ca un asasin grațios, violat de o victimă discretă. Ce infern mă picură peste emoțiile epidermei? Ce rai îmi mântuiește șomajul sufletului? Sforăitul gândurilor e ca un excitant inofensiv ce mă descompune spre a-mi concilia ortodoxiile așternutului în care îmi osândesc liturghiile desfătărilor. Îmi gândesc senzațiile. Dar mă repudiază religia
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357856_a_359185]
-
ea converg, ca spre un centru de irezistibilă atracție, toate gândurile și acțiunile noastre”. Gogol, cel din „mantaua” căruia am ieșit cu toții, afirma că „Patria sufletului este iubirea”, iar florentinul Dante Alighieri îi scria Beatricei: „Mai bine cu tine în Infern, decât fără tine în Paradis”! Femei rafinate, inteligente, precum Elinor Glyn, Madame de Sabie, George Sand, Joan Crawford, și-au împărtășit crezul că „Iubirea este strălucirea care preschimbă praful vieții cotidiene într-o ceață aurie.”, că „... este ceva atât de
MIRCEA DORIN ISTRATE-ÎNDULCITELE IUBIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357913_a_359242]
-
într-un fel cum stau lucrurile. Dar, să mă ierte Dumnezeu, în replică fiind, vă răspund și eu că nici noi, celelalte doamne din lumea liberă, nu am venit aici la Congres pentru a vorbi acum despre acești Prea-fericiți ai infernului, care așa cum se știe la origine aceștia au fost de fapt niște răpitori de trupuri. Adică, mai concret spus, au fost niște demoni, din grecescul “ daimones ”, de rangul al doilea, îngropați în pământ de Zeus, fiul lui Kronos, apoi dezgropați
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 1 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357888_a_359217]
-
mă ascultați: nu despre invadatori este vorba acum. Eu vreau, totuși, să vă reamintesc un scurt fragment din povestea celor “ Cinci seminții ” scrisă de părintele istoriei Hesiod, care datează din timpuri imemoriale în care se vorbește despre acești Prea-fericiti ai Infernului. Iată-l: “ După dispariția oamenilor de aur din Olymp, care trăiau “ ca zeii divini ” în timpul când Kronos domnea în Cer, zeii din Olymp au creat a doua seminție de oameni, mult inferioară, de argint, care nu semănau deloc cu aceea
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 1 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357888_a_359217]
-
necazuri provocate din lipsă de măsură a actelor lor și mai ales de faptul că refuzau să sacrifice și să onoreze pe Nemuritori. Atunci Zeus, fiul lui Kronos, i-a îngropat în pământ și au fost numiți de către muritori Preafericiții infernului, fiind considerați “ daimones ” de rangul al doilea (Termenul “ daimones ” fiind considerat în sensul de semizei, intermediari între zei și oameni). Zeus, tatăl zeilor, a creat, după aceasta, un al treilea neam de muritori, de bronz, apoi al patrulea neam de
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 1 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357888_a_359217]
-
într-o descindere, sau mai bine zis o “ involuție ” pe “ scara creaturală ”, de la nobil la ne nobil (nobilul fiind caracterizat de metalul “ nobil ”, iar ne nobilul de metalul “ vulgar ” ) . Aceasta este, dragile mele doamne, pe scurt povestea acestor “ Prea-fericiți ai infernului ” la care istoricul Hesiod face referință în cartea sa “ Lucrări și zile “. O poveste de altfel dramatică pentru noi toate, din care aflăm abia acum că, de fapt, acești ” Prea-fericiți ai infernului ” au devenit acum așa zișii “ Prea-fericiti ai bisericii
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 1 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357888_a_359217]
-
mele doamne, pe scurt povestea acestor “ Prea-fericiți ai infernului ” la care istoricul Hesiod face referință în cartea sa “ Lucrări și zile “. O poveste de altfel dramatică pentru noi toate, din care aflăm abia acum că, de fapt, acești ” Prea-fericiți ai infernului ” au devenit acum așa zișii “ Prea-fericiti ai bisericii ”, care au făcut ca omul să nu mai trăiască în apropierea zeilor strălucitori a Soarelui uriaș și universul ființelor noastre feminine să se schimbe în sens invers. Adică, sensul evoluție să fie
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 1 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357888_a_359217]
-
de senzualitate, de bogăție și mister și care continuă acum să se manifeste în noi prin nostalgia Paradisului pierdut, este azi accesibilă femeilor de vârsta de “ fier negru din cer ”, prin via Internetului-celest. Iată de ce consider că acești “ Prea-fericiți ai infernului ”, sau mă rog, ai bisericii, dacă vreți neapărat să-i numiți așa, au fost de fapt la început niște răpitori de trupuri, niște reminiscențe de nomazi patriarhali și violenți din vechea Europa matriarhală, care după ce ne-au nimicit toate marele
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 1 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357888_a_359217]
-
ca de un felinar frustrat de întunericul din preajmă. Viața mi-e asemenea unei prăvălii pline cu obiectele ontologiei tale, a căror identitate stă în etichetă.Afară, metafizica prezentului suspină ca un asasin grațios, violat de o victimă discretă. Ce infern mă picură peste emoțiile epidermei? Ce rai îmi mântuiește șomajul sufletului? Sforăitul gândurilor e ca un excitant inofensiv ce mă descompune spre a-mi concilia ortodoxiile așternutului în care îmi osândesc liturghiile desfătărilor. Îmi gândesc senzațiile. Dar mă repudiază religia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
ca de un felinar frustrat de întunericul din preajmă. Viața mi-e asemenea unei prăvălii pline cu obiectele ontologiei tale, a căror identitate stă în etichetă.Afară, metafizica prezentului suspină ca un asasin grațios, violat de o victimă discretă.Ce infern mă picură peste emoțiile epidermei? Ce rai îmi mântuiește șomajul sufletului? Sforăitul gândurilor e ca un excitant inofensiv ce mă descompune spre a-mi concilia ortodoxiile așternutului în care îmi osândesc liturghiile desfătărilor. Îmi gândesc senzațiile. Dar mă repudiază religia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
ziarele. Unde să ne mai ascundem copiii? La examene sunt înjosiți, dacă știu carte, și furați pe față de miniștrii incompetenți ... în biserici sunt violați și exploatați sexual ... în străinătate sunt slugi. Trebuie să fii un norocos ca să scapi din acest infern! Deschid mess-ul să vorbesc și eu cu niște oameni. Monitorul mi se umple de ferestre cu necunoscuti care se autosatisfac în văzul tuturor. Ca să pot vorbi cu vreun cunoscut, trebuie să stau pe invisible și să dau ignore unei avalanșe
ÎN NOAPTE... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358378_a_359707]
-
-le mici danii și construindu-le domuri impresionante. Poate că au avut și ele, aceste construcții magnifice, rolul de a împinge spiritul spre sferele elevate, dar cu ce preț! La purificare se putea ajunge altfel, prin lipsa de teamă în fața infernului și prin acceptarea bucuroasă a necesităților firești și instinctuale. Numai animalele se reproduc prin acel act sexual hulit de biserică în anumite perioade aproape rituale, cînd iapa este în clăduri și armăsarul rupe stănoaga, ca să scape la ea, sau cerbii
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
grația suverană a celui ce nu poate pierde. Cum să piară o victimă pe care călăul însuși o admiră ? ” ” CIORAN a început deci - cum singur o mărturisește- acolo unde Nietzsche sfârșise. A deveni-cu voie sau fără voie-reversul propriului tău infern ! A culmina cu un zâmbet sau cu o reverență după ce ani de-a rândul ai exersat nuanțele unei isterii.” ” Dar în vreme ce ELIADE și-a cicatrizat rana prin erudiție, CIORAN a lăsat-o deschisă, a ales să sângereze impudic, în văzul
ANDREI PLEȘU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358528_a_359857]
-
și limpede ; - o boierească savoare a cunoașterii ; - și o miraculoasă vocație de a transmite . ” MIRCEA DINESCU ”e mereu transparent , curajos, direct, cum puțini știau să fie în lumea noastră de ieri.” Poate că celălalt nu este, vorba lui Sartre, doar infernul, ci și personajul cel mai romantic al autobiografiei lui Andrei Pleșu : un munte de cultură, cu inocente abisuri sufletești. Și uite așa, vrând-nevrând, autorul realizează o anumită ierarhizare a uitării. Pentru că, să ne amintim totuși, uitarea este cea care ne
ANDREI PLEȘU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358528_a_359857]
-
îmbrățișau soarele. Cântecele mele luminau cerul. Bucuria mea se revărsa peste alibi ostoindu-le setea de curgere... Cine am fost eu... la urma urmei? Un steag fluturând pe bolta întunecată a negărilor... un sunet profund rostogolit pe ultima treaptă a infernului Nu știu când (poate-n toamnele nevinovatelor escaladări pe abruptele culmi) s-a strecurat o fisură între materie și gând... Nu știu cine orbit de nemărginire și senin a strivit cu pietre mirajul unei păsări Paradis! Ce-aș putea să mai sper
DISTORSIONAT ... (REFĂCUT) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358132_a_359461]
-
fost tentat să-i smulg pagina aceea, iată că-mi fusese dat să trăiesc pe viu o astfel de experiență, oarecum asemănătoare, datorate blajinilor comuniști, pe care, chiar dacă nu mă chema Darie, n-aveam să-i uit niciodată. Demnă de infernul lui Dante (maestrul Zaharia Stancu o scrisese cu o atletică angajare slugarnică față de un regim pretins justițiar), scena teribilă, aflată la antipodul parabolei din Biblie, în care cei din urmă erau cei dintâi, contaminată mai degrabă de un viguros bacil
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]