1,822 matches
-
a apărat cauza folosind conștiința sa de om și nu forța... Fără să le înțelegem nici bine nici total, marile opere ne răspund, în pragul formării idealurilor, la o întrebare pe care încă nu ne-o punem, dar care se insinuează: ce este un om? Ce este o conștiință? Cunoașterea de sine, reacția la pierderea libertății civice și interioare, a libertății de gândire, șocul brutal al vieții, cum putem deveni, din întîmplare sau din absența unei opoziții morale jucăria și apoi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ticălos? Atunci de ce să verși lacrimi pentru el când a vrut (și n-a reușit decât din întîmplare) să-ți fure iubita și să se delecteze tocmai de inocența ei? Subjugat de grandoarea creației, eram iritat de doctrina care se insinua din ea: Platon Karataev mi se părea un guguman, cu rugăciunile lui: "Doamne, fă-mă să dorm ca o piatră și fă-mă să mă scol ca o pâine coaptă". Că era prizonier și putea muri și de ce era prizonier
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
amintiri și promisiuni accesibile numai nouă. Părul prins în câteva ace curge lucios și lung, des pletindu-se negru în jurul gulerului ascuțit al bluzei. Se sucește într-o dungă, revine, ferindu-se de ghionturile mulțimii. — Și cum a fost prima întâlnire ? insinuează iar glasul ei adânc, încetinit. Restrânsă, brusc elansată, din nou ghemuită, cu privirea mare și umedă. Ultimii spectatori se grăbesc să reintre în sală. Finalul reprezentației urcă în ovații. Autorul este adus, în cele din urmă, pe scenă. Oficialitățile literare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
burdușită cu chiștoace se odihnește o bere pe jumătate golită. Gicu, care trăiește viața În roșu-albastru și suferă intens fiindcă Lăcătuș pare a-și face din nou bagajele, privește pierdut către castanul din fața porții, insensibil la acordurile antrenante care se insinuează din boxe. Cineva inspirat a adus de-acasă un CD cu hore și sârbe interpretate la acordeon de Marcel Budală, iar clienții dezbat problemele actuale pe mai multe voci, tonul fiind În crescendo. Este miezul zilei și cei mai mulți dintre ei
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
peste ochi... Nu am căzut În misticism, de ce mă priviți ca pe sfintele moaște ale Sfântului Șpriț?, dar În perioada asta a anului mi-aș dori altceva, mă, vă spun foarte serios... Ești cam negru, Sandule, bag de seamă - se insinuează Gicu În discuție, destul de temător -, ți ai dat cu cremă de ghete pe suflețel și chiar nu Înțelegem motivele sub acoperire. Dă-le-ncolo de alegeri, vin altele, se duc și alea pe apa sâmbetei. O viață avem și un
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și limbă legea țării nu se schimbă! Vocea lui Sandu acoperă muzica, iar Gore și Gicu fac ochii mari, seamănă foarte bine cu doi melci suprinși. Gicu Își ia inima-n dinți și deschide gura. Adicătelea ce vrei tu să insinuezi, Sandule? Că te superi pe noi dacă aducem vorba despre femei! N-ai zis tu mai acu’ niște ani că e interzisă În cârciuma asta orice discuție cu - Gicu cere ajutorul lui Gore, iar Gore Îi suflă la ureche - aha
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mașini Și cinșpe conturi, mai Înțelegeam supărarea ta. Că de muncit ai muncit, ca noi toți, da` cu munca cinstită nu ajungi la milioanele de dolari. De ce te doare pe tine adevărul rostit de tovarășa de viață? Ce, vrei să insinuezi că nu bei? Nu te-ai Îmbătat tu alaltăieri - Îl Împunge pe Gore cu degetul În piept de a trebuit să te susținem În drum spre bloc, noi fiind aproape la fel de beți? Îți dai seama la ce chinuri ne-ai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de suferință. Ne-a explicat însă pedagogia ei. E rău când nu crezi în nimic. Dar și când crezi în orice. Și solidaritatea creștină se află în suferință. Omenirea l-a clonat pe Iuda, nu pe Iov. Pragmatismul s-a insinuat și în rugăciuni. Toate încep cu invocația : “Dă-mi Doamne”! Atenție azilanți! Nu poți învia din morți în pământ străin. Judecata de Apoi nu poate fi mai înspăimântătoare decât de cea a semenilor. Absența căinței blochează salvarea. S-au mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cea postumă. O tragedie națională poate revigora moralitatea unui popor. Orice sens al vieții trebuie cucerit. Precum o cetate. Epoca acționează în fiecare individ sertarul de care are nevoie. În timp, opera își creează și publicul. Pasiune - sau cum se insinuează calvarul sublim în viața omului. Talentul autentic are tăria să nu placă tuturor. Din însușirile estetice pe care le-am avut mi-a rămas numai dezgustul. Marile pasiuni pot veni și dintr-o frustrare. Nu ar fi rău, dacă la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pătrată care trebuie să se miște într-o societate rotundă. În cazul creatorilor de artă, gloria și bunăstarea prind, de regulă, contur postum. În artă, valoarea e rară, nu noutatea. Capodopera e un soi de aisberg. Postmodernismul - sau cum se insinuează Diavolul în artă. Rolul avangardei e ca la prima înfățișare să provoace greață. În artă și în credință suveran e harul. Arta ar mai putea întârzia puțin reîntoarcerea noastră în copaci. Printre puținele lucruri care i - au reușit omului se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la masă. Nu serviră decât o băutură răcoritoare și una din ele vorbi, sorbind din pahar, uitându-se la ei plină de nonșalanță, - Fără popou... în rest tot ce doriți! Liniștea ca o șopârlă îi prinse nepregătiți... o secundă se insinuă subversiv și tăcerea se prăbuși printre ei după care unul, chipurile revoltat vru să precizeze cât mai exact, - Adică acceptați tot fără c..r? De ce? Dacă unul dintre noi vă cere așa ceva voi nu-l slujiți? Doar sunteți profesioniste! - Nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Aeterni Patris, în care papa mai spunea că «adevărata cauză a relelor care ne copleșesc, ca și a celor care ne amenință, se află în faptul că învățăturile eronate, atât cele referitoare la lucrurile divine, cât și umane, au fost insinuate de către școlile filosofice, de unde au și pătruns în toate straturile societății, fiind acceptate de mulți printr-un consens general». Iar izvorul atâtor idei greșite este, fără nici o umbră de îndoială, filosofia lui Kant. «Noi - scrie papa Leon al XIII-lea
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
ca niște creme fanteziste pe o farfurioară, Gass cu o poveste delicioasă, de o senzualitate extremă... Semănau și nu semănau cu noii romancieri francezi. Plăcerea textului era aici mai directă, mai impregnată de umor și de parodie, imaginea grafică se insinua jucăuș în pagină, caracterele literelor țopăiau ca în Oulipo. Am citit, apoi, scrieri din toți cei pomeniți în studiul preliminar. Intram astfel într-o Iu 4. Și totuși, ce este postmodernismul? în clasicul studiu Two Concepts on Liberty, Isaiah Berlin
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
A torsionării sintaxei, a fragmențarismului. în toate există o căldură umană pe care o recunoaștem, o aspirație către schimbare și transformare pe care le salutăm. Suprarealismul este însă o tehnologie străină. Este planeta Tlon despre care vorbea Borges, și care insinuează din când în când cîte-o busolă albastră, pulsîndă, în lumea noastră. Suprarealismul nu este oniric, ci, dimpotrivă, visul este, de fapt, suprarealist, ca umbra aruncată asupra vieții noastre psihice de marea planetă, ca o presimțire a vremii când totul va
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
multe. Am văzut de curând o listă cu cei mai bogați scriitori și, Dumnezeule, cei mai bogați erau foarte bogați. Nu vreau să spun că nu i-am invidiat, pentru că nu m-ar crede nimeni. Umblând hai-hui prin Sinaia, nu insinuez că vilele răsărite peste tot ca ciupercile m-au lăsat complet rece. Totuși, nu mi-am dorit cu ardoare să am și eu una. Am trăit, săptămâni sau luni, în locuri cu mult mai luxoase decât oricare dintre ele. Nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mă ceartă Bladesey. Ai cunoscut doamne interesante? — Da, de fapt. Am cunoscut o gagică scoțiană Într-un bar. Era chiar drăguță. — Era, ăă... știi tu... o doamnă a nopții? Mă uit, extrem de iritat, la mizeria asta hidoasă care s-a insinuat cumva În viața mea. Nu. Nu era. Crezi că nu pot cunoaște decât prostituate? Asta crezi tu? — Nu... deloc... se bâlbâie el scuzându-se. Îmi Îndrept spatele pe scaun. Mai bine-l pun la punct pe puțoiu ăsta o dată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
răsputeri să controleze sufletul omului și, prin utilizarea unor rafinate minciuni adresate trupului, adesea el reușește să o facă. Pe de o parte, sugestia lui Satan că, mîncînd din pomul cunoașterii binelui și răului, oamenii vor fi "asemeni lui Dumnezeu" insinua că astfel ei vor putea contempla universul, spre a-i cunoaște tainele, de la nivelul tronului Creatorului însuși. Păcatul originar echivalează, așadar, cu construirea unui (auto)idol menit să preamărească "eul uman", să îi stimuleze autoadorarea; căci, așa cum Thoma de Aquino
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vîntului. E greu, de asemeni, să vorbești de o imagine obiectivă, cînd este mai mult decît evidentă implicarea unei prezențe contemplative dispusă să remarce tremurul culorilor cu care de fapt pare că se Întrepătrunde. Chiar dacă ceea ce simte observatorul nu se insinuează textual, imaginea-n sine pare a fi una care-și transferă singură palpitul unui observator care i se dedică. Într-un fel, al treilea vers continuă prima imagine, precizîndu-i coordonatele temporale. Altfel Însă, noua imagine aduce o noutate și o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
un fost zid un melc cu casă Ioana Dinescu Un cititor versat observă cu Încîntare, de la Început simplitatea expunerii. Și recunoaște În ea una din mărcile haiku-ului: autorul nu a intervenit În niciun fel asupra imaginilor, nu s a insinuat metaforic În text nici ca să-și Încifreze emoția, nici ca-și etaleze cumva măiestria stilistică. Dar mai ales nu a complicat În niciun fel textul. Există doar notația succintă a două fapte decupate cu migală din lumea cea mare. Poemul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
evite Întrebarea, denotînd oarecum prea mult subiectivism, și să sublimeze taifunul, eveniment, prea violent pentru haiku. aromă de ceaitaifunul doar imprimat pe chimonouri Situînd la Începutul poemului aroma de ceai, ea va da firesc tonul Întregului poem, aroma se va insinua ceremonios În tot ce va urma, impregnînd și Îmblînzind lucrurile prezente În spațiul poemului. Prezența umană este suplinită de lucrurile care doar o sugerează. Taifunul este acum prezent Într-o formă transfigurată ca imprimeu pe chimonouri. Prezența lui la ceremonia
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nivel rematic (din terminologia genettiană), inhibă până la disoluție contactul cu realitatea obiectivă, deși tematic tocmai această realitate este sursa fundamentală a inspirației scriitorului. Privind evolutiv pe același traseu și dimensiunea polemică, observăm intenția camuflării, a obnubilării sale pe măsură ce alegoria se insinuează în referențialitatea discursului. Atitudinea beligerantă explicită a pamfletarului se estompează în jocul gratuit al limbajului alegoric. 2) Apoi eul poietic este un eu ostil artei pusă în rețetar. Ofensiva sa e îndreptată împotriva ideilor "comode", pentru că "singure ideile incomode sunt
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
elaborată, un scenariu al revoltei care ar exclude "implicarea definitivă, abisală a subiectului în act" și amendează, în consecință, falsul. În esență, observația lui Marin Mincu vizează criza identitară a unui eu poetic vulnerabil în această postură. Mai mult, criticul insinuează că revolta lirică argheziană, lipsită de o reală profunzime și spontaneitate, ar avea un temei laic, trădând "statutul de răspopit al actantului poetic"121. Fără să răstoarne datele problemei, acest unghi de receptare nu pune în discuție negația în sine
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
imprime nuanțe verosimile unui scenariu de o violență grotescă și, evident, un plus de credibilitate. Tot astfel ea poate fi privită ca o strategie de disculpare, atâta vreme cât relatarea nu e rodul imaginației pure. Oricum ar fi, iată cum ficțiunea se insinuează sub aparența unei comunicări pur tranzitive: Nimic nu e mai inocent și mai normal decât să scoți cu furculița, la masă, lumina ochiului unui concurent. Nimic mai elementar decât să pui în genunchi, între picioare, un nepot care te-a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
bușilea" etc. -, devin un scenariu prin excelență fictiv, în care violența îndelung premeditată a insului dezumanizat apare ca un plan urzit dibolic. Tendința moralistului este de a deveni cinic ori de câte ori realitatea depășește, prin gradul de inumanizare, limitele suportabilității. Dedublarea se insinuează ca o consecință firească în lumea valorilor răsturnate. Acolo unde moralitatea și-a pierdut sensul de reper esențial, cinismul pare singura soluție de supraviețuire spirituală. Moralistul devine cinic în situații extreme, iar "cinicul crede în perenitatea catastrofei și își asumă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
constituie în nuclee narative care fie sunt transpuse în articole de presă, intrând în compunerea unui teritoriu eterogen, fie sunt dezvoltate ca trame epice în narațiunea literară propriu-zisă. Faptul că ritualul vieții cotidiene devine sursa literaturii și, totodată, literatura se insinuează în pragmatismul diurn ține de ceea ce Ion Vlad numește fenomenul substituției, de altfel, remarcă teoreticianul, "o mai veche problemă a creației", în care e identificabilă "tendința recreării semnelor realului, a revitalizării unui univers aparent periferic în creație"242. Privind parcă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]