1,500 matches
-
pentru calcularea unor │integralei nedefinite. Integrala definită │ │4. Explicarea opțiunilor de calcul al integralelor Definirea integralei Riemann a unei funcții │ │definite, în scopul optimizării soluțiilor │continue prin formula Leibniz - Newton │ │5. Determinarea ariei unei suprafețe plane și a ● Proprietăți ale integralei definite: Calculul integralelor de forma Notă: Aria unei suprafețe plane ● Volumului unui corp de rotație │ └───────────────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────────────────┘ PROGRAMA M pedagogic Filiera vocațională, profilul pedagogic, specializarea învățător-educatoare COMPETENTE DE EVALUAT ȘI CONȚINUTURI CLASA a IX-a - 2 ore/săpt. (TC) * 1. Identificarea în limbaj
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
integralei nedefinite. Integrala definită │ │4. Explicarea opțiunilor de calcul al integralelor Definirea integralei Riemann a unei funcții │ │definite, în scopul optimizării soluțiilor │continue prin formula Leibniz - Newton │ │5. Determinarea ariei unei suprafețe plane și a ● Proprietăți ale integralei definite: Calculul integralelor de forma Notă: Aria unei suprafețe plane ● Volumului unui corp de rotație │ └───────────────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────────────────┘ PROGRAMA M pedagogic Filiera vocațională, profilul pedagogic, specializarea învățător-educatoare COMPETENTE DE EVALUAT ȘI CONȚINUTURI CLASA a IX-a - 2 ore/săpt. (TC) * 1. Identificarea în limbaj cotidian sau în
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
de la prieteni, au fost publicate postum. La înmormântarea sa, riguros supravegheată de Securitate, s-au strâns cei mai buni prieteni, alături de care a suferit nedreptățile regimului comunist. La Editura Polirom i se publică (în coeditare cu Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia) integrala operei sale. Seria de autor cuprinde atît operele de tinerețe (începând cu articolele publicate în presa interbelică, cu volumul de debut din 1934, „În genul... tinerilor”, și cu teza de doctorat, „Principiile clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional. Critica
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
pentru modificări infinitezimale ale pozițiilor este Lucrul mecanic produs într-o transformare finită de la starea inițială formula 10 la starea finală formula 11 trecând prin stări intermediare înșiruite de-a lungul curbei continue formula 12 în spațiul variabilelor de poziție formula 13 este unde integrala curbilinie este calculată urmând curba formula 12 în sensul de la formula 17 spre formula 18 Relația de mai sus definește lucrul mecanic primit (algebric) de sistem, el nu este o mărime de stare, ci o funcție de transformare a cărei valoare depinde, în general
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
temperatură formula 78 Reducând „pasul” acestor transformări elementare și crescând numărul lor, se obține la limită o transformare ciclică reversibilă în care se schimbă căldură cu termostate ale căror temperaturi variază continuu. În această limită egalitatea lui Clausius (18) devine unde integrala în spațiul variabilelor de stare se calculează de-a lungul unei curbe închise formula 12 care conține numai stări de echilibru. Rezultă atunci din teorema de integrabilitate că există o funcție de stare, definită până la o constantă aditivă, numită "entropie" și notată
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
lungul unei curbe închise formula 12 care conține numai stări de echilibru. Rezultă atunci din teorema de integrabilitate că există o funcție de stare, definită până la o constantă aditivă, numită "entropie" și notată tradițional cu formula 82 a cărei diferențială totală este iar integrala acesteia de la o stare inițială formula 17 la o stare finală formula 24 este independentă de drumul urmat formula 12 și reprezintă variația funcției între starea inițială și starea finală: Aplicând același raționament în cazul unei transformări ireversibile, se obține, pe baza inegalității
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
înlocuiește suma de mai sus cu Spațiul funcțiilor integrabile pe un anumit domeniu Ω (de exemplu un interval) care satisfac , și sunt echipate cu această normă se numesc spații Lebesgue, notate "L"(Ω). Aceste spații sunt complete. (Dacă se folosește integrala Riemann în schimb, spațiul "nu" este complet, ceea ce poate fi considerat a fi o justificare pentru teoria integrării Lebesgue.) Concret, aceasta înseamnă că pentru orice șir de funcții integrabile Lebesgue , cu , care îndeplinesc condiția există o funcție "f"("x") aparținând
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
În analiza matematică, integrala unei funcții este o generalizare a noțiunilor de arie, masă, volum și sumă. Procesul de determinare a unei integrale se numește integrare. Spre deosebire de noțiunea înrudită de derivată, există mai multe definiții posibile ale integralei, fiecare cu suportul său tehnic. Acestea
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
În analiza matematică, integrala unei funcții este o generalizare a noțiunilor de arie, masă, volum și sumă. Procesul de determinare a unei integrale se numește integrare. Spre deosebire de noțiunea înrudită de derivată, există mai multe definiții posibile ale integralei, fiecare cu suportul său tehnic. Acestea sunt însă compatibile. Oricare două moduri de integrare a unei funcții vor da aceleași rezultate când ambele sunt definite
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
În analiza matematică, integrala unei funcții este o generalizare a noțiunilor de arie, masă, volum și sumă. Procesul de determinare a unei integrale se numește integrare. Spre deosebire de noțiunea înrudită de derivată, există mai multe definiții posibile ale integralei, fiecare cu suportul său tehnic. Acestea sunt însă compatibile. Oricare două moduri de integrare a unei funcții vor da aceleași rezultate când ambele sunt definite. În mod intuitiv, integrala unei funcții continue, pozitive, "f", de variabilă reală și luând valori
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
Spre deosebire de noțiunea înrudită de derivată, există mai multe definiții posibile ale integralei, fiecare cu suportul său tehnic. Acestea sunt însă compatibile. Oricare două moduri de integrare a unei funcții vor da aceleași rezultate când ambele sunt definite. În mod intuitiv, integrala unei funcții continue, pozitive, "f", de variabilă reală și luând valori reale, între două puncte "a" și "b", reprezintă valoarea ariei mărginite de segmentele "x=a", "x=b", axa "x" și graficul funcției "f". Formal, considerând atunci integrala funcției "f
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
mod intuitiv, integrala unei funcții continue, pozitive, "f", de variabilă reală și luând valori reale, între două puncte "a" și "b", reprezintă valoarea ariei mărginite de segmentele "x=a", "x=b", axa "x" și graficul funcției "f". Formal, considerând atunci integrala funcției "f" între "a" și "b" este măsura lui "S". Termenul "integrală" se poate referi și la noțiunea de primitivă a unei funcții, adică o funcție "F" a cărei derivată este funcția dată "f". În acest caz, se numește integrală
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
integrala funcției "f" între "a" și "b" este măsura lui "S". Termenul "integrală" se poate referi și la noțiunea de primitivă a unei funcții, adică o funcție "F" a cărei derivată este funcția dată "f". În acest caz, se numește integrală nedefinită, pe când integralele discutate în acest articol sunt numite integrale definite. Principiile integrării au fost enunțate de Isaac Newton și Gottfried Wilhelm Leibniz la sfârșitul secolului al XVII-lea. Prin teorema fundamentală a calculului integral, pe care au dezvoltat-o
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
între "a" și "b" este măsura lui "S". Termenul "integrală" se poate referi și la noțiunea de primitivă a unei funcții, adică o funcție "F" a cărei derivată este funcția dată "f". În acest caz, se numește integrală nedefinită, pe când integralele discutate în acest articol sunt numite integrale definite. Principiile integrării au fost enunțate de Isaac Newton și Gottfried Wilhelm Leibniz la sfârșitul secolului al XVII-lea. Prin teorema fundamentală a calculului integral, pe care au dezvoltat-o independent unul de
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
S". Termenul "integrală" se poate referi și la noțiunea de primitivă a unei funcții, adică o funcție "F" a cărei derivată este funcția dată "f". În acest caz, se numește integrală nedefinită, pe când integralele discutate în acest articol sunt numite integrale definite. Principiile integrării au fost enunțate de Isaac Newton și Gottfried Wilhelm Leibniz la sfârșitul secolului al XVII-lea. Prin teorema fundamentală a calculului integral, pe care au dezvoltat-o independent unul de altul, integrarea este legată de derivare, iar
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
definite. Principiile integrării au fost enunțate de Isaac Newton și Gottfried Wilhelm Leibniz la sfârșitul secolului al XVII-lea. Prin teorema fundamentală a calculului integral, pe care au dezvoltat-o independent unul de altul, integrarea este legată de derivare, iar integrala definită a unei funcții poate fi ușor calculată odată ce este cunoscută o primitivă a ei. Integralele și derivatele au devenit uneltele de bază ale analizei matematice, cu numeroase aplicații în știință și inginerie. O definiție riguroasă a integralei a fost
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
al XVII-lea. Prin teorema fundamentală a calculului integral, pe care au dezvoltat-o independent unul de altul, integrarea este legată de derivare, iar integrala definită a unei funcții poate fi ușor calculată odată ce este cunoscută o primitivă a ei. Integralele și derivatele au devenit uneltele de bază ale analizei matematice, cu numeroase aplicații în știință și inginerie. O definiție riguroasă a integralei a fost dată de Bernhard Riemann. Ea este bazata pe o trecere la limită prin care se aproximează
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
derivare, iar integrala definită a unei funcții poate fi ușor calculată odată ce este cunoscută o primitivă a ei. Integralele și derivatele au devenit uneltele de bază ale analizei matematice, cu numeroase aplicații în știință și inginerie. O definiție riguroasă a integralei a fost dată de Bernhard Riemann. Ea este bazata pe o trecere la limită prin care se aproximează aria unei regiuni curbilinii prin descompunerea acesteia în zone verticale subțiri. Din secolul al XIX-lea, au început să apară tipuri de
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
a fost dată de Bernhard Riemann. Ea este bazata pe o trecere la limită prin care se aproximează aria unei regiuni curbilinii prin descompunerea acesteia în zone verticale subțiri. Din secolul al XIX-lea, au început să apară tipuri de integrale mai sofisticate, în care atât tipul funcției cât și domeniul peste care se face integrarea au început să fie generalizate. O integrală curbilinie este definită pentru funcții de două sau trei variabile, iar intervalul de integrare formula 2 este înlocuit de
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
prin descompunerea acesteia în zone verticale subțiri. Din secolul al XIX-lea, au început să apară tipuri de integrale mai sofisticate, în care atât tipul funcției cât și domeniul peste care se face integrarea au început să fie generalizate. O integrală curbilinie este definită pentru funcții de două sau trei variabile, iar intervalul de integrare formula 2 este înlocuit de o anumită curbă care leagă două puncte din plan sau din spațiu. Într-o integrală de suprafață, curba este înlocuită de o
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
integrarea au început să fie generalizate. O integrală curbilinie este definită pentru funcții de două sau trei variabile, iar intervalul de integrare formula 2 este înlocuit de o anumită curbă care leagă două puncte din plan sau din spațiu. Într-o integrală de suprafață, curba este înlocuită de o bucată de suprafață din spațiul tridimensional. Integralele formelor diferențiale joacă un rol fundamental în geometria diferențială modernă. Aceste generalizări ale integralelor au apărut datorită necesităților din fizică, și joacă un rol important în
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
două sau trei variabile, iar intervalul de integrare formula 2 este înlocuit de o anumită curbă care leagă două puncte din plan sau din spațiu. Într-o integrală de suprafață, curba este înlocuită de o bucată de suprafață din spațiul tridimensional. Integralele formelor diferențiale joacă un rol fundamental în geometria diferențială modernă. Aceste generalizări ale integralelor au apărut datorită necesităților din fizică, și joacă un rol important în formularea multor legi din fizică, în principal a celor din electrodinamică. Conceptele moderne ale
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
curbă care leagă două puncte din plan sau din spațiu. Într-o integrală de suprafață, curba este înlocuită de o bucată de suprafață din spațiul tridimensional. Integralele formelor diferențiale joacă un rol fundamental în geometria diferențială modernă. Aceste generalizări ale integralelor au apărut datorită necesităților din fizică, și joacă un rol important în formularea multor legi din fizică, în principal a celor din electrodinamică. Conceptele moderne ale integrării se bazează pe teoria matematică abstractă numită integrală Lebesgue, dezvoltată de Henri Lebesgue
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
și joacă un rol important în formularea multor legi din fizică, în principal a celor din electrodinamică. Conceptele moderne ale integrării se bazează pe teoria matematică abstractă numită integrală Lebesgue, dezvoltată de Henri Lebesgue. Leibniz a introdus notația standard a integralei, de forma unui "S alungit". Integrala din paragraful anterior se notează formula 3. Semnul ∫ notează integrarea, "a" și "b" sunt extremitățile intervalului, "f(x)" este funcția care se integrează, iar "dx" notează variabila în care se face integrarea. La început, "dx
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
formularea multor legi din fizică, în principal a celor din electrodinamică. Conceptele moderne ale integrării se bazează pe teoria matematică abstractă numită integrală Lebesgue, dezvoltată de Henri Lebesgue. Leibniz a introdus notația standard a integralei, de forma unui "S alungit". Integrala din paragraful anterior se notează formula 3. Semnul ∫ notează integrarea, "a" și "b" sunt extremitățile intervalului, "f(x)" este funcția care se integrează, iar "dx" notează variabila în care se face integrarea. La început, "dx" reprezenta o "cantitate infinitezimală", iar S
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]