9,535 matches
-
ar putea fi în bună măsură relevant. Scriitoarea se referea la un amestec de "francitate" - fără a folosi acest cuvânt - și de elemente "orientale". Ar merita însă scoasă în evidență și asemănarea dintre pictura lui Philippe Caracostea și arta românească interbelică, ea însăși atât de puternic influențată de pictura franceză. Cu adevărat, acest pictor de obârșie românească după tată, născut și crescut însă în țara pentru care România nutrea atât de multă afecțiune în trecut, are certe afinități cu mult mai
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
Ion Simuț Matei Iliescu (1970) al lui Radu Petrescu este un excelent roman de dragoste, plasat într-o lume provincială, interbelică, de avocați, judecători și profesori, reuniți periodic în saloane unde se cântă muzică clasică și se conversează în franceză. Această lume vetustă și mediocră este filtrată prin perspectiva unui adolescent, cu o fire sensibilă de artist (Matei Iliescu), care se
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
Salazar și revoluția din Portugalia (1942), - deși s-ar putea discuta afirmația că această lucrare ar împiedica "democratizarea țării", ar "propaga ideile fasciste". Dar care e sensul includerii volumului Maitreyi ("toate edițiile") și a celorlalte romane și nuvele din perioada interbelică? în afară de această severă epurare a întregii creații eliadești, timp de 23 de ani (24 august 1944-31 august 1967) autorul nostru nu a avut drept de semnătură. Era interzisă orice referire la operele sale. Bineînțeles - din când în când, propagandiștii de
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
istoria literaturii n-are cum fi lungă. Nici rotundă. Și mai cu seamă săracă este în dramaturgie, unde un vîrf de secol XIX privește o desfășurare cam plată. Ceea ce nu înseamnă că maniera lui Caragiale nu și-a avut emulii interbelici. Cel mai de rîs (sic!) dintre ei este Tudor Mușatescu, la ale cărui comedii se merge și astăzi, fără probleme de sincronizare. Însă nu comediile, ci un fel de neo-momente și schițe cuprinde volumul din 1990, de la editura Eminescu (reeditarea
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
interpretare abuzivă a istoriei e respinsă de tînărul autor în numele unei critici literare care ia distanță (pe cît permitea contextul) față de ideologie, a unei critici bizuite pe valori, care-și propune a promova autonomia esteticului, refăcînd relația vitală cu perioada interbelică. O asemenea opțiune implica și o reacție împotriva "excesului documentarist provenit din lipsa interpretării și a judecății", de facto subsumat adesea, la rîndu-i, tendențiozității oficiale și, în consecință, cultiva o deschidere spre libertatea asigurată de eseu. Pătată de ideologizare și
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
că "a acordat un spațiu exagerat sinuoasei evoluții biografice a lui S. [...] cu gîndul de a demonstra, implicit, importanța covîrșitoare a tribulațiilor existențiale asupra creației literare în cazul de față", "caz similar, de altfel, cu atîtea altele din cadrul generației intelectuale interbelice, unde spiritul versatil și diletantismul (fie și în sensul superior acordat uneori termenului de către M. Eliade) au făcut multe victime" și, în acord cu această perspectivă, recunoaște poeziei lui Sterian o valoare mai curînd mediocră ("... amplele alcătuiri religioase fiind subminate
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
rău". Canicula bucureșteană e pretextul de la care pornește Camil Petrescu în Patul lui Procust. Naratorul său, un dandy cu mare avere și pretenții corespunzătoare, fiul educat al analfabetului milionar Tănase Lumânăraru, e dezgustat de spectacolul transpirat și lipicios al Capitalei interbelice. Dar e atras de el mai ceva ca musca de hîrtia specializată. Personajul e snob și, de fapt, grobian, în dezgusturile sale de om cu alternativă. Frecventează o actriță pe care o disprețuiește și care îi stîrnește repulsie din cauza transpirațiilor
Antidotul literar al caniculei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9533_a_10858]
-
Armata română tocmai în 1923 dă foarte bine pentru anticiparea prezentului cărții publicate în 1955. Al doilea exemplu îl iau din deschiderea părții a șaptesprezecea, Cariera lui Dimitrie Cozianu, din "Cronica Mare", referitor la realitățile de după primul război. Întreaga perioadă interbelică este pusă sub semnul unei societăți anonime "Corupția Română", numită astfel "glumeț și cinic", societate care, e adevărat, nu urmărea dobândirea puterii politice, ci satisfacerea voluptăților amorului. Notez ca pe o curiozitate că din această societate face parte și profesorul
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
satisfacerea voluptăților amorului. Notez ca pe o curiozitate că din această societate face parte și profesorul de filosofie Fănică Niculescu, al cărui prototip a fost Nae Ionescu. Dar așa-zisa societate anonimă "Corupția Română" era mult mai extinsă în societatea interbelică imaginată de Petru Dumitriu. E un procedeu al realismului socialist ca realism critic, procedeu pueril, dacă nu ar fi perfid. Proza lui Petru Dumitriu are capacitatea uluitoare de aglutinare a timpului istoric. Cronică de familie se extinde pe verticala temporalității
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
cea a lui August Sander (1876-1964). Acesta a încercat, în uriașul său ciclu intitulat Oameni ai secolului al XX-lea să construiască cu "obiectivitate" un portret colectiv al societății în care a trăit, un catalog de fizionomii tipice pentru Germania interbelică. Cele mai bune dintre lucrările sale sunt însă cele în care personalitatea modelului transcende clasarea într-o anumită categorie socială... Ca și fotografiile lui Sanders, portretele lui Dix reprezintă tipuri - poetul, actorul, boxerul, homosexualul, negustorul de artă, medicul, criticul literar
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
doză de ură, atrage cea mai mare afecțiune. E filozoful împotriva căruia criticile, chiar dacă există, nu ating paroxismul patimii. E contemporanul nostru cel mai puțin dușmănit. De pildă, într-o vreme cînd, bănuindu-l de ocultarea unui episod din perioada interbelică, îl priveam cu o amărăciune suspicioasă, simțeam prea bine că nu-l puteam dușmăni. Era prea prevenitor în blîndețea cu care își întîmpina interlocutorii ca să-i poți purta ranchiună. Cînd am îndrăznit să-i mărturisesc rezerva, mi-a risipit suspiciunea
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
informație, această nouă descindere în povestea lumii lui Caragiale vine parcă de neunde și de pretutindeni. Cui urmează și ce anunță ea? Probabil că pentru mulți va reprezenta o firească prelungire laterală a celor două cărți anterioare: Întoarcere în Bucureștiul interbelic (2003) și În intimitatea secolului 19 (2005). Pe toate le unește, într-adevăr, un același gen de pătrundere umană în ariditățile istorice, o aceeași prefacere a documentului sec într-o plăcută machetă cu trei dimensiuni. Și, mă hazardez să cred
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
și peste măsură de personali, cu alegeri măsluite de la centru și cu adultere niciodată dovedite, nu a existat nicicând în realitate. Nici în aceea contemporană autorului (avem toate motivele s-o credem pe cuvânt pe Ioana Pârvulescu), nici în aceea interbelică (iarăși ne putem lăsa scepticismul deoparte), nici în lipsitul de umor, de sare & piper regim comunist, nici în anii noștri atât de adesea stigmatizați de umbra creatorului lui Mitică. Nu, Caragiale nu e un spirit național tutelar, după cum nici Miorița
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
cu fiul său, Barbu, nu a scris, din aceleași considerente de firească și specifică discreție. Totuși, cei trei au format, în teribilii ani ai comunismului, o trinitate pe care nimeni și nimic n-a putut-o distruge. Asupra atmosferei anilor interbelici - perioadă când s-a produs afirmarea sa pe cele mai înalte trepte ale criticii literare - s-a oprit în treacăt evocând atât atmosfera politică, cât și pe cea culturală din redacțiile revistelor Facla literară, Săptămâna, Kalende, Viața universitară, sau de la
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
dar tot mai aproape de marginile unui abis existențial care se cască amenințător, pe măsură ce subiectul oscilează între tentația de a fi fidel incoerenței și aceea de a o transcende. Mi-au reținut, de asemenea, atenția capitolele consacrate celor doi mari poeți interbelici: Tudor Arghezi și Ion Barbu. În ceea ce îl privește pe cel dintâi, mi se pare cum nu se poate mai adecvată observația că autorul Cuvintelor potrivite se situează în punctul de întâlnire dintre viziunea demiurgic-romantică asupra unei lumi totale, deplin
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
întâmplător fusese ales a fi profesor de filozofie în clasa specială a regelui Mihai - rimează pe deplin cu scara de valori a României dintre cele două războaie mondiale, țară așezată și din ce în ce mai prosperă, aflată în căutarea justiției sociale. Nu, România interbelică nu a fost un eșec, așa cum încearcă să acrediteze o serie de ideologi ai declinului, chiar dacă au existat numeroase inegalități și deficiențe de funcționare a sistemului politic. Totul trebuie judecat în comparație și înflorirea economică și culturală a țării este
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
onoruri. întâmplarea face ca ultima sa locuință, în care a petrecut mulți ani, să se afle pe strada Cerceluș, în vecinătatea străzii pe care locuiește autorul rândurilor de față. însăși atmosfera cartierului pașnic de case-parter sau parter-și-etaj - numite în perioada interbelică "locuințe ieftine" și care astăzi nu își mai justifică deloc această denumire - înconjurate adesea cu mici grădini, cartier pe care Vasile Băncilă l-a evocat cu multă căldură, oglindește parcă destinul și preocupările personalității sale. Cartierul Dristorului, dintre strada Theodor
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
Constantin Trandafir Publicistul Sebastian este așa de prolific și divers, încât cu greu, dacă nu imposibil, i s-ar putea găsi egal între scriitorii de notorietate și cei ai generației sale în cultura noastră interbelică. E vorba de generația care, în majoritate, s-a călit în focul gazetăriei, iar în unele cazuri îndeletnicirea a rămas precumpănitoare. Într-un interval scurt, 1927-1939, luând în considerație "ruptura" survenită în anul de grea încercare 1934, când gazetarul Sebastian
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
de jurnal etc. În fine, spune Sebastian, gazetăria în sensul superior al cuvântului îndeplinește câteva cerințe valabile întotdeauna și altele care devansează circumstanțele; și astfel, perspectiva lui se apropie într-o bună măsură, împreună cu Eliade și alți mari ziariști români interbelici, de mai recenta teorie a comunicării. Se înțelege că nici gazetarul despre care se vorbește aici nu-i un simplu furnizor de informație scrisă, ci practică o gazetărie de opinie și de autoritate. Articolele de atitudine exaltă spiritul polemic pe
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
o carte e o carte era, înainte poveste, un adevăr pe care nimeni nu s-ar fi gîndit să-l conteste. Ei bine, asta pînă cînd apare un volum de Eugen Ionescu, nici măcar jurnal, cu titlul Eu. Textele sînt vechi, interbelice (puțin intrabelice), aranjamentul e ceva mai nou. În '90 Mariana Vartic a îngrijit, la Echinox, în colecția Cartea Imaginară, acest volum de opere - nimic din impozantele Pléiades - care strânge textele în românește publicate de-un autor pe care-l împărțim
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
miop), într-o montură teatrală, de scenetă de-o parte imobilă, cu personaje de ceară (rude cu nehotărîții și netrăiții lui Bonciu și Fântâneru), de partea cealaltă absurdă. Filosofii complicate, cum proza n-a cunoscut pînă în anii ei buni, interbelici, și nici atunci pe toate drumurile, construiesc această perspectivă a lui eu: "Mă vedeam, pe mine însumi, din afară, cum mă lupt sub stăpînirea legii și nu înțelegeam de ce mă chinuiam. Lucrul mi se părea absurd, imposibil. Și totuși, celălalt
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
clujean analizează nu numai mărcile și curentul generației '60, care a scos din scenă realismul socialist, ci și contestațiile pe care mai mulți reprezentanți ai "optzecismului" le-au formulat la adresa estetismului "șaizecist". Neomodernismul nu e însă nici epigonic (în raport cu modernismul interbelic), nici laș, cu carențe civice. Pe lângă exemplele concrete extrase din versurile unor Nicolae Labiș, Ion Gheorghe, Ana Blandiana, Adrian Păunescu (cel din primele volume), Ioan Alexandru (la fel), Ileana Mălăncioiu și Marin Sorescu, criticul aduce în discuție polisemia însăși, fără de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9622_a_10947]
-
Transcrierea" biografiei în operă (Ed. Limes, Cluj, 2006). Datorată lui Gheorghe Glodeanu, lucrarea se distinge nu prin întindere sau format de lux, ci prin calitatea analizei propuse. Pornind de la ideea că Anton Holban este "unul dintre cei mai interesanți prozatori interbelici", criticul și istoricul literar de la Satu Mare supune unei analize pe cât de atente, pe atât de amănunțite opera acestuia - care, în ciuda intervalului de timp relativ scurt în care a fost compusă, însumează nuvele, romane și încercări din domeniul dramaturgiei, precum și variate
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
în ziare și reviste, mărturii, pagini de jurnal, corespondență etc., la care se adaugă și bogatele referințe critice acumulate în timp, care nu pot fi nici ele ocolite de către cercetător. Cuprinse în capitolul "Fascinația prozei scurte", povestirile și nuvelele prozatorului interbelic sunt inventariate și analizate cu toată atenția cuvenită, fără a se omite sau lăsa deoparte nimic din ce ar putea fi relevant și revelator. Aici, ca și în restul studiului, Gh. Glodeanu demonstrează în egală măsură calități de istoric și
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
iar mai departe el face legătura între subiectul nuvelei Preludiu sentimental și experiența scriitorului ca profesor al unui liceu din Galați și, în acest context, formulează ideea că proza analizată se prevalează de elemente de ordin "metatextual", prin care scriitorul interbelic i-a anticipat "pe textualiștii de mai târziu". Tot astfel, în viziunea exegetului, o nuvelă precum Bunica se pregătește să moară ar releva, prin tematică (evocarea copilăriei), filiația dintre proza lui A. Holban și cea a lui I. Creangă și
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]