1,749 matches
-
și sufletul meu neclar, și mintea mea scormonitoare. Nu pot vedea bine în afa ră pentru că ochii mei văd înăuntru, iar când privesc dinăuntru în afară văd doar prin zăbrelele făcute din inimă, și suflet, și minte. în aceste zece interminabile zile care au trecut de la olimpiadă, pe lângă faptul că am așteptat un semn de la Eduard și pe lângă anosta - dar asidua - mea viață școlărească, am mai făcut ceva: i-am studiat pe ai mei. îmi doream foarte mult să pricep de ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
acea mortăciune nevăzută și bolovănoasă care mă înfiorase atunci. Se uitau la mine și mă recunoșteau de fiecare dată, îmi vor beau și îmi zâmbeau, și asta mă bucurase grozav, ca pe un țânc. Până la urmă, la capătul acestor zece interminabile zile, m-am trezit cu Eduard la ușă, la câteva minute doar după ce ie și seră ai mei din casă (plecaseră la teatru). Poate chiar trecuse pe lângă ei, fără să știe. Mi-am și imaginat scena: Eduard intrând grăbit în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-și că nu va uita niciodată acea zi. Probabil că jură mântul acela își dovedise, până la urmă, trăinicia. La scurt timp după scena din zăpadă, petrecută în curtea liceului, se dusese la aniversarea Georgianei. Câte pregătiri, Dum nezeule! Câte discuții interminabile! Câte emoții! Clara Ionescu rămăsese cu mâinile în apa rece, privindu-se cu intensitate în oglindă. Silueta subțire dispăruse. Nu apucase să-i zărească deloc chipul. Zărea acum, din nou, un chip cu care se obișnuise. Obraji catifelați, pomeți ascuțiți
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de la Sans-Souci, care năvăleau, acolo, în hoarde, pentru a-i împiedica pe acești naivi și zbanghii, puși pururea pe chefuri, să constate tristețea serbărilor din imensul domeniu lăbărțat în necuprinsul Bărăganului și în resturile Codrilor Vlăsiei. Așteptând la o coadă interminabilă, Pelerinul, interesat de un Mausoleu de marmură roșie, pe care corifei cu stetson îl situaseră într-o Piață megalomanică, simțea nevoia irepresibilă să urineze. Voia să o facă și el, o dată, măcar o dată, în văzul lumii. De altminteri, devenind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
el le ducea pe creștet, după obiceiul mediteranean al celor din Cadrilater. Căzând de la balconul etajului al douăzeci și șaptelea, începu să se gândească la clipa mutei agonii dar, încă o dată, puterile lui nu-l dădură de sminteală: la capătul interminabil al acelei prăbușiri din vârf înalt de minaret, nu-l aștepta moartea, ci o primă zi cu soare dogoritor. Într-o ultimă fulgerare de luciditate, își zise că, iarăși, veniseră să-i țină de urât acele fantasme amorțite de sub răceala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
neglijent peste bărbie. Nu are de unde să bănuiască că ochi încordați îi urmăresc cu sufletul la gură din spatele brazilor. Soldații dispar, dar cei doi, culcați în zăpadă, continuă să rămână nemișcați, topiți pur și simplu în peisaj. Trec câteva minute interminabile până când Marius se ridică și urmat de Romulus traversează rapid drumul, mistuindu-se în pădure împreună cu ceilalți oameni ai lui. IX Sturmbannführer Schultz deschide fereastra biroului pe care-l ocupă la etaj. Noaptea adusese o liniște grea, apăsătoare. Viscolul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din impresionsimul francez timpuriu - cel de-al doilea, conceput ca o ”expoziție” de ritmuri de jazz, de la blues la rag time și la cele tipice musicalurilor de pe Broadway, au fost revigorate cu o precizie și o creativitate impecabile. Răspunzând aplauzelor interminabile ale publicului, Trio ”Sternin” a mai cântat, în primă audiție, lucrarea Ecouri 2 de Ulpiu Vlad - o muzică onirică, de mare forță și finețe expresivă, dar cu o scriitură de o dificultate redutabilă pentru interpreți. Profunzimea intuirii fondului spiritual-metafizic al
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
tari de tot, europene, avantgardiste pentru ritmul nostru. Tinerii au avut girul maestrului. În spectacolul aniversar din decembrie, de la Opera Națională din București, m-au marcat trei chestiuni. Faptul că a vorbit mișcarea. Nu au existat discursuri omagiale pompoase și interminabile. Momente din creația maestrului Tugearu, vie, puternică, emoționantă au ținut locul oricăror convenții. Prezența, scurtă, a lui Răzvan Mazilu la deschidere. Știam că va dansa - și a dansat un moment dintr-un spectacol pe care l-am iubit foarte mult
Despre Ioan Tugearu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8684_a_10009]
-
băltoacă unsuroasă, urma ei umplîndu-se cu lichidul la fel de prețios ca și aurul odinioară și care-l făcea pe Jeff Rink (James Dean) să se îmbogățească peste noapte și să-și piardă mințile. Dallas-ul, printre filmele copilăriei și adolescenței mele, saga interminabilă cu petroliști, a configurat imaginea despre capitalismul texan la întregi generații de gospodine, iar în 1981 aveam și noi un western brînzetti cu sos de petrol, Pruncul, petrolul și ardelenii, în regia lui Dan Pița. Realizat după romanul Oil (1927
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
de gîndire. Paradigma lui Pascal Engel, pentru care cercetarea unei probleme înseamnă a o supune unei analize conceptuale, și cea a lui Richard Rorty, pentru care modul cel mai sigur de a îngropa o temă este s-o supui unei interminabile analize filologice, sub pretextul "clarificării ei conceptuale". Una peste alta, o carte consistentă în nuanțe și bogată în sugestii.
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
grandomania, egoismul, «de ce să nu moară și capra vecinului?», simțul enorm și văzul monstruos al unor pericole altfel de duzină, suspiciunea, defensiva, lenea programatică, încremenirea în proiect, nepăsarea față de sine prin înecarea amarului în alcoolurile unor discuții confuze, neprincipiale și interminabile.” Gândim că, dacă vin de la cineva care, între timp, a trecut în neființă, judecata aspră și privirea neîndurătoare sunt mai ușor de suportat de noi, cei în cauză. „Bucureștii ce se duc“ Citim în revista DILEMA VECHE (nr. 518, 16-22
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2848_a_4173]
-
citisem tocmai atunci o reproducere a unui articol din presa sovietică în care se spunea "ar trebui scos din celulă banditu-ăsta de Goering și spânzurat imediat"), nu avu nici un ecou la Petrică. Era însă rândul meu să vorbesc și continuat interminabil pe această temă. Aveam însă sentimentul că prietenia noastră se baza nu pe ceea ce aveam eu de spus, ci pe ceea ce avea el. Or, el era stăpânit de o muțenie care parcă nu prevestea nimic bun. Părea hotărât în sfârșit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
totuși, dar nu ca să-l înlăture, ci să mai pună parcă încă unul deasupra: "Acum comuniștii nu par necesari, zise el. Dar va veni timpul când viața fără ei va deveni imposibilă. Atunci vor fi căutați, se vor forma cozi interminabile la ușile birourilor lor, vor fi iubiți și respectați... Cine are urechi de auzit, să audă... Eu aveam urechi de auzit, auzisem, ceea ce mi se spusese era foarte clar, mă gândeam, dar nu înțelegeam nimic, încercai zadarnic să continuu spunîndu-i
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de cisme. N-ar îndrăzni el să acționeze pe cont propriu în astfel de chestiuni. Ideile sânt ale lui I. C." "Și ale Anei Pauker", zise Salanțiu. "Da, ale acestui grup, ai dreptate'", zise Vaintrub. Micu izbucni în râsul său sincopat, interminabil, stârnind nedumerire. "De ce rîdeți?" zise Matilda. El însă nu-i răspunse, se ridică, se apropie de mine și îmi șopti să-i spun unde e baia. Între timp se strânsese totul de pe masă și Ana aduse farfurii pentru tort și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe cei care nu-și păstrează gândirea logică numai pentru ei înșiși, în clipe când logica însăși e abolită." "Ai dreptate, hai să vedem ce zice Ion Micu." Numai că nu reușii să vorbesc cu el, intrase într-o discuție interminabilă cu Vaintrub, și se arătă vag iritat când mă văzu că mă apropii. Parcă ar fi înțeles ce vroiam de la el și se ferea de mine. Clara se lipise de el și părea și ea foarte prinsă de ceea ce spunea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
stătea în fotoliu și continua astfel despre copii și povestirea ei nu mai înainta, să aflu și eu ce făcuse atâția ani după ce îi părăsise, nu puțini ani, poate chiar zece... Și fără motiv aparent izbucni deodată într-un plâns interminabil, asemeni unei Fantine ai cărei copii se aflau sub puterea unui Thenardier mizerabil, numai că nu era nici bolnavă ca aceea, nu-și vânduse dinții și parul ca să le trimită bani, iar tatăl copiilor era departe de a fi un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
adesea chemați nu numai duminica, ci și la miezul nopții!). Mă invită deci la masă și acceptai. Silvia însă avu o comportare neliniștitoare, în timpul mesei începu să se joace cu lingura în supă, să se fâțâie pe scaun, să clefăie interminabil carnea în gură și să arate o surzenie totală față de amenințările mamei. Surprinsă, scoasă din sărite, până la urmă, Matilda o plesni, dar Silvia nu se turbură câtuși de puțin, vărsă paharul cu apă pe masă și expresia de impertinență de pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tren, întîmplări de acasă, incolore și idilice, cu caracter universal (cît de mult țineau părinții la ea! da, desigur, Cuore, de Edmondo de Amicis, De la Apenini la Anzi... de-aia avea ea așa, pentru ei, lăudîndu-i, o tandrețe înfofolită și interminabilă...) VI Abia devenii atent când o văzui că se oprește în fața unei porți și apasă pe o sonerie... Aha! te pomenești că mă și duce să-i cunosc pe acești înduioșători părinți... Chiar așa, locuiau într-o astfel de casă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să ies de sub farmecul inițial al primei noastre zile în care parcă prea repede... și îmi păruse o adorabilă creatură. Da' era, mă întrebai, era în realitate? Ce se întîmplase cu minunatul ei surîs? Se stinsese pentru totdeauna? Începui, în timpul interminabilelor ei sporovăieli, în timpul meselor la "cîrciumioară", în timpul îmbrățișărilor la mine în odaie sau al plimbărilor prin pădure, să mă uit la ea cu atenție. Unde îi sboară gîndul? mă întrebam. Chiar credea că mi se păreau pasionante desvăluirile ei...? Amintirile
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sub tălpi. Dar unde dispăruse Suzy? Între timp pârtia începuse să se populeze de noi schiori și observai că nu eram singurul care cădea. Mă urcai într-un scaun și revenii sus. Abia urcând îmi dădui seama că pârtia era interminabilă, kilometri întregi. Era foarte agreabil să simți cum după fiecare coborâre ființa ta fizică învăța din ce în ce mai bine să stea relaxată pe schiuri în timp ce aluneca cu o viteză crescândă pe imensa pârtie care devenise orbitoare sub soarele care se ridica. O
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vii. După ce se retrase iute, deschise dosarul și începu să-l citească. În afară de listinguri, găsi în supracopertă niște grafice, sonografii și două imagini obținute prin rezonanță magnetică, cam prea șterse pentru a permite descoperirea structurii interne a creaturii. Marginile listingurilor interminabile erau acoperite cu adnotări. Un scris de medic, estimă ea, aproape ilizibil. ― Ceva interesant? întrebă Burke. Se învârtea în jurul cilindrului de stază al cărui dosar îl consulta Ripley, studiind creatura sub toate unghiurile. ― Probabil, dar prea tehnic pentru mine. Raportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lungi, puțin prea lungi chiar, și niște genunchi proeminenți, de fată cuminte. Când urca pe scaun, începea să se foiască, azvârlindu-și picioarele înspre toate punctele cardinale, ca niște suliți. Era frumușică, deșteaptă, neîndemânatică, mai ales când scria poezii la interminabilul curs de dialectologie. Despre sânii ei, nu pot să zic foarte multe: nu cred că i-am atins de două-trei ori în primele cinci luni. Căminul Feliciei arăta ca viața ei. Discret, alburiu, ascuns de priviri. În plus, mirosea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
parfumului cu care plecase de-acasă; o impregnare străină de cea a pielii (pe gât, pe mâini sau pe-obraz); un intrus printre firele de păr, de-o lungime sau culoare nepotrivită; o pată minusculă pe țesătură. Seara, după dușul interminabil, scotoceam prin coșul de rufe și-i miroseam chiloții. Doar așa poți fi sigur. „Când ne vedem cu Andrei Lupu?“, s-a interesat Maria. „La șapte, la «Safari».“ „Pe faleză?“ „Da, deasupra plajei «La Trei Papuci». N-am nici cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu mă puteau ajuta. Eu nu eram ca Mona Lisa, 83% fericit, 9% dezgustat, 6% temător și 2% furios. Pur și simplu nu mă regăseam, oscilația stărilor mă smulgea dintr-o proporție și mă purta în cealaltă, într-un balans interminabil. Mă simțeam bine, dar și rău, aproape vinovat. Pierdeam vremea la Tuzla, dar și prin alte părți: în București, la Viena, Dumnezeu știe unde. Îmi constituisem propriul Stat Mental, îi adoptasem alfabetul, drapelul și moneda națională. Mă numisem și prim-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se ridica o balerină și era dată peste cap, toată lumea fluiera, cu ochii sub fustă; când apărea grupul „3 T“, nu știai unde să te uiți mai întâi, la bluzele care plesneau sub apăsarea cilindrică a sânilor sau la cizmele interminabile, trase peste pantalon, de un negru sadic. Ceaușescu a bănuit că se întâmpla ceva necurat aici, pentru că, într-o bună zi, le-a interzis pe toate. Te mai lovea și ghinionul câteodată, fugeai în casă să-i vezi genunchii Olimpiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]