1,806 matches
-
particulară?“ 3.2.4. Ce anume înseamnă recunoașterea individualelor că existând sub o natură comună? De vreme ce am observat că întrebarea a treia ar fi trebuit să aibă o altă formă, se cere să reformulam și enunțul celei de-a patra interogații, înainte de a încerca un răspuns. În loc de „Ce anume înseamnă cunoașterea individualelor că existând sub o natură comună?“, ar trebui să întrebăm: Ce anume înseamnă recunoașterea individualelor că existând sub o natură comună? Ce înseamnă, așadar, aceasta recunoas tere? Are ea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
văzul nu vede decât prin ceea ce este actualizat de o specie vizibilă. De aceea, specia vizibilă nu este cea care este văzută, ci cea prin care [lucrul] este văzut. Ace lași lucru este [adevărat] și despre intelectul posibil. Citind pasajul, interogația retorica a lui Robert Pasnau a cum anume am putea să nu tragem concluzia că speciile inte ligibile sunt, cel putin într un anumit mod, cunoscute? a pare a fi justificată. Mai mult, coroborând pasajele (ÎI.2.19.), (ÎI.2
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
un subiect inedit, de larg interes, dar rămas netratat atât de detaliat de nici un alt scriitor din România. Steak de ton roșu sau fasole bătută? este titlul unui excelent volum al doamnei Sanda Nițescu (Editura Humanitas, 2004). Juxtapunerea, sub semnul interogației, a celor două preparate culinare aparent antinomice reflectă, la o primă lectură, doar diversitatea ofertei restaurantelor bucureștene din ultimii ani. Distanța dintre cei doi termeni pare a fi aceea dintre cosmopolitismul specific bucătăriei românești și afirmarea unei tradiții gastronomice autohtone
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Subtitlul Comic și absurd în dramaturgia și proza românească postcaragialiană clarifică scopul și natura demersului critic, și anume: ce se urmărește, unde și cum. Aparența lipsei de dificultate sau a evidenței presupusă de răspunsuri este pusă în lumină de fascicolul interogațiilor pe care, la rândul lor, acestea le suscită. Astfel, pare de la sine înțeles că obiectul studiului trebuie să fie reprezentările literare ale comicului și ale absurdului. Însă, ce este comicul și ce este absurdul vor fi automat întrebările care vor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
clarificări ale termenului care o delimitează. Definirea acestuia, adevărată piatră de încercare, va trebui să lumineze atât acel teritoriu temporal și valoric din câmpul literaturii noastre, cât și cristalizările comicului și ale absurdului identificate aici. Astfel încât, următoarea verigă din lanțul interogațiilor vizează, în mod firesc, esența noțiunii de caragialism, noțiune axială, întrucât relaționează cei doi poli ai analizei (comicul și absurdul, pe de o parte și literatura românească, pe de alta), în încercarea de configurare a moștenirii literare caragialiene. Clarificarea obiectivului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
solilocviu autoironic; A1 = A4: autoironie al cărei autor ingenuu nu este conștient (ironie situațională) A2 = A3: ironie al cărei auditoriu este mijloc pentru scop.138 În toate aceste cazuri, ironia uzează de o multitudine de procedee, inventariate chiar din Antichitate: interogația și turnura imperativă, atribuirea către sine a ceea ce se reproșează adversarului, anateza (răsturnarea totală absolută a unui etalon curent de morală și logică), antiparastaza (argumentația contra obiecțiilor față de negativul acuzat, încheiată prin elogiul acestuia), paradiastola (amestecul de afirmații pozitive și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să-i spui dacă nu ți-am spus ce să-i spui?38 Se poate observa cum personajele sunt incapabile să realizeze importanța informației complete pentru interlocutorul care e nevoit astfel să refacă înțelesul total al formulărilor trunchiate, recurgând la interogații succesive pentru ca fraza sa-i fie relevată în întregime. Inabilitatea conversațională a colocutorilor care acționează asemenea unor roboți primitivi, este responsabilă și de marea densitate de pronume și adverbe interogative, mereu stimulate de răspunsurile nesatisfăcătoare. Regula griceană a manierei se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cunoștință comună cu referire la conținutul lor semantic. Sugestia noncomunicării e dată și de structura labirintică a textului. În acest sens, observăm cum fiecare secvență a replicilor are o configurație dedalică, constituindu-se ca o încercare de înlănțuire eficientă a interogațiilor și a răspunsurilor, soldată invariabil cu un eșec. De exemplu, atunci când domnul afirmă: "Stai, întâi să-ți spui!", presupunerea că urmează o destăinuire satisfăcătoare întrebării anterioare a feciorului sau cel puțin în concordanță cu intenția formulată în acest enunț este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ghițoi, Caragiale publicist, Editura Tritonic, București, 2005, p. 17. 30 Ioana Pârvulescu, Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale, Editura Humanitas, București, 2011, p. 91. 31 O sinteză remarcabilă a "receptării generaționiste" a lui Caragiale este încheiată printr-o expresivă interogație retorică în studiul lui Liviu Papadima, Caragiale, firește:" Caragiale satiricul, maestru al "realismului critic"; Caragiale precursor al "literaturii absurdului"; Caragiale "textualist", promotor al "deconstrucției" convențiilor literare; Caragiale pe post de "placă turnantă" a literaturii române; Caragiale "duplicitar"; Caragiale "existențialist"; Caragiale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
desenată, îndeplinind funcția semnificației acustice, de la sunetul pur (onomatopeea, care, incredibil, poate fi tradusă: cocoșul galic se exprimă "cocorico", în timp ce în versiunea germană vorbește limbi străine prin "kikeriki"), până la "gradul zero al foniei", al semnului care nu marchează nici un sunet (interogația tăcută, de exemplu).535 Semnele devin simboluri, care la rândul lor devin semnale pentru lectura benzii (chiar dacă există diferențe notabile între autori în privința utilizării și semnificației lor), semne "cabalistice" care marchează gândurile și vorbele tari, iar metaforele limbajului curent sunt
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
din Sticlăria, veneau în vizită la casa părinților mamei). Această imagine mi-a rămas întipărită de-a lungul anilor, fiind coroborată cu o întrebare chinuitoare: de ce nu eram în căruță? Mulți ani mai târziu am căutat să răspund la veșnica interogație, făcând haz de necaz, dar îmi dau seama că nu întâmplător nu eram în față, trăgând hățurile și biciuind caii, ori măcar pe draghină, încercând să-mi mențin echilibrul: viața mea era supusă unui destin implacabil - eram a cincea roată
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
la Bilbao, din 1885. Se căsătorește cu Concha Lizárraga (vor avea nouă copii). Profesor de greacă veche la Universitatea din Salamanca, unde se stabilește definitiv (1891). Viață aparent nespectaculoasă, dar zbuciumată interior de o criză religioasă (1897) și de permanente interogații în aceeași direcție; precursor al existențialismului religios; își depășește astfel episodul socialist (18921886), rămânând un „creștin agonic“. Rector (1900-1914), decan (1920) și vicerector (1921). Angajare politică, din 1923 adversar virulent al dictaturii lui Primo de Rivera. Deportat în insula Fuerteventura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spre deosebire de Mozart, Picasso pictează. Meserie lipsită de importanță În filmul adaptat după un ostropel al unei scriitoare sentimentale al cărei nume l-am uitat. Te poți Întreba ce rost au avut cartea și filmul, dar durerea provocată de o asemenea interogație e insuportabilă. Despre Picasso ni se spune doar cît de imoral se purta el cu femeile, cum le trata ca pe niște curve ordinare ce erau, cum sufereau ele minate pe dinăuntru de geniu, cum Îi făceau acestuia tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mine, ținîndu-mi isonul și umplîndu-mi cu voioșie nenumărate păhărele cu Katiușa. La un moment dat mi s-a așezat alături un conațional cu mustăți care m-a Întrebat În șoaptă cum facem, bă, să șutim și noi ceva de-aici? Interogația m-a trezit din melodie doar cît să-i răspund păi de ce să șutești, cînd poți lua tot vrei de pe masă, la care compatriotul s-a pleoștit, nu era nici o distracție dacă puteai lua orice, ca bou’, fiind lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Giuliano Amato și olandezul Wim Kok, autorul unui important document de strategie. De un larg interes este atitudinea socialiștilor europeni față de problema șomajului și căutarea unei politici a ocupării forței de muncă în UE. În concluziile sale, Erol Kulahci lansează interogația provocatoare dacă UE va evolua "de la Europa patriilor la Europa partidelor?" Vor evolua partidele naționale spre partide europene, poziționîndu-se in jurul unor tematici supranaționale? Care va fi astfel evoluția atît a arenei de partide cît și a arenei instituționale comunitare
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
cu dezmierdare că tâlcul acestei pravile umple de desfătare pe cel ce o aude? Profesorul nu-i dădu răspuns, mărginindu-se să primenească, în înzecite păreri de cuget neexprimat, baia lui de reflexii noi. Între modestie și triumf, Vânătorul continuă interogațiile adresate Profesorului: Taci? De ce taci? Poate nu știi care-i agerimea razei de Lună? Dacă nu o știi, ascultă! Află că agerimea razei de Lună este graba de o clipă în care ea străbate întinderea de la Marea Stăpână a nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
melancolic-senzuală, cum îl arată una dintre fotografii, care a sfîrșit prin a se sinucide incendiind camera în care locuia și luînd cu el secretul propriei existențe. Olaizola plimbă camera de filmat în locuința bunicii, la rîndul ei un personaj, transformînd interogația și mărturia într-o poveste, povestea acestui tînăr care-i apare femeii tinere și romanțioase de atunci ca un "pastor protestant" și care joacă cu succes rolul de amant latin pe lîngă femeile cărora le oprește adesea documentele ca porte-bonheur
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]
-
ea fiind posibilă doar printr-o ordonare a limbajului, artistic și/sau științific. Cu toate că nu-și propune să răspundă aici, autorul avansează, totuși, întrebarea despre cum ar arăta, de exemplu, o formulă matematică exprimată printr-o secvență sonoră. Această provocatoare interogație ne amintește de profeția esteticianului Max Bense, care spunea, prin anii ’70 că în curând, omul va ajunge o termită electronică cu instincte programate. Ceea ce nu-i imposibil, după cum merg lucrurile. Probabil că de aceea, tot pe-atunci, cineastul francez
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
povești nenumărate, încuibate unele-ntr-altele, iluzia lor se spulberă, cumva, prin absență. Așteptată docil undeva lângă Cișmigiu, tânăra rămâne, inexplicabil, acasă. Scriitura lasă lucrurile în stadiul acesta, încheindu-se într-un zâmbet autoironic și puțin dezamăgit. Lectura, însă, aduce cu ea interogațiile cuvenite. Să nu fi avut certificatul medical chiar nici o acoperire ? Chiar să fi fost eșecul suicidului plănuit numai o chestiune de timp ?" Am plutit așa o vreme. Apoi, deodată, am știut că nu va mai veni. Când m-am uitat
Cinci cititori în cinci feluri de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8373_a_9698]
-
Bată-l crucea, om bogat, Om bogat și făr* de sfat.”( Cântec haiducesc) "Afurisit să fie câneriul de vornic, și cum au ars el inima unei mame, să-i ardă inima sfântul Foca de astăzi...” ( I. Creangă -Amintiri din copilărie) Interogația retorică este figura de stil care constă în adresarea unei întrebări (sau a unei serii de întrebări) al cărei răspuns este cuprins în ea. Exemplu: "Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă? Te-ai dus spre a
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
formele modificate ale topicii constă în plasarea subordonatelor înaintea propoziției principale: " Că te-am zărit e a mea vină Și vecinic n-o să mi-o mai iert.” ( M. Eminescu- Atât de fragedă) Uneori, construcția frazei, frântă, întreruptă de exclamații și interogații dă dramatism și culoare: " - Apoi ție ți-e ușor să sudui, că umbli toată ziulica de ici- colo, dar eu ce mă fac cu copilașii ăștia, bărbate, ce să mă fac? Și cu ce să le astup gura? Că de unde
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
momente și atitudini. În comedie, epigramă, fabulă, epistolă, parodie, roman, schiță etc. În cunoscutele Scrisori eminesciene, satiricul îmbracă forme variate, îndreptate împotriva unor moravuri caracteristice epocii, pe care poetul le-a înfierat. Scrisoarea II se deschide cu o suită de interogații retorice care pregătesc izbucnirea satirei împotriva scriitorilor improvizați care fac din artă un mijloc de parvenire: Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi, Care- ncearcă prin poeme să devie cumularzi, Închinând ale lor versuri la puternici, la
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Russes îl întreba marele dragoman al Porții Otomane, Constantin Moruzi, pe Ulrik Celsing dans la mer noire et la Mediteranée ainsi que l'accroissement de leur forces et puissance peuvent-ils s'accorder avec l'intérét de la France et de la Suède?"; interogație după care marele dragoman "lacha un moț sur le sort de la Pologne", lăsându-l pe interlocutorul sau să înțeleagă că otomanii aveau motive temeinice să creadă că cele două state se puteau angaja în rezolvarea crizei crimeene; prin urmare, constată
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
avu timp să-mi răspundă, părinții ei apărură și repetă ceea ce le spusese, pesemne, în odaia lor: "...am fost la cinema, mamă, cu un coleg, putem și noi să bem un ceai?" Și se uită la ea cu o falsă interogație, dar fără surâsul care ar fi trebuit s-o însoțească. Mă înclinai și îi sărutai doamnei încheietura dosului palmei, răspunsei cu aceeași vigoare strângerii de mână a soțului ei "...Victor Petrini, Culala, șeful meu, mamă, fost asistent universitar la filozofie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
expresie vie de suferință. Soțul ei se îngrijoră și începură să-și șoptească unul altuia ceva la ureche. "Da", zise ea și se mai însenină și începu să se uite la noi cu capul ușor plecat, cu un fel de interogație chinuită și resemnată: nu e așa că o să fiți de acord? parcă ni se adresa. El se ridică, se apropie de mine și îmi șopti: "Poate să se odihnească puțin soția mea în camera dumneavoastră?" "Bineînțeles!" "Avem o propunere, continuă el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]