1,416 matches
-
avu un vis ciudat. Se făcea că se întâlnise cu el însuși, undeva pe Copou, mai sus de Universitate. Trecea pe cealaltă parte a străzii și se bucura ca de întâlnirea cu o cunoștință veche. - Ce mai faci, se-ntreba, intrigat de aerul său absent, de om distrat. - Scriu, scriu... - Cum se poate, doar ești pe stradă! - Dacă întâlnirea noastră este posibilă, este firesc să mă crezi. Scriu. - Bine, dar ce scrii? - Nu contează ce scriu, contează cui îi scriu, sau
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
cei dinainte. Picioarele pășeau mașinal, oamenii abătuți, istoviți de neliniște și nesomn erau confuzi. Neașteptat, coloana se opri. Câțiva ostași se așezară pe marginea drumului, adormind pe loc. Trebuia să afle încotro mergeau și cine-i conducea. Oprirea neașteptată-l intrigă. Încercând s- ajungă spre capul coloanei, printre soldații români, unii șezând, alții rămași pe șosea, la lumina unui chibrit scăpărat de cineva, zări strălucind galonul auriu al mânecii uniformei unui ofițer, sublocotenent activ. Nici el nu știa motivul opririi. I
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
tancuri rusești, și câțiva oameni cu steaguri roșii îi aplaudau pe eliberatori, cu un entuziasm de paradă. El, ofițer în armata regală română, fu nevoit să le facă loc, trecând pe cealaltă parte a străzii, obosit, neras, cu hainele șifonate. Intrigat la culme de rapiditatea suspectă cu care manifestanții făcuseră rost de steaguri, îi privea stupefiat. În fața primăriei, un om înarmat cu o pușcă Z.B. din dotarea armatei române, o făcea pe-a santinela. Firesc, trecerea lui nu rămase neobservată
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
era la pregătirea și la concursul de admitere la facultate și de a cărui reușită nu m-am îndoit, cunoscându-i potențialul de voință și de pregătire intelectuală de care dispunea la ora când mi-a luat interviul. Deoarece mă intrigă tăcerea ei, voi căuta să-i scriu și să aflu mai multe despre felul cum își gestionează timpul în vederea unei calificări superioare, așa cum merită cu prisosință. În vederea plecării Marianei spre București și apoi spre Paris, am pregătit un număr de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
trecem peste acest procedeu atât de fumat) și se Îndreaptă spre masă cu pași deciși („ce va comite?“ se Întreabă cititorul tradițional; „aoleu, acum o omoară!“, se va Înfiora cu răsfăț cititoarea tradițională); se apleacă puțin, atât cât să ne intrige pe toți, Întinde mâna În care se află țigara de foi și scutură fumul cu o distincție calculată În scrumiera de Limoges, destul de comună, aflată În partea dinspre el a mesei; În centrul scrumierei (mă uit cu toată atenția) este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
le las), o cheie atât de minusculă, că eu n-o pot vedea din unghiul În care mă aflu, s-ar putea să fie o cheie de aur sau de argint; ar fi bine să știm ca să putem urmări exact intriga; dacă deschide cu o cheie de aur, sigur că nu va scoate din scrin același lucru ca și când ar fi deschis cu o cheie de argint (un romancier ce se respectă cât de cât aici ar fi fost riguros), deschide scrinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scriu pe tablă; mă ridicam În picioare la ora lui Nicolescu (un profesor dur, ce nu ne scotea din „Proștilor!“) și rezolvam direct toată problema. Fiind În posesia acestor puteri ale inteligenței, am devenit brusc „matematicianul“ clasei, toți privindu-mă intrigați. Fetele veneau și-și puneau mâna pe fruntea mea, spunând foarte convinse: „Dă-ne și nouă din capul tău!“. Eu mă simțeam un fel de ales și le priveam cu condescendență bine jucată, afișând o apatică indiferență. Mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de teancul de hârtii pe care le-a scos la Îndemână, pe masă; ia o vedere alb-negru, o Întoarce pe fața adresei; „Salutări din munți, A.“ E adresată lui Aurelian Șondrea, București, strada Arbaletei 7; după ce va citi, se uită intrigat la fotografia ce reprezintă Peștera Pojarul din Munții Apuseni: o vegetație luxuriantă de stalactite și stalagmite dă o imagine fantastică, greu de receptat; În planul apropiat, formele calcaroase cresc din cadru spre cel ce privește, organizându-se În bulbi, petale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și mă apropii repede s-o Întreb ce face și cum se simte după vacanță. Margareta e o fată prea inteligentă, ca să nu știe de ce Îi dau târcoale; de aceea, mă ironizează fin, spunându-mi doar ce vrea, ca să mă intrige: „Am fost ieri la plimbare cu E. Nu cred să vină azi la școală!“. De-acum mă interesează numai ce-mi relatează despre E. De ce să nu vină? I s-a Întâmplat ceva? Este bolnavă? Iată Întrebări ce mă străbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu mai este la fel de firească, ne vom despărți. (duminică) Ce performanță demnă de Ion Barbu! În dimineața aceasta, am făcut amor mai mult de o oră cu A. fără Întrerupere, vorbind la telefon În același timp. Mă surprind urmărindu-mă intrigat de această nouă ipostază de faun care posedă orice nimfă. (marți) Dragă Aurora, Citește aceste versuri foarte proaste, scrise de mine În liceu. Mi le-a cerut Mircea. Să-mi spui cât de rele sunt, asta mă interesează. În altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
plictiseam să ne observăm cât mai des. Ea era foarte serioasă și nu se Întorcea niciodată spre mine; trebuia să fac un mare ocol ca să ajung În traiectoria razei ochiului ei, căci altfel nu aveam cum să ne privim; mă intriga teribil faptul că ea nu părea curioasă să-mi Întâlnească privirile, nu făcea adică nici un efort să-mi vină În Întâmpinare, trebuia să inventez singur tot felul de manevre ca să venim În contact. Probabil că prefăcuta ei nepăsare (căci În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care Îl Înțeleg, dar nu Îl și aprob.) (marți) Mă zbat și acum să Înțeleg ce a vrut să spună E. când m-a rugat să „mă cobor pe pământ“, să nu mai fiu „poet“; da, atunci am fost distrus, intrigat la culme, căci nu știam ce-ar fi trebuit să fac ca să mă lecuiesc de boala gravă de a fi „poet“. Câteodată, vorba unei femei cochete poate distruge un destin! (luni) Am o poftă perversă, când văd părul frumos desfoliat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o privire fixă, patetică), „am să te iubesc așa cum meriți tu. De aici Înainte Îți făgăduiesc să te iubesc pe cât meriți tu!“ (a izbucnit În hohote de plâns). În urma acestei discuții, am devenit dintr-odată suspicios; plânsul final m-a intrigat, mi-a sădit ghimpele Îndoielii: de ce trebuia să izbucnească În plâns? Dar dacă Într-adevăr mă Înșală? (azi) Citesc trei ore fără Întrerupere, transpir o transpirație nervoasă cu un miros dulce-acru; numai după act mai simt acest damf imund, lectura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Totdeauna, curtea aceea mi se părea Înflorită; miresme de sezon Îmbălsămau aerul până În stradă. Trecusem adesea prin fața casei sale, numai pentru a arunca o privire spre acel cuib secret și a trage În piept miresmele grele ale curții Înflorite. Mă intrigau balcoanele pline de perdele albe. Făceam dese expediții la Olt, pentru ca, la Întoarcere, să am ocazia de a trece pe lângă gardul scund de lemn și să arunc o privire iscoditoare. Niciodată n-am văzut-o prin curte; nu mă interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
noi stăm fără a face altceva decât să ne uităm muți unul la altul. Sau poate că am făcut și altceva, dar nu Îmi mai aduc aminte eu. După ce-am plecat, am avut o stare difuză de dezamăgire; mă intriga faptul că E. mă purtase În camera ei, adică În intimitatea spațiului ei de visare, dar În același timp mă obseda Întrebarea dacă nu cumva o asemenea favoare o făcuse și altora, mai maturi și mai rafinați. De ce m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fel cu ei ca și cu mine; că se dezbracă la fel de pudică. Poate că face dragoste la fel, ținându-și respirația În act, ca apoi să izbucnească În acel strigăt eliberator... poate că exală aceeași transpirație iute pârjolind cearșafurile. Mă intriga dacă, după act, cade În aceeași prostrație parțială vecină cu leșinul. Când merg pe stradă, pe străzile ei, Împreună cu ea, accelerez pasul și o iau Înainte fără s-o mai aștept. Mă răzbun. (luni) Azi o colegă mi-a Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de ce fel de lucruri se ocupă critica și estetica europeană În timp ce la noi se discută Încă despre realismul socialist și despre măiestrie și meșteșug. (ieri) Ne batem cu bulgări de zăpadă la Muzeul Satului; aerul tare ne face exuberanți; mă intrigă o colegă de o grație Înnăscută, ce pare că plutește, trasă În sus de aburul unei eșarfe roșii; tocmai atunci mă izbește un bulgăre de zăpadă În frunte: ai grijă, idiotule, asta ți-ar mai lipsi: să te Îndrăgostești! (vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de lucru, am sorbit primele 20 de pagini. A doua zi am terminat cartea. Cum sunt o călătoare pătimașă, aceste scrieri despre voiaje trăite și însăilate cu entuziasm m-au atras. Tabla de materii n-a făcut decât să-mi intrige curiozitatea și mai mult: „Șase zile la poalele Alpilor (20012007), O zi în India face cât o viață (aprilie 2002), 18 zile la Boston (iulie 2012)”. Ne întrebăm mereu ce e viața? Hazard, destin? Un telefon avea să schimbe cursul
Editura Destine Literare by LIVIA NEMȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_252]
-
alte nimicuri, Molly își pregătește, elegantă, ieșirea în oraș, la redacția revistei "Vogue". "Dilemateca", anul VII, nr. 69, februarie 2012 Androphilis Romanul de debut al lui Yukio Mishima este un proiect autobiografic lucid asumat, de o sinceritate ce tulbură și intrigă în egală măsură. Viața scriitorului a fost marcată de efortul său continuu de a-și asuma o identitate sexuală - și, implicit, socială și de gen - coerentă, iar Confesiunile unei măști*, publicat pe când Mishima avea 23 de ani, este o mostră
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în trei acte Romanul lui Philip Roth, Umilirea*, reia câteva dintre temele deja clasice ale scriitorului, precum bătrânețea și neputința, însă într-o dimensiune diferită și mai puțin cizelată în raport cu scrierile sale anterioare. Considerat un adevărat eșec de către unii critici, intrigați de spațiul narativ mult diminuat și de neverosimilul unor contexte, Umilirea este mai degrabă un exercițiu nuvelistic despre ratare și depresie decât un roman propriu-zis. Simon Axler, un actor apreciat pentru talentul și prezența sa scenică, trece printr-o criză
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
strâmb istoria și se răspândea viral dezinformarea în anii radicali ai comunismului, a fost, fără să știe, ofițer sub acoperire. E uluitor modul în care, repetând această poveste ca pe o încredințare personală de nestrămutat, Mircea Ivănescu reușește să-l intrige, să-l amuze și să-l exapereze pe Gabriel Liiceanu. La fel de convins ca întotdeauna de adevărurile sale (fără îndoială, nobile și cardinale în cultura română postrevoluționară), Gabriel Liiceanu își confruntă interlocutorul cu câteva dileme culturale și morale deja clasice: în ce măsură
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
să facem din toate acestea o știință, trebuie să analizăm îndeaproape cauzele tuturor efectelor. Doar cu această condiție putem înainta acolo unde înțelepciunea națiunilor, poeții și filosofii lor bat pasul pe loc. Cît despre obiectul curiozității, el rămîne neschimbat. Ne intrigă și pe noi cum i-a intrigat și pe ei. Capitolul II Revolta maselor I Pentru a se naște o știință, nu e suficient să existe un fenomen o știm de sute de ani. Nu e suficient ca ciudățenia lui
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
trebuie să analizăm îndeaproape cauzele tuturor efectelor. Doar cu această condiție putem înainta acolo unde înțelepciunea națiunilor, poeții și filosofii lor bat pasul pe loc. Cît despre obiectul curiozității, el rămîne neschimbat. Ne intrigă și pe noi cum i-a intrigat și pe ei. Capitolul II Revolta maselor I Pentru a se naște o știință, nu e suficient să existe un fenomen o știm de sute de ani. Nu e suficient ca ciudățenia lui să atragă cîțiva savanți înnebuniți după noutăți
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în Europe and the Porte, Vol. I, p. 333. 111 Loc. cît., p. 310. Ministre de Second rang, porteur des lettres de félicitations du Sultan", adresate tarului 112. Pavel I mai făcuse, însă, așa cum circulau zvonurile, un gest care a intrigat, pur și simplu, divanul, de vreme ce nu-i înțelegea adevăratele motivații. Anume, se pretindea că ordonase să fie puși în libertate 12.000 de prizonieri polonezi, luați, probabil, în timpul luptelor cu insurgenții comândați de Tadeusz Kosciuszko, si care au putut, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
acțiune imunomodulatorie. Ele prezintă interes datorită efectelor lor asupra demielinizării infalamtorii pe nivele multiple. Imunoterapiile antigen specifice sunt terapiile cele mai puțin agresive și potențial curative. Ele elimină celulele T autoreactive și anticorpii sau restabilesc toleranța imună. Deși imunologii sunt intrigați de această idee, trebuie avut în vedere unele condiții prealabile. Celulele T autoreactive la antigeni din sistemul nervos central există în populația sănătoasă ca și în populația cu SM. Totuși, celulele T autoreactive la indivizii neafectați sunt nonpatologice deoarece sistemul
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]