1,547 matches
-
să afle lămurire la vreun filozof de renume mondial, sau la vreun professor publicus ordinarius, ci recursese la un gânditor particular care deținuse odată gloria mondială, ca apoi să se retragă din viață; el se refugiază, cu alte cuvinte, la Iov, care nuți face figuri de la oarece catedră, garantându ți adevărul frazelor sale cu gesticulația sa, ci șade pe vatră și se scarpină cu un ciob, aruncându-ți, fără săși întrerupă această îndeletnicire, tot felul de observații și aluzii.“ Vatra pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
figuri de la oarece catedră, garantându ți adevărul frazelor sale cu gesticulația sa, ci șade pe vatră și se scarpină cu un ciob, aruncându-ți, fără săși întrerupă această îndeletnicire, tot felul de observații și aluzii.“ Vatra pe care stă așezat Iov este, cum știm, chiar grămada de gunoi din mar ginea localității sale (Iov 2, 8). Nu mai avea loc printre ai săi, nici alături de prieteni. Ajunge un om fără loc și de neînțeles pentru ceilalți. Tocmai aici, în apropierea lui
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
șade pe vatră și se scarpină cu un ciob, aruncându-ți, fără săși întrerupă această îndeletnicire, tot felul de observații și aluzii.“ Vatra pe care stă așezat Iov este, cum știm, chiar grămada de gunoi din mar ginea localității sale (Iov 2, 8). Nu mai avea loc printre ai săi, nici alături de prieteni. Ajunge un om fără loc și de neînțeles pentru ceilalți. Tocmai aici, în apropierea lui Iov, a cuiva care probează adevărul cu viața sa, tânărul află un semn
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
este, cum știm, chiar grămada de gunoi din mar ginea localității sale (Iov 2, 8). Nu mai avea loc printre ai săi, nici alături de prieteni. Ajunge un om fără loc și de neînțeles pentru ceilalți. Tocmai aici, în apropierea lui Iov, a cuiva care probează adevărul cu viața sa, tânărul află un semn de încurajare. Aici, minunea poate avea loc („adevărul îi sună la ureche mai minunat și mai îmbucurător decât la un banchet grec“). Spune acest lucru cineva care a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sensul de refacere a vieții. Cel care caută să experimenteze posibilitatea repetării caută de fapt tocmai clipa potrivită acesteia. „Când are ea loc? Știu și eu, cam greu de zis pe vreo limbă omenească. Când s-a produs ea pentru Iov? Atunci când imposibilitatea producerii 180 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 187. 188. ei era, omenește, cât se poate de certă și posibilă.“ Ea devine posibilă atunci când imposibilitatea ei este cât se poate de certă. Ne dăm seama că nu e nevoie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pentru că e imposibil“). Tertulian are în vedere un eveniment crucial, nu o simplă narațiune. Iar Kier kegaard, prin vocea tânărului, regăsește o adevărată pildă care, după cum vedem, nu se lasă ușor exprimată în concepte. În încercarea pe care o face, Iov nu este singur, căci trăiește în chip nemijlocit raportul său cu Dumnezeu. Își dă sea ma de ceea ce poate fi înțeles și de ceea ce nu poate fi (Iov 36, 26). Aude și recunoaște puterea Domnului, cum „vuiește tu netul în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
se lasă ușor exprimată în concepte. În încercarea pe care o face, Iov nu este singur, căci trăiește în chip nemijlocit raportul său cu Dumnezeu. Își dă sea ma de ceea ce poate fi înțeles și de ceea ce nu poate fi (Iov 36, 26). Aude și recunoaște puterea Domnului, cum „vuiește tu netul în cortul lui“ (36, 29). Vede cum „fulgerul Său ajunge până la marginile pământului“ (37, 3). Are din nou înaintea sa minunile Sale, pe care mintea omenească nu le pricepe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
recunoaște puterea Domnului, cum „vuiește tu netul în cortul lui“ (36, 29). Vede cum „fulgerul Său ajunge până la marginile pământului“ (37, 3). Are din nou înaintea sa minunile Sale, pe care mintea omenească nu le pricepe (37, 5). În fața lor, Iov tace, ascultă și află adevărata pocăință (42, 6). În cele din urmă, „este binecuvântat și le primește pe toate îndoit; aceasta se numește repetare“<ref id="190">Ibidem, p. 107.</ref>. Exact în această clipă regăsește întreaga sa libertate. Atunci când
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Ibidem, p. 107.</ref>. Exact în această clipă regăsește întreaga sa libertate. Atunci când spune: „Știu că poți să faci orice“ (42, 2), o spune ca născut din nou și cu adevărat liber. Nu întâmplător tânărul, care-l va descoperi pe Iov, se pregătește pentru o asemenea clipă. Avea să aștepte și el venirea tunetului. Odată ce aude vijelia și vede înăuntrul PARADOX ȘI NONSENS 181 189. 190. 191. său semnele acesteia, simte că redevine el însuși. Află în aceasta, din nou, bunul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vrâste late, lung până în pământ, care îl copleșiră de respect pe Vartolomei. Șontâcăind în felul său, pe picioarele lui betege, strâmbe ca la cosaș, Vartolomei se apropie de flăcăul cu haine ca măslina crudă, despre care aflase că-l cheamă Iov, și murmură aparte, să nu priceapă și străinii cei de tot ciudați: Dumnealui e tot din alte părții ale lumii, nu-i așa? E din alte țări, nu-i de pe aici, așa îmi pare... A, dumnealui?..., a mormăit, complice, Iov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Iov, și murmură aparte, să nu priceapă și străinii cei de tot ciudați: Dumnealui e tot din alte părții ale lumii, nu-i așa? E din alte țări, nu-i de pe aici, așa îmi pare... A, dumnealui?..., a mormăit, complice, Iov, ațintindu-și căutătura către tovarășul său, cu plete crețe. După ce a cumpănit în minte, cine știe ce gânduri, răspunse cu un glas răgușit, care parcă-i venea din străfundurile gâtlejului: Știi, dumneata? Dânsul e Profet! Vartolomei nu se miră decât în sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
încăpătoare, precum aburul de tămâie din cadelnița părintelui, la Sfânta liturghie. Cel cu straiele tărcate adulmeca cu îngrijorare și răbufni precaut: Asta nu Koșon la el? A râs Profetul de îngrijorarea și de frica celui cu straie tărcate. Râdea și Iov, făcându-i semn din cap, a tăgadă: Mănâncă fără grijă, pe săturatelea, că asta nu e Koșon! Pe urmă, târziu, foarte târziu, când adormise și bufnița bătrână, care ședea cu chirie în scorbura veche a nucului din partea de la Miazănoapte, Vartolomei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la liceu, tocmai în capitala de județ, unde hălăduiesc șefii cei mari, în frunte cu primul-secretar de la Partid... Caterina ne face cinste: învață bine și e ascultătoare, nu cum sunt fetele de azi... Printr-un semn nevăzut, pe care, însă, Iov îl înțelese, Profetul îl chemă să i se alăture. Amândoi priviră îndelung la poza cea mai mare a Caterinei, care se uita la ei cu ochii mari, limpezi și nevinovați. Iar mai înturnau privirile spre altele, iar se boldeau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ei cu ochii mari, limpezi și nevinovați. Iar mai înturnau privirile spre altele, iar se boldeau la Caterina, copilă, ca o floare de crin, mlădiindu-se la adierea dintr-o zi de mai... Cam după multă vreme, și Profetul, și Iov, și celălalt se strămutară, în cele din urmă, către alte două poze, ale lui Aurelian, cu trese de caporal de tancuri la veston, ținându-se, ca la fotograf, de după cap, cu alți doi tanchiști, surâzând, tustrei, de sub un palmier cenușiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de două degete, nu a bolborosit nici un fel de versete cu binecuvântări, către pleoapa roșie a Răsăritului. A luat, însă, ca orice om de rând, pentru spălat, apă limpede și ștergar nou de bumbac, el mai întâi, și pe urmă Iov, și Koșon, cel tărcat la straie. Tot așa, nu ziseră nimic, nici în capul mesei. Păreau că nici nu văd și nici nu le pasă de puii rumen-aurii, în pielițe mătăsoase, ce le alunecau pe dinainte, pe pânza albă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ar trece pe dinaintea ochilor, că vi s-ar umple pe loc gura de apă! se lăudă el. Profetul a dat din cap , a încuviințare, ca și cum ar fi înțeles ce zice, deși era sigur că nu pricepe fir de vorbă românească. Iov, însă, după ce a stat, o țâră, pe gânduri, a zis: Poate că om mai veni, pe aici, neică Vartolomei. Poate că om mai pica și în pețit la dumneata... Pe Vartolomei îl mânca, încă, de demult, în podul palmei, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
om mai veni, pe aici, neică Vartolomei. Poate că om mai pica și în pețit la dumneata... Pe Vartolomei îl mânca, încă, de demult, în podul palmei, să înceapă lucrul la morișca lui de vânt. Vorbele, fără noimă, ale lui Iov i-au intrat pe o ureche și-i ieșiră pe cealaltă. După ce mașina cea albă, ca laptele, s-a dus rânjind din zăbrelele-i argintii, el a uitat de străini. Trepădând pe trei picioare (înainta cu membrele inferioare zgârcite sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mângâios, prin care Vara Sfinților Arhangheli binecuvânta, poate, cel din urmă răstimp, cu ceasuri plăcute, călduțe ale anului. Profetul își apleca, tot mai des, pletele-i crețe și botișorul fremătător către Vartolomei: Mult place la mine, fata Caterina, zicea el. Iov și Koșon cel tărcat surâdeau înduioșați și binevoitori, când vedeau că Profetul nu se mai codea, sfios, bătând pe ocolite șeaua, să priceapă iapa, ci dădea de-a dreptul: Luam pe Caterina cu noi, la mine și eu făcut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prin multe în viață: Cunoaștem și noi și de unele și de altele: cei din cinul domniei tale, cică, sunt jurați, ca și monahii de la noi, să-și petreacă viața numai holtei. Adică, fără de muiere legiuită, cum s-ar zice. Iov sări, ca fript cu un tăciune: N-are a face, bade Vartolomei! Știi cât e de la el, de acasă, până în poarta Mai-marelui lor? Ca o fugă de cal, na! Atâta de aproape!... Toți cei de față clătinară din cap, tulburați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ca o fugă de cal, na! Atâta de aproape!... Toți cei de față clătinară din cap, tulburați de surpriza neașteptatului avantaj și nu putură să mai zică nimic, în timp ce Profetul își rânduia, semeț, șuvițele părului creț, pe după urechea-i ascuțită. Iov umplu, iarăși, tăcerea, cu unele cugetări, la care puțini reușeau să ajungă: În aceste condiții, oricând se poate deplasa până la domiciliul Mai-marelui. Ca la un vecin bun, că de... Cu un curcan, acolo, cu o damigeană de șampanie... Că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de coajă de stejar și în fiertură de lemn roșu de arin... Profetul cerceta cu ochii mijiți și un chimir bătut în mărgele multicolore, care nu se mai găsesc, de când plecară de la noi, din țară, boierii cei mari și adevărați. Iov se aplecă spre urechea lui Vartolomei: Precis că o să-l ducă, în dar, Mai-marelui lor, când va merge în vizită de protocol, după dispensa de însurătoare... Mai-marele suferă de surpătură la pântece și tare va fi mulțumit de chimirul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că-i damf de la florile de gherghină, când zac prea mult în oala cu apă. Acuma, mi-a venit, iar, mirosul acela, ca o întrebare: ce fel de Profet o fi ginerele acesta și ce bază putem avea noi în Iov? Zădărât de închipuirile ei, Vartolomei parcă ar fi vrut să-i răspundă Trandafirei: că așa ești tu, măi femeie! Până și în zilele de post, în care te lipsești de dulce (lapte, brânză, smântână, ouă, slănină etc.), fără strădanie, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și întreaga compasiune. Și ca să ai toate motivele pentru asta, să nu-ți faci reproșuri de egoism, ți-ai zgândărit rănile ca nu cumva să te vindeci, să pierzi dreptul sau mai bine zis orgoliul de a te crede un Iov. Parcă te văd încruntîndu-te când vei ajunge aici. Ușurel, domnule profesor, nu te încrunta. Citește mai departe. Și nu protesta. De data aceasta rolurile s-au inversat. Acum eu sânt procurorul și eu sânt avocatul apărării. Și vei depinde de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
celui care i-a suflat în ceafă, cu tovarășul care mergea la doi pași în urmă, cu prietenul ce stătea de șase în tindă, în dialog cu iluzia, Petru își justifica contrastul inimii. Identitatea tulbura apa botezului. Față în față, Iovul modern cu Iovul biblic, Lazar înviat cu Lazăr abandonat în mormânt, Avraamul Sinaiului cu Avraamul milostivul de lume, Abel răzbunătorul cu Abel inimă plină. Avea ceva din apostolii lui Iisus, semăna foarte mult cu Petru cel de după cântatul cocoșului: inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a suflat în ceafă, cu tovarășul care mergea la doi pași în urmă, cu prietenul ce stătea de șase în tindă, în dialog cu iluzia, Petru își justifica contrastul inimii. Identitatea tulbura apa botezului. Față în față, Iovul modern cu Iovul biblic, Lazar înviat cu Lazăr abandonat în mormânt, Avraamul Sinaiului cu Avraamul milostivul de lume, Abel răzbunătorul cu Abel inimă plină. Avea ceva din apostolii lui Iisus, semăna foarte mult cu Petru cel de după cântatul cocoșului: inima lui Toma, sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]