2,036 matches
-
Toate țările vor să promoveze valorile în care credem noi. Cred că aspectul cel mai criticat al "ambalajului" puterii blânde americane (și poate a majorității țărilor bogate) îl reprezintă dubla măsură și inconsecvența."73 Mai ales ceea ce este perceput ca ipocrizie duce la o erodare a puterii fundamentate pe valori declarate. Este puțin probabil că cei care ne disprețuiesc sau ne detestă din cauza ipocriziei vor fi dispuși să ne sprijine în atingerea obiectivelor noastre politice. Chiar și când sunt onest aplicate
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
a majorității țărilor bogate) îl reprezintă dubla măsură și inconsecvența."73 Mai ales ceea ce este perceput ca ipocrizie duce la o erodare a puterii fundamentate pe valori declarate. Este puțin probabil că cei care ne disprețuiesc sau ne detestă din cauza ipocriziei vor fi dispuși să ne sprijine în atingerea obiectivelor noastre politice. Chiar și când sunt onest aplicate, valorile americane îi pot dezgusta pe unii, în timp ce pe alții îi pot atrage. Individualismul și libertățile surâd multora, pe când alții în special fundamentaliștii
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
dată terorismului, Statele Unite nu s-au conformat propriilor valori. Acest fapt s-a remarcat atunci când Amnesty International a făcut referire la detenția de la Guantanamo Bay ca la o "ofensă adusă drepturilor omului", iar Human Rights Watch a acuzat Statele Unite de ipocrizie, ceea ce le subminează propria politică și le plasează într-o "poziție prea slabă pentru a mai putea solicita acordul celorlalți."95 Cu atât mai dăunătoare este critica atunci când vine din partea unor surse pro-americane conservatoare. Financial Times își exprima îngrijorarea că
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
slăbiciuni ce dovedesc nepăsare față de consecințele în privința schimbării climei și în privința altor țări. Tot astfel, subvențiile pentru agricultura locală, structurate în vederea protejării fermierilor înstăriți, în vreme ce față de țările sărace noi propovăduim virtuțile pieței libere, apar în ochii celorlalți ca dovezi de ipocrizie. Într-o democrație, politica internă este prea importantă pentru a fi dominată de politica externă, dar dacă ignorăm legăturile dintre cele două, aparenta noastră ipocrizie ne va costa la capitolul putere blândă. Ceea ce poate face guvernul în viitorul apropiat pentru
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
față de țările sărace noi propovăduim virtuțile pieței libere, apar în ochii celorlalți ca dovezi de ipocrizie. Într-o democrație, politica internă este prea importantă pentru a fi dominată de politica externă, dar dacă ignorăm legăturile dintre cele două, aparenta noastră ipocrizie ne va costa la capitolul putere blândă. Ceea ce poate face guvernul în viitorul apropiat pentru a recupera puterea blândă irosită este să ajusteze maniera și substanța politicii noastre externe. Este evident faptul că trăim vremuri în care politica externă servește
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
mediu uman suportiv, care să permită și să stimuleze autoactualizarea persoanei. Aceasta deoarece cultura actuală a relațiilor interpersonale este în frecvente cazuri și într-o mare măsură mai degrabă expresia izolării și a centrării pe sine (pe propriul ego), a ipocriziei și a eliminării, a agresivității și a minimalizării, a neacceptării și a negării, a disprețului și a invidiei. Un mediu uman cu adevărat stimulativ se întemeiază pe comunicarea vie, sinceră, deschisă, pe autenticitate. A fi noi înșine în relațiile cu
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
numai încălcări sau sfidări ale regulilor de interacție reciprocă, dar și comportamente neadecvate. Este greu de presupus că în condițiile în care un participant (sau ambii/ ceilalți participanți) au comportamente antisociale/compromițătoare, de aroganță, de sfidare, de minciună și de ipocrizie, de egoism supărător pot să existe relații omenești de durată. Totodată, absența sau nivelul nesatisfăcător ale unora dintre competențele sociale 10 pot genera relații conflictuale, precum: • capacitatea de a acorda gratificații; • capacitatea de a acorda sprijin; • empatia; • capacitatea de cooperare
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
generează frustrare, anxietate, sentimente de nesiguranță și de neputință la copiii timizi, la cei mai puțin dotați. Aceștia sunt tentați să abandoneze, să se retragă, să evite astfel de momente. Totodată, relațiile competitive generează la elevi egoism, individualism accentuat, invidie, ipocrizie, tupeu, dispreț ș.a., care pot duce în cele din urmă la manifestarea unei personalități obsedată de putere, arogantă, îngâmfată, egocentrică, disprețuitoare. D. Sălăvăstru remarcă (2004): "Dobândirea prestigiului, demonstrarea superiorității personale, obținerea rezultatului cu orice preț sunt dominantele activității competitive, care
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
poate fi consultată și interesanta lucrare a lui Cristophe André intitulată Imperfecți, liberi și fericiți. Practici ale stimei de sine, 2010, Editura Trei, București. 64 Pentru cei care studiază invidia, niciodată nu știu cât este de profundă; pentru că ea poate fi precum ipocrizia, răutatea, ura sau nerușinarea fără limite, fără fund (Epstein, 2008). 65 În general, invidia (malignă) ne înveninează cele mai apropiate relații: cu frații, cu vecinii, cu prietenii, cu părinții și colegii (de serviciu). Avem tendința să-i invidiem pe cei
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
le lăsăm să treacă pe dinaintea noastră fără a ne bucuria de ele și fără a le întâmpina cu un zâmbet, pentru a ofta mai pe urmă după ele în vreme de întristare. Ironia este veselia și bucuria înțelepților, în-seamnă clarviziune. Ipocrizia a făcut bucuria colectivă, deși ea este o trăire solitară. De aceea, a te lipsi de o bu-curie pentru a-i face pe alții să se împărtășească din ea constituie dovada omeniei. Imaginea ospățului apare de-a lungul întregii Scripturi
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
importanța în absența vieții celuilalt. De vreme ce eu am devenit altul, iar altul nu mai e, înseamnă că eu nu mai sânt Sinuciderea dovedește acum că imposibilitatea declarată de a nu putea concepe viața în absența celuilalt nu este o simplă ipocrizie și că în spațiul adevăratei iubiri eul nostru încetează să fie farsor, fiind incapabil să supraviețuiască "problemelor" sale. Cel care se sinucide lângă cadavrul (încă fictiv) al iubitei atestă faptul că moartea ei, socotită reală, transformă într-o ficțiune viața
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui. "Nu am biografie. Am numai cărți. Licența la 23 de ani, apoi un an de matematici și doi ani de bibliotecar la facultate. Am trăit în recluzie deliberată. Am refuzat orice împlinire în social, și am făcut-o fără ipocrizie, cu voluptate. La 25 de ani am refuzat asistența lui Negulescu; m-am retras la Sinaia și am tradus opt romane polițiste la editura Herz. Sigur că era o formă de teribilism. Am trăit de atunci 30 de ani în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
când în stânga, lăsîndu-ne să înțelegem că ar vrea să fugă, să scape de sub șuvoiul declarațiilor prințului, care o înspăimîntă și, deopotrivă, îi fac plăcere. Tot acest balans dreapta-stînga, precum și mâna devenită pavăză neputincioasă conturează acea eschivă pudică de o mare ipocrizie. Bineînțeles că, în cele din urmă, eroina cedează, mîna-pavăză e coborâtă din dreptul ochilor și prințul o ia în brațe. Cam acestea erau lucrurile pe care încercam să le sugerez în partitura mea coregrafică, alcătuită deopotrivă și din câteva figuri
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
am cunoscut vreodată. Viața alături de el pare întotdeauna o pictură făcută cu pastă groasă, opusul absolut al imaginilor îndelung vernisate, misterioase și melancolice. Numai că bucuria taclalei, aparența dăruirii integrale în ceremonialul petrecerii, indiscreția trăită și justificată ca refuz al ipocriziei, în sfârșit, senzația pe care o lasă neavizaților că trăiește ca o mănușă întoarsă, maschează de fapt un eu distant, enorm de pudic și lesne de rănit. De aceea, când scrie, se evită și tot ce își are originea în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vii, să vedem întrucît este folositor acest gen de teatru; această drojdie de teatru să zicem. Teatrul este artă și astfel fiind trebuie să tindă la caracterul tipic, la expresiune, la frumusețe. Când Moliere a creat pe Tartufe, a reprezentat ipocrizia cu formele potrivite ei în gradul cel mai energic; astfel că Tartufe, din simplă individualitate, s-a rădicat la un caracter hotărât. Trăsăturile acestui caracter însă fiind generale, neatârnate de timp și spațiu; în același timp fiind omenești ele nu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
s-a rădicat la un caracter hotărât. Trăsăturile acestui caracter însă fiind generale, neatârnate de timp și spațiu; în același timp fiind omenești ele nu mai sunt simple trăsături a unui caracter, ci formează însuși un tip al omului, tipul ipocriziei. De aceea Tartufe a lui Moliere va trăi cât și omul de pe pământ, căci el va fi oglinda vecinică în care se va recunoaște ipocritul. Tot astfel cu toate caracterele comedii. În sensul acesta dânsa iese din lumea comună, înfățoșindu-ne
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
alta reprezintă doar pierdere de timp. Ei consideră că oameni sunt motivați doar de propriul interes și că alte motive "nobile" nu reprezintă decât iluzii. Pentru acești oameni preocuparea oricărui politician pentru soluționarea unei probleme sociale nu este altceva decât ipocrizie. Nu sunt rare atitudinile care văd problemele sociale ca pedeapsă Divină pentru păcatele noastre. Dacă există războaie, inundații și cutremure, prețuri mari sau mici sau oricare alte calamități, unii le proclamă pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele ființei umane. Dar toate
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
depășească stadiul de obiect estetic, insignifiant și ignorat, și nu o poate face cu succes decât prin cuvânt, semn al inteligenței, al distincției. Pampinea devine tot mai acidă la adresa inculturii suratelor, la lipsa lor de preocupare pentru valorile autentice, la ipocrizia lor: „și încă umblă a-ți dovedi că numai nevinovăția e pricina care le face să nu știe lega o vorbă cu semenele lor sau cu bărbații cumsecade, și sărăcia-n duh au boteza-o cinste, ca și 162 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a Decameronului ne introduce într-un univers conflictual, ironic și contradictoriu”525. „Jupân Ciapperello este un Tartuffe anticipat cu câteva secole, cu deosebirea aceasta: că Molière îți produce dezgust și oroare prin intenția de a-i ațâța pe auditori împotriva ipocriziei, pe când Boccaccio se distrează, cu intenția mai puțin de a te ațâța împotriva ipocritului, cât de a te face să râzi pe socoteala unului duhovnic, a călugărilor creduli și a credulei plebe. De aceea arma lui Molière este ironia sarcastică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o fetișcană „frumoasă și fragedă ca o floare”534 în incinta mănăstirii și este surprins de stareț, care, deși se dovedește rigorist și peste măsură de sever, nu urmărește decât să-și rețină copila pentru bunul său plac, dovedind și ipocrizie pe lângă aviditate sexuală. Starețul nu este condamnat din cauză că s-a înfruptat din „prada” tânărului, ci din pricina neînțelegerii și a spiritului intransigent față de confratele său, pe care îl apostrofează pentru un păcat pe care și el îl săvârșește, fără a se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cuvinte îngăduitoare la adresa poftelor trupești ce nu pot fi stăvilite. Mănăstirea se transformă într-un lupanar, în care fiecare caută desfătarea, în loc de a urma slujirii lui Dumnezeu. Spațiul sacru se convertește regretabil într-un loc măcinat de vicii și de ipocrizie, toate femeile se dovedesc niște donne demonicate, dar în viziunea naratorului au grade diferite de vinovăție: tânăra este neajutorată în fața acuzelor aduse, celelalte călugărițe sunt mai mult invidioase, decât preocupate de eradicarea păcatului, iar stareța ni se dezvăluie prefăcută și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ci și unor laici, lăcomia și avariția (I. 6, I. 7), dorința necinstită de înavuțire, falsificarea relicvelor (VI. 10 - fratele Cipolla are orice în desaga sa, de la pana arhanghelului Gabriel, la cărbunii pe care a fost martirizat sfântul Laurențiu) și ipocrizia sfaturilor sau a predicilor, acapararea nejustificată a bunurilor străine și neaprecierea valorilor umane atunci când ele se fac vizibile la alți semeni, învoirea directă la fraudă (VII. 6 - un preot consimte să fure un porc) sau chiar profanarea de morminte (II
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
societății în care trăiește. Nutrește o fidelitate mai ales față de principiile statului roman, nu doar una conjugală. Naratorul încheie povestirea făcând trimitere la „tirania” masculină, și nu se referă la actul violului comis abuziv asupra unei femei cinstite, ci la ipocrizia generală, ca cea afișată de Tarquin sau de cei aflați în preajma Lucreției.700 Din perspectiva creștinismului, Lucreția nu mai poate fi însă receptată pozitiv, deși suntem conștienți că personajul aparține lumii păgâne. Fericitul Augustin o acuză de prea multă mândrie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Tale, în „Philological Quarterly”, spring 2001, vol. 80, nr. 2, p.133. (trad. n.) 901 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 248. 242 gusturile rafinate ale femeii, care nutrea însă o admirație pentru banii deținuți de acesta. Prin trădare și ipocrizie personajul feminin se înscrie în tipologia donnei demonicata, dar se salvează de la o condamnare certă prin inteligență. Monna Tessa, din prima nuvelă a zilei a șaptea, „o frumusețe de nevastă, isteață foc și înțeleaptă”902, reușește să justifice, în fața unui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de a-și însuși o sumă de bani, dar călugărul, cu care își trădează soțul, se dovedește mai viclean decât femeia, deoarece reușește să se sustragă acestei datorii. Dialogul dintre soție și călugărul John trădează șiretenia amândurora, concupiscența, minciuna și ipocrizia. Confesiunile femeii nu sunt sincere, cum nu este onestă nici compasiunea slujitorului Bisericii. Interesant de observat că ceea ce pretinde soția de la negustor seamănă izbitor cu ceea ce proclamase târgoveața din Bath în Prologul ei: „și bine știi că orișice muiere,/ Tot
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]