8,698 matches
-
Diana îl privește atentă și își dă seama imediat că Rodion se simte rău de tot. Sună salvarea chiar de pe telefonul acestuia. Fata îl ajută să iasă din separeu, temîndu-se de bîrfa lumii care l-ar fi remarcat în această ipostază neașteptată. Separeul se reocupă de cîțiva clienți gălăgioși și cam bădărani. Fetița, vino încoa! țipă un client. Diana se apropie cu precauție, avînd o mare experiență în relațiile cu bețivii. Clientul o prinde de mînă, o mîngîie pe fund. Diana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
hodinea în butoaie, coliva îndulcea nevoințele. Sub cerdacul stăreției, grătarul încins. În trapeză, duminica, vinul încălzea sufletul; whisky-ul, coniacul, votca, palinca, șampania și alte rețete pentru amăgit întunericul își expuneau preaplinul în vitrinele odăii de protocol; licorile multicolore reliefau ipostazele fericiri. În chilie, peste trei scânduri, o pătură roasă de molii, un ghemotoc de cârpe, o piele de oaie. În odaia jupânului, salteaua ergonomică relaxa, doldora cu valută, îndulcea visarea; starețul număra în somn. Sub pernă, pistolul și două încărcătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în noaptea de înviere, capul aproape căzut peste umărul stâng confirma aparențele. A fost femeie jumătate de viață, acum este corabie, turlă de catedrală, far la capătul lumii în vreme de potop. Închină-te, părinte, și bucură-te! Nici această ipostază nu o exersa pentru prima dată, a făcut teatru, a studiat mimica, drama, baletul, a repetat pe scenă, dar mai ales printre oameni. Izmir s-a spânzurat sub podul Bosforului de dragul ei. I-a oferit dar de nuntă, în Istanbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mea destul de rău prevestitoare, amintindu-și de acum totul și purtîndu-se pe deasupra apelor.“ Epilog Pe la mijlocul lui 1990, am rezistat cum am putut cîtorva atacuri de nostalgie. Maică-mea suferise și ea comoția unei mari revelații și, ca ntotdeauna În atari ipostaze, nimic nu i-a mai putut sta În cale. A vîndut intempestiv și cu preț bun casa din Satu Mare și, punînd banii laolaltă cu arhitecții, cu fiica ei adică și cu ginerele, care voiau să scape de slujba la stat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
consemnate fără pudoare și descrise în cele mai mici amănunte. Pentru că scopul în viață al acestui libertin a fost acela de a-și cultiva plăcerile simțurilor, completează Cecilia. —Trebuie să recunoaștem însă pe lângă acestea, meritul lui Giacomo Casanova că dincolo de ipostazele necuviincioase, zugrăvește cu savoare lumea în care a trăit, motiv pentru care însemnările sale au fost considerate adevărata enciclopedie a Secolului luminilor. Închizând televizorul merg în dormitor la culcare. Își luară pijamalele continuând discuția despre seducție, Casanova și alți seducători
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în momentul cvasimistic al revelației propriului talent, privit de cei din jur ca o afacere proastă, ca ieșire din automatismele „normalității”. De altfel, aceasta pare să fie tema centrală a prozelor lui Rareș Tiron, pe care o extinde la diverse ipostaze ale vieții, ca nod gordian de care, la un moment dat, fiecare dintre noi poate să se împiedice mortal, dacă nu știe să-l dezlege. Încă din prima povestire (Suflet paralel), el utilizează cunoscutul motiv romantic al dublului ca preludiu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și Comparată din cadrul Facultății de Litere a Universității din Craiova. A obținut două doctorate: în literatură română (Universitatea din Craiova, 2003) și în literatură engleză (Tohoku University, 2007). A publicat volumele Lumile lui Argus. O morfotipologie a poeziei vizionare (2005), Ipostaze ale actului critic. Eseuri și cronici literare (2005), Revealer of the Fourfold Secret: William Blake's Theory and Practice of Vision (2008), precum și numeroase articole în reviste de specialitate din țară și din străinătate (Germania, Japonia, Spania). Roxana Ghiță, Cătălin
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
rigiditate academică formală. Epigrafele sunt prezente pentru a sugera, în clasica manieră oblică niponă, tema exploatată ulterior. Concret, prima secțiune, Sabia, este orientată asupra greu definibilei coordonate etice, adică asupra raporturilor complexe care se pot stabili între legea formală și ipostaza interioară, individualizată a acesteia (morala personalizată). Dimensiunea comportamentală se prelungește, în partea a doua, Giuvaerul, cu universul erotico-estetic, surprins în coordonatele care, pe noi cel puțin, ne-au captivat. În fine, ca sinteză a precedentelor, al treilea corpus de texte
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tinerele care îi atrag atenția prințului Genji "nu avea nici o singură trăsătură care să-l fi izbit ca fiind deosebit de frumoasă; totuși, unduioasă și fragilă, ea părea atât de frumoasă, încât el se temea aproape să-i audă vocea". O ipostază, înrudită tehnic, a Duducăi frizează ridicolul cosmic, mai ales din pricina combinațiilor exagerate: "Cântul începu să devie din ce în ce mai slab; tambura îi căzu din mâini și frumoasa jună adormi într-o poză atât de răpitoare, încât ar fi putut să piarză mințile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cel pragmatic (India). Într-o asemenea oscilație ar părea, după Oe, că se găsește și Japonia modernă, un paradox care face loc unei pronunțate confuzii identitare. Totuși, se mai poate oare vorbi de oscilație în momentul în care cele două ipostaze etico-ontologice pe care le-am definit anterior ne apar a fi, în cazul Japoniei, vidate de conținut (ceea ce le face, simultan, inoperante din punct de vedere epistemic)? Voi încerca să detaliez în cele ce urmează. De fapt, Japonia și-a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ea într-o lume aflată în urmă, în aceste mari mase transcendente care sunt Istoria, Economia, Societatea și în diversele moduri de structurare pe care le îmbracă acestea succesiv și care le conferă de fiecare dată forma lor concretă. Odată cu ipostaza acestor totalități obiective care revendică pentru ele titlul de Ființă, se înfăptuiește o răsturnare unică în ordinea lucrurilor: nu pentru că există indivizi vii există o Istorie; acești indivizi există, sunt ceea ce sunt în orice caz, fac ceea ce fac și gândesc
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sociale. În măsura în care asemenea comportamente trebuie să facă abstracție de intersubiectivitate așa cum comportamentele psihologiei făceau abstracție de subiectivitate, ele au nevoie să subziste prin ele însele, iar nu prin această subiectivitate fără de care ele nu au totuși nici conținut, nici sens. Ipostaza societății și a proceselor sociale împreună cu, drept corelat, cea a legilor sociologice autonome, independente de legile subiectivității individuale și, chiar mai mult, impunându-se acestora aceasta a fost afirmația decisivă formulată de Durkheim, singura capabilă de fapt să fondeze o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
TC "" Mulțumiritc "Mulțumiri" Această carte se adresează, în primul rând, tuturor acelor oameni care știu, din experiență directă, că a fi părinte este unul dintre cele mai serioase fapte de viață, tuturor celor care intenționează săși asume o astfel de ipostază. Pentru ceilalți este doar o abordare, în termenii relațiilor de putere, a problemelor pe care le întâmpină cei care nu-și pot susține interesele prin intermediul sindicatelor, al grupurilor de presiune, cei fără o vizibilitate publică suficient de bună încât să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a obținut o reprezentare ierarhică, în care se arată o încărcătură valorică mai mare pentru primele poziții. Dominantă este remarca după care fiecare a răspuns că este mai întâi de toate mamă. Mă întreb: nu cumva această constantă autorecunoaștere în ipostaza de mamă reprezintă un efect al situației speciale în care se aflau? Metodele folosite au fost: observația, observația participativă, analiza de documente, interviul de adâncime. Observația are un caracter mai degrabă holistic, de surprindere a raporturilor interumane, mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
din stradă. Un copil este plasat în adopție, însă are probleme grave de dezvoltare psihomotorie. Mama, ținând legătura cu copilul, hotărăște să-l îngrijească și rămâne cu el în instituție. Ce au în comun aceste persoane? Nu sunt acceptate - în ipostaza lor de mame - de către familia de origine, iar tatăl nu recunoaște copilul și nu le este soț. Nu au venituri din care să se întrețină. Nu au adăpost, fiind alungate din casa părintească. Traversează un moment de criză, aflându-se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
zeița frumuseții, și cel demetric, cu trimitere la zeița fertilității, zeița maternă a pământului, Demeter (J. Evola, 1994, p. 24). Totul se complică însă foarte tare dacă asocierile merg pe linia Afrodita - stil de viață dionisiac și corespunzător prostituatei, ca ipostază feminină - și, în mod complementar, Demeter - stil de zeiță apolinic, având ca model existențial mama. Într-o manieră esențialistă, au fost deosebite tipurile matern - tributar imperativelor naturale și supus cerințelor speciei (sub aspectul de femelă), iar de aici împlinirea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
unui sistem de comportamente așteptate, modelate, predictibile și acceptate social. Relația dintre parteneri se instituționalizează prin căsătoria civilă. Relația dintre părinți și copii se instituționalizează prin însuși faptul nașterii sau prin recunoaștere judecătorească (I. Mihăilescu, 2002, p. 223). În această ipostază, familia este o instituție informală ce reglementează comportamentele pe baza unor norme, iar exercitarea rolurilor este personalizată. Dacă la nivel public delimităm clar între instituții economice, politice, educative, culturale, științifice, religioase, în sfera privată, familia întrunește toate aceste dimensiuni, fiind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a muncii în gospodărie și societate. Față de acest model, familia monoparentală apare ca o excepție, o situație la limită (prin care unul dintre soți a murit, este plecat pentru perioade lungi de timp sau, mult mai rar, se află în ipostaza de a fi separat sau divorțat de celălalt părinte), în care femeile și copiii riscă să rămână fără un suport financiar și să fie constrânse la a cere sprijin familiei de origine. Raportarea politicilor publice la acest tip de familie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
monoparentală rezultată după un astfel de model este una independentă, în care părintele singur și-a propus în mod deliberat să fie părinte și se receptează drept compatibil cu situația creată. Aceasta nu înseamnă că nu resimte dificultățile legate de ipostaza de părinte singur, ci doar că sunt create premise de abordare pozitivă și depășire a neajunsurilor. Politicile publice adresate acestui model de familie ar putea avea un efect de echilibrare, în sensul de a spori gradul de responsabilitate a celor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
funcționează similar modului de producție, doar că forța de muncă a femeilor este folosită fără a fi recompensată. Are loc o veritabilă înstrăinare a muncii 48. Femeile se străduiesc să mențină condițiile normale de supraviețuire pentru familiile lor, sunt în ipostaza de a oferi la nesfârșit servicii domestice. Acestea le confiscă întreaga viață, făcând să irosească potențialul de împlinire umană în mod unidirecțional. La sfârșitul unei etape de activitate, femeile nu valorifică efortul făcut, acesta este secundar pentru ele ca persoane
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
recunoașterea relațiilor de rudenie: „glasul sângelui”. Această stare este însă rezultatul unei contextualizări negative a familiei cu un singur părinte și chiar de tratarea victimizatoare, diminuantă a capacităților de supraviețuire a părintelui singur și a copilului său. O a doua ipostază se datorează asumării drept presupoziție explicită a „vinovăției” părintelui singur, care este principalul răspunzător de dificultățile întâmpinate. Își merită pe deplin starea în care se află și este lăsat să se descurce cum poate (există chiar un dezinteres răutăcios). Acesta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de muncă 75: femeile, în general (și mai cu seamă cele care își cresc singure copiii), au puține opțiuni privind distribuirea energiei spre activități care să le permită ascensiunea în carieră sau împlinirea personală (care să le favorizeze în asumarea ipostazei de „creatoare de cultură”); - lipsa de timp76: în condițiile de suprasolicitare (munca în spațiul public și cea în spațiul privat fiind nesfârșite), de inexistență a timpului liber, a timpului pentru sine, persoanele din familiile monoparentale își petrec cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
dezvrăjiri. În Jumătatea anonimă, Mihaela Miroiu trecea în revistă stări de vrajă din care este probabil ca femeile să poată ieși17, dacă își doresc și găsesc resursele necesare de a o face. M-am întrebat: cum poate o femeie, în ipostaza de mamă singură, să experimenteze ieșirea din vrajă, să se emancipeze? Prima vrajă sub care se poate afla este aceea a sacrificiului pe care îl face pentru binele copilului său. De multe ori, sub influența educației pe care au primit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în prezent, familia este prezentată după tipicul familiei din secolul al XIX-lea. În cazurile ceva mai apropiate de realitatea imediată a copiilor, modelul familiei tradiționale este predominant: tata tocmai vine de la serviciu (întotdeauna unul important, el apare în multe ipostaze admirate de copii, ca aviator, de pildă), fie citește ziarul, apărând ca un fel de vizitator din sfera publică, vizitator care va facilita accesul copiilor în aceasta, în timp ce mama, o prezență bănuit permanentă, deși ștearsă, face tot ce este de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
dorința autoafirmării. Participarea la viața publică, dincolo de prezența mai mult sau mai puțin formală la vot, este condiționată de un interes minim, deoarece lupta pentru supraviețuire se află pe primul plan. Așa este posibilă asumarea unei cetățenii de fațadă - acceptarea ipostazei de cetățean minimal 54. În formele sale radicale, marginalizarea poate duce la excludere socială 55. Împotriva așteptării ca, pentru grupurile marginale, să se formuleze politici sociale de suport, se observă că ignorarea acestora poate însemna chiar excluderea din politicile sociale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]