2,312 matches
-
proiectam zadarnic pachetul meu de informații emoționale spre lumea din jur. Nu găseam ce trebuie, trimiteam zadarnic semnale în spațiu, ca telescopul uriaș din Puerto Arecibo, care îi caută și-astăzi pe extratereștri. Nimic nu se potrivea, între iradierile mele ipotetice de iubire și lumea ce defila țanțoș dincolo de geam exista o imensă gaură neagră. Momentul în care femeile de care mă apropiam cădeau în ea era diferit: unele de la prima privire, altele în patul meu virtual, altele după luni grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Sau poate minte de stinge...“ „N-aș crede. Și, la urma-urmei, minciuna e-o formă alternativă a realității. O variantă. Nimic n-o face mai puțin validă decât adevărul. Iar tipul ăsta acționează la greu, mișcă sonde, lame și prisme.“ „Ipotetic vorbind. Imaginar. Cuțite de-astea imaginare pot să mânuiesc și eu.“, am protestat și mi se părea că pe bună-dreptate. „Poetul nostru aviator trăiește-n două lumi sau, mai bine zis, într-o lume cu două seturi de imaginații. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
orientează din nou știrea, întrucât se adaugă la afirmațiile din articol și opinia autorizată a unui specialist, ceea ce conduce la o creștere a credibilității articolului. Din păcate, nu este prezentată explicit și întrebarea pusă psihiatrului, care ar putea fi incorectă (ipotetică, sau să ofere ca sigur comportamentul Monicăi Macovei etc.). La toate acestea se adaugă și finalul articolului, care prezintă cazuri considerate similare, precum bețiile notorii ale președintelui american Richard Nixon, ale președintelui federației ruse Boris Elțân sau ale premierului japonez
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
experimentale complete asupra componentelor de serie mică. Rezultă implicit necesitatea punerii la punct, mai întâi a fabricației componentelor și, după aceea, a produsului. Etapele conceptuale ale realizării fiabilității reale pot fi concentrate sub forma prezentată în fig. 4.19. Fiabilitatea ipotetică sau ideală R 100% este practic diminuată în cursul activității de concepție și fabricație, rezultând o fiabilitate internă care, în lipsa unor factori perturbatori, poate fi egală cu fiabilitatea operațională. Calculul indicatorilor de fiabilitate operațională au la bază acțiunile complexe ale
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3151]
-
care a format una din axele intime ale crezului generației legionare (mărturisit și de mai vârstnicul Mehedinți): "Națiunea este ultima rațiune a existenței noastre, dincolo de națiune nu mai avem nimic" (Marin, 1977, p. 64, subl. în original) [1937]. Un individ ipotetic eviscerat din neamul său, scos din nomos-ul națiunii etnice, ar fi azvârlit în spațiul interstițial al vidului existențial. Interbelicul este spațiul în care are loc deplina distilare identitară a specificului românesc. Heralzii Școlii Ardelene au fost ctitorii tradiției naționale românești
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în care ne-a pus din capul locului d. Brătianu cu prietenul său Stroussberg și cu ceilalți prieteni ai săi de ilustră și onestă memorie. [15 februarie 1881] [""NORDDEUTSCHE ALLGEMEINE ZEITUNG" EMITE... "] "Norddeutsche Allgemeine Zeitung" emite oarecari apreciații mai mult ipotetice asupra sentinței Curții din Lipsca; al cării text autentic foaia germană n-o cunoaște, precum mărturisește singură. E un act de rea credință din partea "Presei" ca, cu ocazia unei notițe de bursă, să releve pentru publicul nostru faptul că în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
trădare pe unii sau alții din membrii Adunării. Chiar azi, după atâta neadevăruri de-a rândul, " Romînul" atribuie de ex. d-lui Carp cuvintele: "Să renunțăm la suveranitatea pe Dunăre". Ei bine, această afirmare e un monstruos neadevăr. O afirmare ipotetică precum a fost aceea a d-lui Carp are totdeuna două părți; a lăsa partea întîia afară, condiția ipotezei, și a enunța numai pe [a] doua va să zică a spune neadevărul ommitendo. {EminescuOpXII 435} Iată ce-a zis d. Carp. În
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
revendica sus și tare dreptul de a aplica regulamentul pe teritoriul meu. Iată dar modul cu totul condițional în care d. Carp înțelege a ceda colectivității puterilor europene, în schimbul declarării de neutralitate, garantată de aceeași colectivitate. "Romînul" schimbă această declarare ipotetică în una categorică, imperativă chiar: "Să renunțăm la suveranitate pe Dunăre! ". Aceasta n-a spus-o nimeni și e o invenție și neadevărată și intenționată, deci îndoit de culpabilă din partea organului guvernamental. Nu mai vorbim de alte foi, cari, înainte
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
legată atât de preanestezie sau anestezie cât și de Însăși manevrele necesare procedurii În sine. Asupra acestor aspecte aparținătorii trebuie informați. Este unanim acceptat astăzi faptul că aportul endoscopiei este unul hotărâtor În diagnosticul unor boli, altădată evocate doar ca ipotetice, Între care; refluxul gastroesofagian, vărsăturile repetate inexplicabile, hemoragia gastrointestinală, disfagia sau odinofagia, ingestia de substanțe caustice sau corpi străini, prezența polipilor, durerile toracice sau abdominale de cauză neclară, infecțiile cronice sau prezența bolilor inflamatorii cronice ale tractului gastrointestinal etc. De
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
prezentate în partea a patra a acestui volum. Cum putem construi astfel de teorii? Cum putem argumenta c] una este mai bun] decât altă? Sunt propuse și discutate dou] modele diferite. Este analizat], de asemenea, și utilizarea frecvent] a exemplelor ipotetice și imaginare pentru a decide între teorii. Partea a șaptea: Provoc]ri și critici Subiectivismul și relativismul, discutate în partea a șasea, neag] obiectivitatea sau validitatea universal] a eticii. Acestea nu sunt ins] singurele provoc]ri c]rora susțin]torii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care înșeal], este imposibil că victimele s] consimt] la proiectul lor. Spre deosebire de majoritatea apelurilor la consimt]mânt că și criteriu de legitimare a acțiunilor, Kant (în linie cu poziția sa filosofic] de bâz]) nu face apel nici la consimt]mântul ipotetic al ființelor raționale ideale, nici la cel contingent al celorlați. Kant dorește s] afle ce anume determin] consimt]mântul sau refuzul celorlați. Acest lucru nu înseamn] c] refuzul poate fi eliminat prin coerciție pe motiv c] ar fi posibil] obținerea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
m]sur] guvernele nedrepte că și pe cele drepte. Putem presupune c] oamenii ar fi semnat un contract de supunere fâț] de conduc]torii drepți, dac] li s-ar fi cerut acest lucru și deci putem vorbi de un „contract ipotetic” între conduc]tori și cei conduși. Dar o promisiune ipotetic] nu mai e o promisiune, din moment ce nimeni nu și-a asumat vreo obligație. Trebuie s] îmi respect promisiunile, nu promisiunile ipotetice. Ideea contractului social pare, astfel, fie absurd] din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
presupune c] oamenii ar fi semnat un contract de supunere fâț] de conduc]torii drepți, dac] li s-ar fi cerut acest lucru și deci putem vorbi de un „contract ipotetic” între conduc]tori și cei conduși. Dar o promisiune ipotetic] nu mai e o promisiune, din moment ce nimeni nu și-a asumat vreo obligație. Trebuie s] îmi respect promisiunile, nu promisiunile ipotetice. Ideea contractului social pare, astfel, fie absurd] din punct de vedere istoric, dac] se încearc] identificarea promisiunilor propriu-zise, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acest lucru și deci putem vorbi de un „contract ipotetic” între conduc]tori și cei conduși. Dar o promisiune ipotetic] nu mai e o promisiune, din moment ce nimeni nu și-a asumat vreo obligație. Trebuie s] îmi respect promisiunile, nu promisiunile ipotetice. Ideea contractului social pare, astfel, fie absurd] din punct de vedere istoric, dac] se încearc] identificarea promisiunilor propriu-zise, fie nesemnificativ] din punct de vedere moral, dac] se încearc] identificarea unor promisiuni pur ipotetice. Chiar dac] presupunem c] apariția unui guvern
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Trebuie s] îmi respect promisiunile, nu promisiunile ipotetice. Ideea contractului social pare, astfel, fie absurd] din punct de vedere istoric, dac] se încearc] identificarea promisiunilor propriu-zise, fie nesemnificativ] din punct de vedere moral, dac] se încearc] identificarea unor promisiuni pur ipotetice. Chiar dac] presupunem c] apariția unui guvern]mânt s-a bazat pe un contract, cum justific]m obligația politic] a generațiilor care s-au n]scut pur și simplu sub acel guvern]mânt și trebuie s] se supun] automat legilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] fi fost capabil s]-si construiasc] pentru sine un principiu (unul extrem de specific) pe care s]-l accepte doar în situații că a lui. Poate alte asemenea situații nu s-ar ivi niciodat]. Dar cineva poate s] conceap] situații ipotetice oricât de asem]n]toare cu aceasta dorește; și ar fi obligat, pentru a nu se contrazice, s] admit] c], dac] acestea ar avea loc, ar trebui s] fac] același lucru. Faptul c] judec]țile noastre morale trebuie s] se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu aceasta dorește; și ar fi obligat, pentru a nu se contrazice, s] admit] c], dac] acestea ar avea loc, ar trebui s] fac] același lucru. Faptul c] judec]țile noastre morale trebuie s] se extind] la situații identice, atât ipotetice, cât și actuale, este un instrument important în argumentarea moral] (Hâre, 1981, pp. 112 și urm.). Dar nimic din toate acestea nu implic] faptul c] studentul lui Sartre ar fi îndrept]țiț s] între în contradicție cu altcineva în aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu mine însumi, ar]tându-i o preocupare egal], nu îmi imaginez într-adev]r acea persoan] ca fiind eu. Această determin] tratarea preferințelor acelei persoane în egal] m]sur] cu propriile mele preferințe actuale, si astfel, formarea unor preferințe pentru situația ipotetic] în care eu sunt acea persoan], egale că fort] cu acelea pe care ea le are în prezent. Acest lucru este implicat în urmărea Regulii de Aur, s] facem altora ceea ce vrem că alții s] ne fac] și s] ne
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
populații diferite, cu grade diferite de bun]stare, cu scopul de a obține intuițiile noastre despre diferite politici publice. Urm]rînd (dar revizuind) argumentația lui Onora O’Neill, putem distinge patru tipuri de exemple folosite în teoretizarea moral]: literar, demonstrativ, ipotetic și imaginar. Exemplele literare sunt folosite în mod obișnuit și au anumite avantaje și dezavantaje care nu pot fi cercetate aici. (De exemplu, vezi începutul capitolului 21, „Teoria virtuții”.) Exemplele demonstrative sunt cele luate din viața real]. Putem discuta masacrul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vezi începutul capitolului 21, „Teoria virtuții”.) Exemplele demonstrative sunt cele luate din viața real]. Putem discuta masacrul My Lai, de exemplu, ca un caz în care soldații trebuie s] aleag] între a respecta ordinele sau inclinațiile morale. Distincția dintre exemplele ipotetice și cele imaginare este important], dar greu de explicat. Un exemplu ipotetic poate implica o decizie între a merge la film sau a vizita un prieten bolnav. Întrebarea este dac] a intra într-o cabin] de teleportare care îți distruge
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
viața real]. Putem discuta masacrul My Lai, de exemplu, ca un caz în care soldații trebuie s] aleag] între a respecta ordinele sau inclinațiile morale. Distincția dintre exemplele ipotetice și cele imaginare este important], dar greu de explicat. Un exemplu ipotetic poate implica o decizie între a merge la film sau a vizita un prieten bolnav. Întrebarea este dac] a intra într-o cabin] de teleportare care îți distruge corpul la pornire, dar îți creeaz] o copie la sosire, este un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
decizie între a merge la film sau a vizita un prieten bolnav. Întrebarea este dac] a intra într-o cabin] de teleportare care îți distruge corpul la pornire, dar îți creeaz] o copie la sosire, este un exemplu imaginar. Exemplele ipotetice implic] exemple de situatii sau evenimente care au avut loc sau ar putea avea loc f]r] a ne pretinde s] rescriem fizică său s] ne schimb]m concepția fundamental] despre cum funcționeaz] lumea. Exemplele imaginare implic] posibilit]ți logice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pretinde s] rescriem fizică său s] ne schimb]m concepția fundamental] despre cum funcționeaz] lumea. Exemplele imaginare implic] posibilit]ți logice care ar putea avea loc numai în lumi foarte diferite de a noastr]. Aproape toți filosofii recurg la cazuri ipotetice. Este greu de imaginat cum am putea continua f]r] a proceda astfel. A decide ce s] faci implic] gândire ipotetic]. Totuși, apelurile la cazuri imaginare sunt problematice, deoarece asemenea exemple sunt vagi în ceea ce privește mediul. Pentru a fi valide, gândirea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care ar putea avea loc numai în lumi foarte diferite de a noastr]. Aproape toți filosofii recurg la cazuri ipotetice. Este greu de imaginat cum am putea continua f]r] a proceda astfel. A decide ce s] faci implic] gândire ipotetic]. Totuși, apelurile la cazuri imaginare sunt problematice, deoarece asemenea exemple sunt vagi în ceea ce privește mediul. Pentru a fi valide, gândirea contrafactual] trebuie s] opereze într-un mediu clar. Când ne gândim dac] s] mergem la film său s] vizit]m un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fost tentativele de a ar]ta c], pan] și într-o lume determinist], am putea decide și acționa altfel decât decidem și action]m de fapt, cu condiția c] am alege sau am vrea s] facem așa. Așa-numitele analize „ipotetice” ale cerinței de a fi responsabili moral - vezi pasul 4 în raționamentul schițat mai devreme - au fost aprig criticate. Dintre aceste critici, una pe care mulți o consider] conving]toare sun] în felul urm]tor: dac] determinismul este adev]rât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]