1,366 matches
-
știința experimentală, pentru aplicațiile sale în psihologie, filosofia sa a fost gândită și prin raportare la metafizica inductivă: "Tocmai speranța de a întemeia enunțuri despre finalitatea universului ca întreg pornind de la rezultatele cunoașterii obiective, de tip științific, explică, credem, atracția irezistibilă pe care a exercitat-o o dată ideea unei metafizici inductive asupra unor gânditori cu mentalitate științifică, cum a fost și Constantin Rădulescu-Motru"9. Cu ocazia apariției Personalismului energetic (1927), într-o recenzie de proporții, Vasile Băncilă socotea: "Suntem deci în fața
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
tulburătorul, înaltul edificiu construit de Bloom în The Closing of the American Mind. Celelalte aspecte ale profilului studentului american prezentate critic de Bloom sunt: relațiile interumane (trivializate, golite de emoțiile nobile; așa, nici sexul nu mai este ce era!); avansul irezistibil al egalitarismului (altă mare temă tocquevilliană: „egalizarea condițiilor”, cheie a transformării democratice); tensiunile și conflictele rasiale, un element important în gândirea lui Bloom, cristalizat inițial sub impactul experienței sale de la Cornell, unde a avut prilejul de a-i vedea în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
3 etape: 1. alegerea nerațională - în care se realizează apropierea de tipul ideal al speciei, dar de sex opus, cu scopul ignorat însă de conservare a acestui tip, 2. selecția sexuală și 3. dorința de unire (iubire sexuală), acea impulsie irezistibilă de a îndeplini actul reproducerii cu scopul ignorat privind reproducerea speciei, dar care în schimb este însoțit de o vie plăcere până la voluptate. Ca derivate ale acestui instinct sunt: instinctul matern, instinctul familial și instinctul social. “Aceste lucruri atât de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
confirmarea propriilor intuiții. Ion Barbu, care înțelege poezia drept "o anumita simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existență"7, nu putea decât să adere la poziția celui care susținea că funcția artei este să recupereze, prin reflecție și simbolizare, acel "irezistibil impuls"8 caracteristic vieții, în virtutea căreia aceasta este continuă, indivizibila invenție de nou, și să-i confere o formă, deci o ordine, în care spiritul să înscrie "propria să libertate"9. Intenția creatoare a scriitorului armonizează imaginile, ideile, simbolurile, sensurile
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
emoție creatoare și creație de emoție]"65, are, deci, are nu numai o valorare metafizica (ca instrument de cunoaștere), dar și una psihologică, pentru că se traduce prin modificări ale conștiinței (cititorului, auditoriului etc.). În opera literară, o forță invizibilă, dar irezistibila, de "atracție" armonizează elementele ce o alcătuiesc, formând un tot unitar. Această putere are, pe de o parte, o dimensiune mundana ("șoaptele defunctei surori") și dă glas, în "Prăbușirea Casei Usher", atracției, ce se plasează dincolo de limitele raționalului, dintre Madeleine
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și se evidențiază mai ales atunci când este coroborată și cu problematica violului, deoarece, adeseori, nu li se conferă personajelor feminine posibilitatea de a opune rezistență și de a protesta, se minimalizează gravitatea vinovăției masculine, accentuându-se latura senzuală, de atracție irezistibilă pe care femeile o exercită. 84 Uneori violul este perceput mai mult ca o modalitate de răzbunare, cum se întâmplă cu cei doi tineri ce uneltesc, pe drept, împotriva avariției unui morar, în Povestirea logofătului, impietatea care se aduce femeilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mari - e vrednică după părerea mea de îngăduință și iertare.”226 Neifile nu vede decât în prostituție stigmatizarea femeii, în afara acesteia este liberă de a se călăuzi după placul inimii, căci cinstea nu poate rezista acolo unde atracția fizică este irezistibilă. În hora povestirilor va intra și Elisa. Nu este cu nimic mai prejos decât celelalte tinere, inițiată în cultura vremii, folosește cu ușurință citate din limba latină, crede în valoarea instructivă, moralizatoare a povestirilor: „Căci orișice poveste, de-i vrednică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
larg răspândită, o contribuție importantă în filozofie care nu-și găsește expresia în teze și argumente nu poate fi nici măcar gândită. Tendința de a citi texte filozofice căutând în ele în primul rând poziții teoretice pare să fie spontană și irezistibilă pentru toți cei formați la acea școală pe care o reprezintă studiul operei marilor gânditori ai trecutului. Cei care au beneficiat de o educație filozofică standard vor avea impresia că înțeleg un text abia atunci când reușesc să identifice în el
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
bolnavului, îndoiala obsedantă sau la folie du doute). 2) Fricile obsedante sunt temeri nejustificate ale bolnavului reprezentate prin: agorafobie, claustrofobie, ereutofobie, nosofobie, dismorfofobie etc. 3) Impulsiunile obsedante sau „obsesiile impulsive” constau în apariția în câmpul conștiinței a unor porniri puternice, irezistibile de a comite acte fără sens, ridicule, absurde sau chiar agresive de tip criminal. M. Dide și P. Guiraud izolează, în cadrul impulsiunilor obsesive, următoarele tipuri principale de manifestări: a) impulsiuni obsesive orientate către acte banale, minore, dar absurde (ticuri, cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ar putea-o produce singur. e) Suicidul moral, este cel care se raportează la o datorie eroică de la care individul nu se poate sustrage decât cu prețul dezonoarei. f) Suicidul-elecție apare ca o stare psihică particulară caracterizată printr-o atracție irezistibilă a individului către moarte, dar care pentru ceilalți apare de neînțeles, ca un act absurd. Teoria sociogenezei suicidului a fost emisă de E. Durkheim și dezvoltată de Școala Franceză de Sociologie. Acest punct de vedere deplasează cauzele suicidului în sfera
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu caracter ireversibil. Dezechilibrul psihic: tulburare psihică de natură constituțională, dizarmonic-caracteriopatică, cu implicații asupra capacității de adaptare, reacție, conduită și activitate, precum și a relațiilor interpersonale ale individului. Dezorientare: tulburare constând în imposibilitatea de orientare autoși allo-psihică a bolnavului. Dipsomanie: tendința irezistibilă de a bea cantități crescute de băuturi alcoolice, cu caracter periodic. Discordanță: stare psihopatologică particulară caracterizată prin bizarerii, contradicții și manifestări paradoxale, creând un aspect general de dizarmonie între simptomele clinice, acestea dând impresia, într-o anumită privință, că sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau situație. Frigiditate: tulburare caracterizată prin incapacitatea de a simți plăcerea sexuală sau de a avea orgasm, la femei. Frustrare: suferința psihică rezultată din privarea unei satisfacții vitale, resimțită de individ ca un obstacol sau ca o interdicție. Fuga: pulsiunea irezistibilă de a pleca brusc, fără un scop și fără o adresă anumită. Se caracterizează prin faptul că este subită, irațională și limitată în timp. Fuga de idei: accelerare a fluxului ideativ putând merge până la incoerență. Gatism: incontinență sfincteriană întâlnită în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a părților sale componente și a raporturilor acesteia cu obiectele și spațiul înconjurător. Imaturitate: dezvoltare parțială de diferite grade sau niveluri, a vieții afective și intelectuale cu consecințe variate asupra activității conduitei, comunicării și adaptării sociale. Impulsiune: nevoia imperioasă și irezistibilă, apărută brusc, căreia bolnavul nu i se poate opune și care-l determină să comită acte iraționale, brutale sau periculoase. Incest: întreținerea de relații sexuale între rude apropiate (ascendenți și descendenți) prohibită de legile biologice, morale, culturale, religioase și social-juridice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și satisfacerea pulsională normală, producând, prin această „deturnare contra naturii”, satisfacție persoanei respective. Perversiuni sexuale: anomalii sau devianțe ale satisfacerii dorinței sexuale, asupra altui obiect sau persoană, diferite de cele care caracterizează dinamica normală a pulsiunii respective. Piromanie: impulsiunea obsedantă, irezistibilă și subită a unor bolnavi psihici de a produce incendii. Pitiatism: ansamblul tulburărilor psihice de natură isterică induse prin sugestie și susceptibile de a fi anulate prin persuasiune. Posesiune: termen ieșit din uz, desemnând un delir tematic sistematizat, în cursul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și sociale pentru individ. Travestismul: adoptarea de către individ a ținutei vestimentare, a modului de conduită și atitudini specifice persoanelor de sex opus, traducând o devianță sexuală. Vagabondaj: incapacitatea unor indivizi de a se putea fixa într-un loc; pulsiunea morbidă, irezistibilă de a pleca și călători permanent fără o direcție anumită și fără un scop precis. Vesanie: concept nosologic ieșit din uz, desemnând psihozele cu evoluție cronică, incurabile. Viol: violență sexuală exercitată asupra unei persoane de sex opus, de același sex
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe patul Vetei, acest lucru liniștindu-l pe deplin în privința onoarei sale. Admirația pentru cultură și politica înaltă este compromisă de adânca prostie a lui Rică Venturiano. Acesta din urmă este un ziarist demagog și ignorant, care produce un comic irezistibil. Marea scenă a lui Rică Venturiano este aceea din actul II, când reintră pe fereastră, după urmărire. Venturiano apare direct din butoiul cu ciment în care s-a ascuns de frica urmăritorilor, puțin feștelit în costumul său de dandy de
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Deși protagoniștii acestei capodopere miniaturale într-un act sunt doi, pensionarul Leonida și cea de-a doua nevastă a lui, Efimița, comedia aduce în centrul atenției un univers întreg, al burghezului mic, mărginit și fricos. Omul, de un farmec comic irezistibil, apare ca un atotștiutor grav și important în fața nevestei, care îl ascultă uimită, dar și cu umor, el având despre toți și toate câte o teorie ingenioasă. Caragiale intitulează acest act „farsă“, referindu-se probabil la accentul pus pe grotesc
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
o vrajă atotputernică." La sfîrșitul lui 1880, susținut moral și financiar de fratele său, Vincent van Gogh nu mai ezită: va fi numai și numai pictor, cu totul pictor. În aprile 1882 îi scrie de la Haye lui Theo, explicîndu-i "energia irezistibilă" pe care o simte în el, concepția asupra artei, imaginea de sine pe care și-ar dori ca pictura lui s-o reflecte: "Trebuie să înțelegi cum privesc eu arta. Trebuie să muncesc mult ca să ajung la adevăr. Ceea ce vreau
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nimeni. Chiar de sunt adesea în mizerie, există în mine o armonie și o muzică liniștită, pură. Cel mai sărăcăcios adăpost, colțul cel mai mizerabil îmi inspiră tablouri sau desene. Și spiritul meu merge în direcția asta cu o forță irezistibilă." Căutînd și cercetînd întruna, cu intensitate, mergînd pînă la capătul puterilor fizice și mentale, Vincent van Gogh își inventează, încetul cu încetul, maniera de a picta. Într-o scrisoare din aprilie 1882, îi vorbește fratelui de "aparițiile de culoare care
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
1914-1916“, în L. Wittgenstein, Werkausgabe, Bd. I, Suhrkamp Verlag, 1984, p. 145.) 25 Iată o caracterizare pe care o dă Wittgenstein „idealului științei“ în filozofie: „Filozofii au în mod constant în fața ochilor metoda științelor naturii și sunt tentați în mod irezistibil să pună întrebări și să răspundă la ele în felul științelor naturii. Această tendință este adevărata sursă a metafizicii și îl conduce pe filozof într-un întuneric complet. Aș vrea să spun aici că treaba noastră nu poate fi niciodată
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
larg răspândită, o contribuție importantă în filozofie care nu-și găsește expresia în teze și argumente nu poate fi nici măcar gândită. Tendința de a citi texte filozofice căutând în ele în primul rând poziții teoretice pare să fie spontană și irezistibilă pentru toți cei formați la acea școală pe care o reprezintă studiul operei marilor gânditori ai trecutului. Cei care au beneficiat de o educație filozofică standard vor avea impresia că înțeleg un text abia atunci când reușesc să identifice în el
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
romană [proprietății colective a germanilor], chiar și cele care nu aparțineau rasei latine și, reciproc, familiei romane i s-a substituit, la popoarele de origine latină, organizarea familiei germanice". Aceasta nu ar trebui să constituie o contradicție, ci consecința firească, irezistibilă, a progresului social 11, al cărui nerv îl constituie libertatea individuală. Într-adevăr, la romani, ca și la greci, statul sau Cetatea absorb persoanele. Anticii nu au cunoscut libertatea individuală. Dacă vrem să găsim germenele acestei libertăți, se impune să
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
s-a mărit simțitor. Aceste condiții noi au provocat, evident, reașezarea ierarhiei puterilor economice. Europa, în frunte cu Marea Britanie, realiza 62% din producția industrială mondială și controla comerțul internațional (1880). Preeminența Marii Britanii era amenințată de Germania, care începuse o expansiune irezistibilă: producția de cărbune și oțel, chimia, construcțiile mecanice au făcut-o în câțiva ani puterea industrială cea mai dinamică a Europei. După ce în SUA și Rusia începea extragerea sistematică a petrolului, acesta își va găsi o largă întrebuințare, de mare
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
natură, mai grav decât cel din perioada interbelică. Deși la început au reușit să eclipseze Franța și să slăbească Anglia, ele vor fi zdrobite. Odată cu intrarea în război a Statelor Unite, nu mai rămânea decât "punerea în practică a unei forțe irezistibile" (W. Churchill). Germania și Japonia au comis după 1941 o serie de erori politice sau strategice grave, care s-au dovedit ulterior a fi fost decisive. Aceste erori sunt imputabile domeniului economic în cazul "haosului policratic" care se opune coerenței
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
atît în varianta sa iluministă, cît și în cea creștină, poate foarte bine să devină tiranic și asupritor - istoricește, a și devenit astfel de mai multe ori. Dorința omului de a impune binele, sau ceea ce crede că e bine, pare irezistibilă pentru toate creaturile pămîntene... Așa-numita Uniune Europeană a devenit în bună măsură o armă implacabilă pentru nivelarea diferențelor care au asigurat odinioară progresul și importanța Europei, ca să nu mai vorbim de pedeapsa educațională pe care o aplică Europei de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]