2,421 matches
-
incredul: - Mama spune că a văzut-o cu mulți. - Nu e adevărat, nu e adevărat! negă Felix aprins. Într-o zi însă, Titi, după o lungă ședere nemotivată în apropierea Otiliei, care citea, îndrăzni un gest oarecare de concupiscență, care irită pe fată. - Ești nebun, Titi, țipă ea, pleacă de aici! G. Călinescu Țipătul ei fu auzit indirect de Aglae, care se mânie foc, însă nu pe Titi, ci pe Otilia. Ea își vărsă toată ciuda față de moș Costache, fiind sigură
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în ce an se află, cine este rege. Moș Costache, așa de supus prin firea lui, se cam supără: - Crezi c-am ajuns în dddoaga copilăriei? - De câtă vreme aveți această dificultate la vorbire? întrebădoctorul, privind cu înțeles spre Stănică. Iritat de îndrăzneala lui Vasiliad, moș Costache se bâlbâi și mai rău: G. Călinescu - Uuunde vvvezi dum... dumneata că am dificultăți? - Așa vorbește dumnealui totdeauna! asigură Stănică. Felix, deși la începutul studiilor, din scurta lui experiență prin contactul cu colegii, prin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Titi singur refuză. - Eu nu mă duc la teatru. Nu ți-am spus eu să iei bilete.Mă duc la teatru când am dispoziție, nu așa, pe neașteptate. Și apoi cine ți-a dat banii? De unde știu eu? - Titi, se irită chiar Aglae, mă agasezi! Titi nu merse, tăcând însă cu perversitate voită sau involuntară până în preajma momentului de plecare, așa încît toți se îmbrăcară, crezând că i-a trecut rezistența. După-masă, Titi dispăru. Ceilalți își închipuiră că se-mbracă. Ieșiseră
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lustru, altminteri era pasabilă. Trebuia să mergem la Teatrul Național, papa, eu, tanti Aglae și Aurica. Ilustrul Titi era atunci într-un pension. Eu nu voiam să merg, fiindcă nu-mi plăcea rochia, dar papa, blând cum e, în loc să se irite, cum ar fi făcut altul, se plimba prin odaie de la un capăt la altul și-mi demonstra că-mi stă admirabil, că a cumpărat-o de la o croitoreasă etc. Mă tot răsucea, îi potrivea pliurile cu mâna, îmi venea să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
își urmă Aurica elogiile, are și talent. Nu oricine se naște cu norocul ăsta. Eu, de pildă... Dar dumneata cum mergi cu facultatea? Îmi închipui, greu, învățătură multă; poate nu era nimerit pentru dumneata, așa debil, fără nimeni. Felix se irită. Compătimirile acestea deplasate cu care-l înconjura din când în când familia Tulea și care se potriveau atât de puțin ambițiilor lui îl dezgustau. Avea încredințarea că G. Călinescu se pricepe în artă și literatură și disprețuia în sinea lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
importanță. Era totuși cam plictisită. Simion mânca lupește, dar slăbea văzând cu ochii și căpătase o fixitate supărătoare în privire. Nu mai ședea locului, cuprins de o anxietate febrilă, ceea ce strica liniștea Aglaei. - Omule, dar stai odată locului, că-mi iriți toți nervii. Odatăbrodai, pictai, nu te-ncurcai printre picioarele oamenilor. Un om cuminte se menajează, se odihnește. Uite cum ai slăbit! Simion explica astfel agitația lui: aplicând metoda unei supraalimentații raționale, își întărise tot organismul. Acum avea o forță herculeană
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Eu l-am ajutat și i-am dat de mâncare, sperând să câștige procesul. Dar nu merge! - Cum, se aprinse Costache, nu pot eu să las cui vreauaverea mea? - Nu! zise Stănică ostentativ de calm. - Asta e o pungășie! se irită Costache. - Așa e, ai dreptate, așa se-ntîmplă cu cine n-are cap.Și bătrânul de care-ți spun n-a avut minte, fiindcă nu m-a ascultat pe mine. - Și ce trebuia să facă după dumneata? întrebă, aproape confidențial, moș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
datorii ajunse la scadență. Aglae nădăjduia că, cel puțin, dacă a consimțit la această vânzare, casele îi vor fi lăsate tot ei, pentru Aurica sau Titi. Cererea cheilor (avea un inel cu dublete de chei ruginite, uitat prin pod) o iritase. Costache le cerea fiindcă chiriașii pierduse multe chei și n-ar fi vrut să cheltuiască bani pentru facerea altora. - Nu vinzi? răspunse Stănică. Nu e rău nici așa. Banulfuge, imobilul e o valoare sigură. Cu cât stau să mă gândesc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
voit-o căzută, rătăcită, ca prostituatele din romanele lui Dostoievski, care în abjecțiune mai au o licărire de conștiință morală. Atunci i s-ar fi sacrificat invers decât Otiliei, salvînd-o, ridicînd-o până la el, vindecînd-o trupește și sufletește. Așa, Georgeta îl irita puțin. Era încîntătoare de frumusețe și sănătoasă tun, imorală, dar cu luciditate, cu principii burgheze și bun-simț. Nu numai că n-avea nevoie de salvatori, dar îl privea pe Felix matern, îngrijorîndu-se de studiile și reputația lui, acordîndu-i favoruri din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
știi ce face Otilia, ce e îndreptățită să facă? Se aruncă în brațele lui Pascalopol, asta face! Și-i dau dreptate. Stănică, încredințat că a pus punctul pe i, închise cu zgomot tratatul de medicină. Felix se întunecase mai mult, iritat de readucerea în chestiune a cazului Pascalopol. G. Călinescu - Ce pot să fac eu? zise el plictisit. Nu pot și n-am cădereasă m-amestec. În curând voi fi major, și prezența mea în această casă va trebui să înceteze
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un copil de succesiune, asta i se părea o infamie. Aglae era pentru el o "viperă", iar Olimpia pierduse mult în ochii lui prin indiferența arătată față de accidentul lui Simion. Și purtarea lui moș Costache, care strica orice previziune, îl irita. Când era în joc interesul lui, Stănică găsea, nu-i vorbă, argumente suplimentare. Dacă din înlăturarea lui Simion ar fi tras un profit, ar fi susținut că se făcuse "tot ce era uman posibil" și că acum trebuiau apărate "legitimele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
erau pline de grație, însă totul respira prea multă inteligență. Otilia trăia cum cânta la pian, zguduitor și delicat, într-un tumult de pasiuni, notate precis pe hârtie, stăpânite și justificate. Otilia părea că "știe multe" și intimida pe bărbat, iritând pe femei, care în genere dușmănesc pe orice femeie independentă față de bărbat. Moș Costache, Pascalopol, Stănică, Felix însuși n-ar fi îndrăznit să contrarieze pe Otilia. O scurtă oboseală a ochilor, o ducere a mâinilor la tâmple, ca un reproș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pruncii, și nevasta a fost copleșită de grija pentru copii, care e mai puternică, fiindcă este instinctuală. La mamă-sa ținea iarăși prin instinct. Ca țărancă de origine, își îndeplinea automatic așa-zisul sentiment, care însă, din cauza copiilor mulți, o irita, o obosea. Pentru Scarlat nu mai rămânea nimic decât iritația. Vreau să zic că oamenii simpli nu pot întreține decât un singur sentiment, și că și pe acela îl înlocuiesc cu un fel de automatism. Un om din popor nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trăiesc? G. Călinescu - Domnule doctor, întrebă Aglae, am făcut injecții cu iod toată vara, ce zici, merge să fac și iarna? - Nu sunt de părere, iarna iodul dă accidente, iodisme! Satisfăcută, Aglae se întoarse cu gura spre farfuria ei. Bolnavul, iritat de zgomot și de mirosul de mâncări, gemu. Aglae întoarse capul și, cu gura plină, zise: - Ce ai, Costache? Te doare ceva? Aurico, du-te tu și-i îndreaptă punga de gheață. Aurica se duse lângă bătrân, care o privi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tratamentului meu. L-am supraalimentat. L-am înzdrăvenit. Am făcut din el un sac de calorii. Îmi continuam deci binefacerile. Și, dinspre partea aceasta, așadar, totul era bine... Până azi după-amiază, când Răposatul îmi răsare, din nou, înainte. Se fâțâie iritat pe terasă. Și mormăie și plescăie și mi se adresează ininteligibil, de nu am putut să mă înțeleg în nici o limbă omenească cu el. Iată deci de ce v-am chemat! Să cercetăm și să pătrundem împreună motivele pentru care era
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că a pierdut mamă-ta timpul la școală și a țipat Lungu la ea, adaug la sancțiunea inițială pedeapsa mea nu vei avea voie să părăsești curtea, casa în această vacanță! Ce a apreciat la tatăl său că s-a iritat nu suporta să țipe la mamă-sa nimeni însă nu i-a convenit hotărârea lui. El i-a interzis să vadă cel mai scump lucru, strada și l-a încrâncenat atât de mult, că nici când a fost tatăl în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
care nu știu zâmbi mă fac să mă gândesc la o muzică de pompieri în Paradis. Numai farmacia mai poate opri gândurile. Când otrava veghii ți-a depravat ființa, nimic nu se mai poate desfășura sub soare fără să te irite. În afară, poate, de un dialog al florilor despre moarte. Mândria drăcească de a dispune de amărăciune în fața nu importă cărui lucru, de a desfigura banalitatea în vârtejul paradoxului și de-a tulbura liniștea firii în patima contradicției... Nu mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
șterge din conștiință orice motiv inițial, prezent în tristețe, care nu durează mult, dar atinge o tensiune intimă și închisă, ce niciodată nu va exploda, ci se va stinge în propria ființă. Nici melancolia și nici tristețea nu explodează, nu irită pe om până acolo încît să zguduie elementele ființei. Nu este caracteristic că se vorbește de un oftat, de un suspin, de tristețe, dar niciodată de un strigăt de tristețe? Ea nu e o stare debordantă, ci una care se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de care mai frivole și mai de râs, de Pepelea, de țigani, de popi, eu îmi mânam viața cu capul așezat între mâni, cu coatele răzimate de marginea mesei, neascultând la ei și citind romanțe fioroase și fantastice cari-mi iritau creierii. Între mulțimea de colegi era cu deosebire unul de-o frumusețe femeiască. Palid, delicat, era cu toate astea capul tuturor esceselor de student. La beție el bea îndoit cât orișicare din noi, numai că pe când ceilalți cădeau în toate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de muncă 5. Trebuie spus că Întreaga activitate a Comisiei s-a sprijinit pe structura Comunității xe "București"București. Partidul Comunist și Comunitateatc "Partidul Comunist și Comunitatea" Încă de la Începutul procesului de cucerire a puterii politice, Partidul Comunist a fost iritat de existența și activitatea unor entități autonome, fie minoritare, fie religioase, profesionale etc. Acestea erau o piedică În calea planurilor sale de a controla toate procesele sociale din țară. Astfel, la o ședință a Comitetului Central, În noiembrie 1945, când
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
se desprinde lent de aceasta și de a-și Îmbunătăți imaginea externă, În special față de Occident, avea să ducă la redeschiderea porților de emigrare, În 1958, când ritmul de aliya se ridică la 12.000 pe an. Această reintensificare a iritat țările arabe, care vor protesta la xe "Moscova"Moscova, devenită tot mai mult patroana lor. În acest context, supusă presiunii „fratelui mai mare”, România va Întrerupe din nou plecările. Astfel, În februarie 1959, din inițiativa guvernului român, se va da
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Lipsa statului propriu și existența îndelungată În diaspora au determinat societatea evreiască să-și construiască structuri de „Înlocuire a statului” cu o anume autonomie și o anume experiență de autoguvernare. Acestea menținându-se - cel puțin formal - și În perioada comunistă, iritau Puterea, care a Încercat În permanență să le neutralizeze. Prin forța lucrurilor, C.D.E. s-a ocupat de aceste structuri, dintre care cele mai importante erau comunitățile. Un exemplu al poziției contradictorii a Partidului Comunist față de evrei este și atitudinea față de
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
este o dovadă a superficialității cu care era abordat segmentul evreiesc al societății. Problema evreiască, În ansamblul său, cu multitudinea ei de fațete și implicații politice interne și internaționale, Îi deruta pe liderii comuniști și, mai mult decât atât, Îi irita, prin imposibilitatea de a fi „prinsă” Într-o schemă ideologică, rigidă, de tip leninist. De aici o anume antipatie generală față de un subiect incomod. Unul dintre conducătorii Comitetului Democratic Evreiesc, Gh. xe "Chiriță"Chiriță, remarca Încă În 1945 o realitate
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
o duminică de februarie, cu Serge Moscovici, prin Parisul revoltelor populare și al mișcărilor de stradă moderne. Îi relatasem că eram frapat de grevele, protestele și demonstrațiile pe care le întîlneam zilnic, pe cele mai importante artere și care nu iritau pe pasagerii mijloacelor de transport sau pe pietonii grăbiți. Mi-a înfățișat atunci tradiția revoluționară a Parisului, mi-a prezentat cartierele pulsatoare, mi-a expus o teorie a convertirii mulțimilor anarhice în grupări moderne, dar păstrînd multe dintre vechile caracteristici
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
1997, vol. 1, pp. 47-52). Ședințele vor fi reluate ritualic pentru a fi acuzați „criminalii incalificabili”, dar și pentru a fi schimbați șefii întreprinderii care nu au putut stopa protestele. Sunt reactivate propagandistic, cu zel, gazetele de perete. De ce sunt iritate autoritățile brașovene și de ce nu prisosesc în a aduce acuzații absurde? Pentru că, după cum răspunde un politruc speriat, „această întreprindere poartă pecetea gândirii tovarășului Nicolae Ceaușescu”. IABv este proiectată ca un fief al președintelui României, care l-ar fi trădat pe
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]