9,120 matches
-
o Tanka, de altfel învață japoneza la școală și nu ratează nici o manga) completat de "Journal du mouvement du monde" (în 7 capitole). Ambele eroine ale romanului regardent les riches: Paloma din interior, cu ingeniozitate sarcastică, Renée, din exterior, cu ironie casantă. Un roman ce pare a fi construit în concordanță cu regula celor trei unități postulată de clasicism: de loc (evenimentele se desfășoară în imobilul din 7, rue de Grenelle), de acțiune (raporturile cu ceilalți) și de timp, față de care
Fals tratat de eleganță by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/8250_a_9575]
-
le angajează într-un joc amețitor, Florica Bud parodiază discursul prozastic tradițional și, implicit, perspectiva rațională, cuminte, asupra lumii. Totul este întors pe dos, într-o imagerie de o imprevizibilitate ștrengărească, sub emblema unui patetism degrevat de solemnitate, împins spre ironie și spre un soi de sarcasm gratuit, "de amorul artei". Gîndul ni se îndreaptă spre Mircea Horia Simionescu, spre Raymond Queneau sau Georges Perec și, bineînțeles, spre patronalul Urmuz. Inconformismul se dovedește maximal, mixînd elementele cele mai diverse în duhul
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
vizitele naratorului în Polonia și cu lumea pe care a descoperit-o acolo, inclusiv comparațiile cu situația cozilor la lapte pentru cei doi copii din Iași, ne aflăm în prezența unui fir narativ extrem de bogat, conținînd scene impresionante, relatate cu ironie și degajare, adică avem posibilitatea să ne confruntăm cu propriile noastre suferinți și satisfacții, ceea ce constituie țelul fiecărui cititor împătimit. Un singur reproș la acest capitol: naratorul susține că la București se găseau mai multe alimente decît în capitala Moldovei
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
par incompatibile cu mijloacele de recreare a faptului de viață destinat adevărului literar. Cred însă că nu greșesc socotind că în cartea sa aceste finețuri îi stau bine, deoarece sînt bine dozate, contrabalansate de severități și durități justificate, controlate de ironie și autoironie, acestea din urmă fiind calități permanente ale spiritului său. O discreție (și modestie) la cub înconjoară principala vocație științifică a lui Leon Volovici, aceea de istoric și teoretician literar, de expert în aspectele socio-literare ale Holocaustului, iudaismului est-european
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
epoca favorită a zeci și sute de biografi, ce-au excavat cu zel în viața și faptele a diverse amante regale, domnișoare de (dez)onoare și alte ființe ciudate. Kathryn Hughes, o specialistă în "proza biografică", se întreabă cu o ironie mușcătoare dacă aceste personaje ale apusei lumii no-biliare "nu stau cumva toată ziua undeva într-un budoar, coafân-du-și părul, așteptând să fie chemate pentru a-și îndeplini datoria biografică". Între timp, armata cercetătorilor a coborât cu un veac, săpând cu
De ce nu se scriu biografii ale scriitorilor români? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8277_a_9602]
-
Clément. Una din surprizele plăcute ale filmului o constituie și un Colin Farrell care se arată capabil de un rol de compoziție, ieșind astfel din tiparul de băiat frumos cu disponibilități eroice. Filmul lui Woody Allen păstrează un ton ironic, ironie care se află la antipodul comicului și care se topește în planul vast, impredictibil pînă la incomprehensibil al existenței.
Crimă, pedeapsă și încă ceva... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8271_a_9596]
-
Prin consecință, neomodernismul "șaizecist" este și mai bricolat decât modernismul interbelic pe care îl recuperează masiv și ostentativ, fără nici o anxietate a multiplelor, divergentelor influențe. Când totalitarismul sucombă și pericolul reactualizării lui este îndepărtat, cu totul abstract (situația din prezent), ironia și autoironia, critica și autocritica, persiflarea, deriziunea au feu vert. N-aș vrea să verific cu tot dinadinsul valabilitatea acestei foi de parcurs, așteptând o altă epocă de gheață, cu noi mitizări și curente spirituale subterane. E suficient să spun
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
balansează între un tărâm luminos, plin de culoare și armonie, și un tărâm straniu, ambele deschizând un labirint al lumilor paralele, al planurilor multiple, atât spațiale, cât și temporale. Pe de altă parte, prin paradoxala gravitate a umorului și a ironiei ca spirit critic ce demistifică, nu prin evaziune, ci prin asimilare și depășire. Toate acestea sunt potențate prin măiestria de a crea atmosferă (un decor format din oameni, tablouri și idei), fluența narațiunii și, mai ales, aspect esențial pentru un
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
e prezent concret, suculent, de cromatica pestriță a imediatului, Barbu Cioculescu ia totodată distanțe față de acesta prin postura moralistă ce-i este proprie, care se slujește, ca și la bardul Cuvintelor potrivite, de mijloacele unei scriituri, acuzat expresive. Preferențial, de ironie, intrînd în alonja acesteia exagerările burlescului precum impulsuri ale unei temperamentale, irepresibile energii. Să reprezinte ironia "felul cel mai rafinat de-a exprima defectele altora" cum spunea John Locke? Nu e numai atît, deoarece Barbu Cioculescu nu ezită a-i
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
prin postura moralistă ce-i este proprie, care se slujește, ca și la bardul Cuvintelor potrivite, de mijloacele unei scriituri, acuzat expresive. Preferențial, de ironie, intrînd în alonja acesteia exagerările burlescului precum impulsuri ale unei temperamentale, irepresibile energii. Să reprezinte ironia "felul cel mai rafinat de-a exprima defectele altora" cum spunea John Locke? Nu e numai atît, deoarece Barbu Cioculescu nu ezită a-i întoarce tăișul asupra sa însuși, cu un gest echivoc ce-i sporește categoric credibilitatea: Am început
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
de curățat ("cîrpă") la altul ("mătură") producîndu-se ușor, prin contextele comune: "fruntașul TR (...) descoperind (...) că Ťbalaurulť e de fapt mătura și că formula Ťholul și scărileť ascunde o porție zdravănă de baleiaj" (p. 149). Într-o altă sursă, apăreau - cu ironia accentuată prin aparența lor de denumiri de cod militar - formulele Acțiunea șopîrla ("spălatul toaletelor") și Acțiunea Cobra ("frecatul dușumelelor"). Metaforică e și una dintre desemnările ironice tradiționale ale infanteriștilor - iepuri sau iepurași de cîmp (cf. Moise 1982): "la infanterie sau
Jargon și argou militar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8313_a_9638]
-
altul, sau dintr-o țară în alta. Laudă cu exuberanță, atunci când este cazul, critică cu precizia unui bisturiu, tot când e cazul, este îngăduitor cu cei foarte tineri, doar dacă potențialul lor artistic este semnificativ vizibil și vorbește cu o ironie cinică despre false valori pe care le dibuiește imediat. Este foarte căutat și curtat de către specialiști de pretutindeni, pentru aceste calități pe care le împărtășește necondiționat și de obicei cu eleganță. De aceea modul cum a abordat subiectul rândurilor
Întâlnire surpriză cu baletul românesc by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83127_a_84452]
-
același lucru... Din cotlonul lor, care va fi fiind el, asemenea zei ai cumpătării pot să privească reci la desfătările din Egipet. O civilizație care se ruinează și care lor nu le prea spune nimic, în afară de sapiențialul memento mori. Dar, ironie sau simplă, inexplicabilă coincidență literară, probabil cel mai cunoscut roman scris de un finlandez e, la noi, Egipteanul lui Mika Waltari. Tradus mult mai tîrziu, a apărut la începutul unor ani care, pentru proza noastră, deschideau o epocă în care
Odin și Santa Claus by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8322_a_9647]
-
politice s-au multiplicat: "Alegătorii emo o caută pe Elodia" (antoniomomoc.com, 3.06.2008); " Va să zică, avem votanți emo"; Alegătorii emo au fraudat alegerile la Ștefănești și Iepurești!" (comentarii); "emo-politicienii ăștia câștigă inimile gospodinelor" (comentarii, pe blogul mihneagergescu.wordpress.com). Ironia însoțește constant extinderea semantică: "Cei câțiva emo deștepți au fugit în Spania, Italia și alte țări cu mai puțin conținut emo"; "emo are parte de doctorul emo: cel mai prost plătit doctor din UE" (starlete.wordpress.com").
Emo by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8335_a_9660]
-
și întreținută inclusiv în anii din urmă ai demitizărilor. În Ardealul postexpresionist, Poetul (cu majusculă obligatorie) este considerat Ion Mureșan. În sudul rotit caragialian în jurul Bucureștilor: Cristian Popescu. Iar în Moldova dependentă cultural de un Iași pendulând între melancolie și ironie, un nume ce cade greu e al lui O. Nimigean. Atât de înrădăcinați sunt acești autori în mentalul regional, încât ei ar putea să nu mai publice niciodată nimic (regretatul Cristian Popescu nici n-ar mai avea cum s-o
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
sora sa prin Crucea Roșie, nu despre pasiunea de a desena, de a cânta la vioară "fără partituri, muzică țigănească și romanțe ungurești, iar la serbările școlare - tangouri și valsuri englezești". Nu, pe acest bărbat falnic, lent și debordând de ironie l-aș întreba ce l-a determinta să pună la începutul cărții sale din 1983, Enciclopedia morților, aceste rânduri autobiografice în care mă recunosc integral: "De zece ani, m-am stabilit la Paris, în Arondismentul al X-lea, și nu
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
singur să le depășești." (p. 272) Eliade nu se mai regăsea în propriile rînduri. Evoluase, adică încetase să mai fie consecvent cu sine. Și, în plus, o mărturisea public, cu o seninătate de zile mari, fără să-i pese de ironiile pe care Zarifopol, Camil Petrescu sau Șerban Cioculescu aveau să le reverse asupra lui. Pe scurt, un spirit autentic, fascinant mereu, chiar și atunci cînd exagerează: la scară mică sau la scară mare; în lipsuri cît și în sclipiri.
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
el nu poate fi asemănat cu personajul autofag Hagi dintr-un poem al lui Ion Barbu (467). Cenzura îi șterge și portretul caracterial: "un om celebru foarte anonim", "uneori ironic și acid, dar mai degrabă sfios..." (523) Nu e îngăduită ironia la adresa inconștientei conștiințe naționaliste (510-511). Tot aici, actualitatea unei lumi, cum se deduce, scufundate, este asemănată cu presiunea din adâncul apelor. (M. Nedelciu, într-un roman neterminat, Zodia Scafandrului, va dezvolta tema în felul său, într-un alt regim politic
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
Iorga - dar istoria e interzisă cu marele istoric cu tot (440-444). Societatea totalitar-comunistă nu se poate recunoaște drept o societate a crimei (439). Oprește deconspirarea turnătorilor la Securitate (266-267) și, de altfel, orice referire la delațiunea în vremuri grele (466). Ironia lui Sorescu e stăvilită. E respinsă șarja antisecuristă la p. 516: un urmăritor intră după obiectiv într-o baie turcească și, cardiac fiind, moare la datorie. Cititorul nu trebuie să ia seama la birocrația absurdă care îți cere să dovedești
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
lui/ei, show-ul apetisantei lui/ei Marilyn Monroe aterizată în plin război greco-troian, devoalarea travestiului, performanța remarcabilă a acestui actor englez, alternarea momentelor de vis, fantasmă și abandon cu ridicolul situațiilor și al derizoriului în stare pură, ludicul subtil, ironia, senzualitatea, erotismul, ambiguitățile sexuale sînt cîteva din ideile pe care Declan Donnellan își construiește spectacolul, bazîndu-se de la cap la coadă pe actori de clasă mare. Actori cu o tehnică uluitoare, cu clasă. Realitate exploatată de regizor. M-am gîndit că
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
Ivănescu, impunându-se în conștiința cititorului de poezie mai ales după apariția cărții de debut, "A fi" (Ed. Tineretului, 1968) și a volumului "Umbra punților" (Ed. Cartea Românească, 1970) ca un poet original prin viziunea lirica, prin ipostazele ludicului și ironiei textuale, precum și prin ademenitoare accente urmuziene. Deși plecat în București prin anii '80, Adi Cusin a rămas sufletește în Iași, orașul nașterii, copilăriei și maturizării, tot timpul. în răstimpul ultimelor luni, al ultimilor pași pe Golgota acestei lumi, poetul a
Adi Cusin (26 ianuarie 1941- 21 aprilie 2008) by Daniel Corbu () [Corola-journal/Journalistic/8515_a_9840]
-
autentică a volumului. Pe care, bineînțeles, Petru Cimpoeșu o numește, modest, Câteva cuvinte și o lasă să funcționeze ca notă introductivă. Fără alte ocolișuri de argumentare, avem, în această carte, nu mai puțin de cincisprezece proze scurte. Nici una lipsită de ironie, nici una lipsită de un contact epidermic cu realitatea, nici una permițându-și devieri de la tonalitatea hâtră a scrisului lui Cimpoeșu. Oricât de neserioasă și de acaparatoare ar putea părea, aceasta este grila corectă pentru Nouă proze vechi. Ficțiuni ilicite. Fiindcă felul
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
de analiză psihologică (Nicolae Breban, Augustin Buzura), într-o istorie imaginară dezvoltată din pretexte reale (Eugen Barbu, Dana Dumitriu, Eugen Uricaru etc.), după refugiul în propriul eu poetic (Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Mircea Ivănescu etc.), în ironie și speculație livrescă (Marin Sorescu, Paul Georgescu, Șerban Foarță) sau în oniric (Leonid Dimov, Dumitru }epeneag), propriul text rămânea ultimul loc unde scriitorul se putea ascunde de realitatea opresivă a regimului politic (așa au procedat Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
casa lui Ingrid Mechoulam, și-a așteptat sfârșitul cu o resemnare pe care existența anterioară, nutrită de cantități gigantice de adrenalină, n-o anunța în niciun fel. Astăzi, doar câteva din volumele ei sunt disponibile. Un comentator constata, cu amară ironie, că, în clipa de față, există pe piață mai multe cărți despre Sagan, decât cărți scrise de ea... Denis Westoff mărturisea, cu mândrie filială, că în ultimii ani a reușit să achite cam patruzeci la sută din milionul datorat fiscului
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
unui cățel isteric", pașii târșâiți ai unei doamne, vocea "de gen incert, între bărbat și femeie" a maestrului, clamând interogativ: "Cine-i?" Dintr-o antologie, oricât de severă, a portretului literar românesc, n-ar putea să lipsească portretele de o ironie fastuoasă făcute de Nicolae Balotă unor scriitori români. În ultimii ani, scrisul lui Nicolae Balotă s-a schimbat sensibil. Nu este vorba de crearea unei noi identități literare, ci de cucerirea unei mai mari libertăți de exprimare. Criticul și istoricul
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]