1,876 matches
-
turnului Babel este doar o consecință a acestei căderi. Deja în căderea adamică se găsesc germenii situației ulterioare a limbii: anume, faptul că, spre deosebire de cunoașterea paradiziacă a creației prin numele ei, cunoașterea binelui și a răului, cea cu care șarpele ispitește, este fără de nume (namenlos). Ca atare, diferența dintre bine și rău, arată Benjamin, nu este de ordinul creației divine, încheiată deja în ziua a șaptea prin Cuvânt și adeverită ca „bună“. Adam nu învață să „numească“ binele și răul, ci
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
românești unde viciul știe a se împodobi cu haina pitorescului; desigur, duh balcanic "nu înseamnă numai mediu geografic și moravuri specifice, dar și atitudine în fața vieții; ea se traduce printr-un umor exercitat asupra omului și a deșertăciunilor ce-l ispitesc, prin frîna bunului simț care socotește nebunie orice salt peste umbra proprie și peste condiția naturală, printr-un sarcasm al fanteziei, revelator în peripețiile imaginate, dar și prin iluzia esențial orientată că viața după capriciul poftelor ar fi mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
că televiziunea și celelalte modalități de comunicare audiovizuală creează o lume virtuală, în care granița dintre real și imaginar este din ce în ce mai fluidă"25. În acest spațiu se înscrie însuși momentul căderii în păcat, relatat de Sfânta Scriptură. Eva se lasă ispitită de șarpe, nu doar de ceea ce vede, fructul în sine, ci diavolul îi creează Evei o imagine mentală care, dublată de una vizuală, este mult superioară normei, legii, regulii. Eva nu doar vede frumusețea fructului oprit cu ochii fizici, trupești
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
Necuratului, el luă hotărârea de a se îndepărta fără întârziere din afurisita aceasta de casă. Eroul e om simplu, ca el e și Sfredeluș. Pentru ei, diavolul nu e "drăcușorul" eroilor lui Caragiale travestit în femeie, ied sau negustor care ispitește și apoi dispare. Satana e sursa răului, e însuși răul care odată ce pune stâpânire pe sufletul omului, e foarte greu de îndepărtat, de aceea omul trebuie să se ferească de orice eventuală întâlnire cu stăpânul întunericului. La Slavici, nu există
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
cultivând în schimb virtutea suprem a simpatiei. Blamate au fost și exagerrile puterii economice, ale mercantilismului sau ale risipei, ba chiar și cele ale puterii estetice, ale talentului și ale frumuseții, raportate la obscure influențe diabolice și acuzate de a ispiti ctre pcat și rtcire, În fine, ținta celor mai frecvente și mai aprige reproșuri a fost mereu puterea public, politic, acaparat fie de un individ, fie de o categorie social. Abuzurile ei au declanșat o rezistenț tot mai bine conturat
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
durabil (partid, sindicat, ONG etc.). Rămâne întrebarea: de ce creierul uriaș al multor copii preferă evaziunea oferită de internet sau activitățile inepte de pierdere a timpului în locul forării după sensul ascuns în operele mari ale umanității sau de ce nu se lasă ispitit de provocările pe care școala le pregătește pentru a-l atrage pe calea creativității și inventivității? Dar școala de astăzi (mai) este un spațiu al provocărilor? Și dacă decidenții consideră că școala este un spațiu al provocărilor pentru copii, la
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
reguli nescrise de succesiune a puterii familiale, supunerea la regulile tradiției; r. 16: „sărută mâna tătâne-său” exprimarea respectului pentru părinte ca un ritual străbun de primire a binecuvântării; nerespectat, acesta atrage după sine ispitele; r. 19: „vrând să-l ispitească " testarea calităților fiului de către părinte, privită nu atât ca o neîncredere în forțele sale, ci ca o asigurare a tăriei caracterului său; p. 80, r. 1 2: „nu-mi trebuie nici împărăție, nici nimica; doar n-am a trăi cât
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
puica și-i spune Să nu se mai poarte bine, Că mi-a rupt inima-n mine. Să se poarte mai vlăvioasă, Să-mi mai văd și eu de casă.” îndemn la decență și schimbarea atitudinii cochete ce stârnește dorințele, ispitește chiar bărbații cu familie; 98 p. 175, r. 12 13 : „Bată-l focu de urât! Urâtu-i posomorât.” lipsa calităților fizice atrage cu sine și o stare de spirit anostă, posomorâtă, spre deosebire de frumusețe, care merge în tandem cu veselia, cu jovialitatea
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
care unul singur înghite din rodul muncii altora cât doi lucrători ar fi cu toții întrebuințați la munci folositoare, vă dați seama că oamenii aceștia ar avea mai mult timp decât ar fi nevoie pentru a produce tot ceea ce oamenii sunt ispitiți să dorească din nevoia și deprinderea unei vieți înlesnite (ba chiar și din plăcerea întemeiată pe natură și adevăr); aceasta se vede limpede din ceea ce se întîmplă în Utopia. Capitolul 5 Prototipul secvenței explicative Termenul "a explica" desemnează activități foarte
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
anumitor orizonturi de interpretare reprezentări colective despre Dracula care s-au transformat în timp în mit. Se impune însă observația că Vlad Țepeș nu este practicantul acestor ritualuri, ci doar inspiratorul lor, corupătorul, în fapt agentul satanic care îi influențează/ispitește pe ceilalți. În afara acestor teme principale, la făurirea imaginii satanice a lui Vlad Țepeș mai concură și alte aspecte care au rezonanță și relevanță în mentalul colectiv al epocii (...) Domnul român, asociat cu marii schingiuitori ai creștinătății însetați de sânge
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
din tratatul său de antropologie creștină, De hominis opificio, Theodor Baconsky consideră râsul o „patimă irațională” care „intră pe furiș în căPările sufletului...” (Râsul patriarhilor, eumanitas, 2008) și această judecată nici nu ar trebuie să ne mire, pentru că „fiecare este ispitit de propria sa poftă (care), zămislind, naște păcat, iar păcatul odată săvârșit, odrăslește moarte...” (Iacob 1.14-15) Filolog, în primul rând, Tatiana Niculescu Bran stăpânește arta naratologiei, printr-o deschidere (în incipitul romanului) a unui imperfect involuntar („ostenea”), înăOțător, c
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
fost invitată și fanfara de la Șiria împreună cu dirijorul, Traian Farcaș. Evanghelizarea a avut loc în vara anului 1946, la căminul cultural din Ghioroc. La scara de ieșire a căminului cultural exista o damigeană pregătită special pentru cei care ar fi ispitiți să consume alcool în mod obișnuit. Astfel, o parte din cei ce au coborât de pe scenă au încercat să bea vin, care s-a dovedit mai apoi că era amestecat cu ulei. Consumul de alcool și cultivarea viței-de-vie nu au
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
spirituale, în interiorul lor, pe aceia în care nu găsește motive pentru a începe o luptă exterioară. Așadar, „lumea este răstignită pentru voi iar voi pentru lume” (Gal 6,14) în așa măsură, încât dușmanul nu mai găsește nimic ca să vă ispitească în lucrurile lumești, din moment ce ați renunțat la toate... (p. 153). (Trece la examinarea câtorva dintre aceste vicii spirituale, subliniind pericolele și abuzurile frecvente în viața religioasă, atenționându-i mai ales pe predicatori: premeditare, invidie, murmurare publică împotriva prelaților, lipsa de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a auzit chiar din gura aceleiași tinere, ce mai trăia încă în 1308. În plus, fapta este întru totul asemănătoare, schimbate fiind locurile, la povestirea din cap. 24 din Florilegii (= Actus, ed. Cambell, cap. 27), despre prostituata care l-a ispitit pe Francisc când era la sultanul din Babilonia; poate din această relatare, când Francisc este prezentat ca fiind la împăratul Frederic al II-lea a derivat cealaltă, mai tardivă, din Actus: cf. F. DELORME, Un recueil de miracles ou exempla
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Luca din Bitonto (sau Apulo), pe care Salimbene îl amintește ca frate și predicator în 1233 (cf. Salimbene, 122 și 262-263). Pe vremea când trăia Fericitul Francisc, când divina îndurare așeza primele temelii ale Ordinului nostru, unul dintre frați era ispitit să se reîntoarcă în lume. În cele din urmă s-a dus la Fericitul Francisc și l-a rugat să-l dezlege de voturile religioase, din moment ce nu mai reușea în niciun chip să mai rămână în Ordin. Deoarece fericitul părinte
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
iar diavolul ar putea imediat să distrugă meritul acelei prea evidente evlavii. Dar în chilie, acolo unde nimeni nu te vede, te vei putea abandona în siguranță evlaviei, iar acolo diavolul va găsi cu dificultate o ocazie pentru a te ispiti. De asemenea, se poate întâmpla ca cei care ascultă o liturghie prea lungă să ajungă să formuleze unele critici răutăcioase, gândind că preotul, care în aparență pare a fi cufundat în evlavie, face acest lucru din plăcerea de a ieși
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lui Quintus Pompeius, nepotul lui Sylla (vezi Suetonius, Caesar, 6). La ceremonia zeiței Bona Dea, poetul ar fi văzut-o pe împărăteasa Livia goală. Ipoteza e neverosimilă, căci Livia avea peste șaizeci și șase de ani și nu mai putea ispiti pe Ovidiu, iar edictul relegării, inopinat, a fost dat în decembrie, după mai bine de o jumătate de an12. Altă ipoteză, susține S. Reinach 13, în speță că poetul ar fi luat parte la o ședință de divinație privitoare la
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
bătrânului general, închide scena și îndeplinește funcția unei provocări similare la care urmează să răspundă, de data aceasta, femeia 181. Ceea ce, desigur, se și întâmplă. Curioasă, Lulù pornește în căutarea misteriosului partener, dar se vede asaltată de indivizi ce o ispitesc în fel și chip, cu gândul de a-i deturna intențiile și de a-i pune la încercare dorința: Diomo citește în ochii ei patima și îi promite marea aventură; Puiu Cercel, prietenul din copilărie cu figură de băiat pervers
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
atentă numai la socoteli și recomandări de parale. -Asta-i bine, încuviință ea. Să-ți plătesc pentru găzduire. Să-mi dai mărunți de cîteva mii, ca să-i am la îndemînă. Nu vreau să se simtă ce am cu mine, ca să nu ispitesc pe nimeni. Dac-ar fi paralele mele, n-aș zice nimica. Mi le ia și pace bună. Dar îs paralele lui. -A cui? Ea răspunse tot din lăuntru, fără vorbe: «A lui Lipan, a mortului», dar răspunse numai pentru sine
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
poală și începu să-l legene ușurel: Firele, Firel,/ Zamfire, Zamfirel,/ Dormi cu mama, mititel, Să te scoale măricel... Lacrimi mari și calde din ochii mamei scăldau obrăjorul copilului. Femeia nu simțea nici frigul, nici umezeala. Nu putea pricepe. Nu ispitise niciodată soarta. De ce Firel? Gândurile nu puteau depăși întrebarea. Reîncepu să cânte. Se opri deodată, strigând spre odaia unde dispăruse Stanca: — Cucoană, crezi că m-am răscumpărat? Rămâi cu Costandin, că eu o să plec... Am plătit și vreau să rup
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încovoiat de ani - i se păreau doamnei că toate zidesc un fel de scară pe care să se ridice rugăciunea ei spre ceruri. „Doamne, facă-se voia Ta, adu mi l, Doamne, înapoi sănătos”, șopti ea neauzită și se simți ispitită în gând să promită ferecături de argint aurit pentru șapte evanghelii, la șapte mânăstiri, și reluă în aceeași șoaptă tăinuită: „Iartă-mă, Doamne, pentru mulțimea greșelilor mele”, închise pleoapele și enumeră în minte păcate neștiute de nimeni, începând cu acela
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Este aproape gata. O luăm și pe doamna Stanca... — Iertare, neică Mihai, dar am sosit aci cu treburi. Nu este domnia ta obraz de făcut treburi, poruncește doar și isprăvniceii or să îndeplinească totul. E drum de două ceasuri. — De ce mă ispitești, neică Mihai? Două ceasuri dus, pe urmă întorsul, și eu trebuie cu soru-mea să ajungem la vecernie la Mitropolie că mâine este praznic mare. Unde mai pui că și prâslea e cu noi. Stanca ajutată de slugile venite în grabă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a-și face din credințe, prejudecăți, idealuri, frică, ziduri împotriva curgerii ei libere, curgere care l-ar pune în armonie cu neîncetata schimbare a lumii și l-ar face fericit dacă el ar fi conștient și nu s-ar lăsa ispitit de tot felul de doctrine și sisteme filosofice care îl subjugă. Simplitatea acestui indian care fusese un copil minune și unii credeau, auzindu-l la maturitate, împlinit și fascinant prin promisiunea pe care o făcea ascultătorilor, că pot deveni liberi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
împacă cu nevasta, cu copiii. Nu e vorba numai de mâncare, ci de o relație fundamentală a omului care e sursa celor mai violente conflicte... Bărbatul și femeia... Adam și Eva... Ce-au făcut ei în Paradis?" Femeia a fost ispitită, mi-a răspuns ea. Ispita a fost șarpele, care a găsit oameni inocenți. Dar noi nu suntem inocenți..." Ba putem fi." "E adevărat, dar, dragul meu, odată inocența pierdută omul nu mai are nici o scuză, el trebuie să lupte și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
e prins să-l joace i-a scăpat lui Nietzsche, n-a vrut să accepte că e un blestem, a imaginat un om pe deasupra acestei realități, care da naștere conflictelor dintre oameni, când liniștite, când demențiale, închipuindu-și că dacă ispitește omul cu eliberarea de orice morală, va ieși din asta o specie mândră, liberă și binevenită. Lăudăroșenia lui din Ecce Homo că el ar fi o fatalitate ca și creștinismul, m-a făcut să mă întreb de ce nu și-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]