3,057 matches
-
statute cu scopul de a restrânge activitatea unor culte foarte dinamice care atrăgeau mulți adepți, inclusiv muncitori 53. În Gulagul românesc au ajuns, pe lângă slujitorii Bisericilor creștine, și reprezentanți ai cultelor mozaic și musulman. Cum bine s-a remarcat În istoriografia română, represiunea a lovit toate cultele, dar nu În mod egal54. Istoria ecleziastică postbelică trebuie scrisă fără izgonirea unor amintiri și documente neconvenabile. Poate eșecul Patriarhiei În tentativa de a redacta un Martirologiu unanim acceptat ține și de Însușirea unei
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
ajuns la concluzia că Gulagul sovietic este, din punct de vedere juridic, un produs original al combinației dintre sistemul „disciplină și pedeapsă” care a dominat În Europa până În secolul al XVIII-lea și cel elaborat În epoca Luminilor 1. În istoriografie, chestiunea care a Încins cel mai mult spiritele În ultimele două decenii rămâne cea legată de măsura În care comunismul (În varianta sa radicală, stalinismul) și nazismul pot fi comparate. Un moment de reper În acest sens a fost publicarea
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
În Uniunea Sovietică apartenența etnică era adesea un motiv suficient pentru aplicarea terorii. De aceea, teroarea comunistă În fosta RSS Moldovenească a avut caracteristici specifice Gulagului din URSS, În care factorul etnic a jucat un rol deloc neglijabil 9. În ceea ce privește istoriografia actuală din Republica Moldova, majoritatea absolută a istoricilor au abordat critic și au condamnat fărădelegile din perioada anilor 1940-1941 și 1944-1951. Primele publicații pe această temă apar În anii Perestroikăi, inițiate mai Întâi de scriitori și publiciști, cărora li s-au
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
2003. Casso, Leon, Rusia și bazinul dunărean, traducere de ș.G. Berechet, Tipografia Al. Țerek, Iași, 1940. Cașu, Igor, „Politica națională” În Moldova sovietică, Cartdidact, Chișinău, 2000. Cașu, Igor, „Problema exterminării evreilor În timpul celui de-al doilea război mondial În istoriografia moldovenească post-sovietică”, În Viorel Achim, Constantin Iordachi (ed.), România și Transnistria. Problema Holocaustului, Curtea Veche, București, 2004. Concquest, Robert, Harvest of Sorrow: Soviet Collectivization and the Terror-Famine, Oxford University Press, Oxford, 1986 șed. rom.: Humanitas, București, 2003ț. Courtois, Stéphane (ed.
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Papers, vol. 32, nr. 2/iunie 2004, pp. 457-496. Scurtu, Ioan (ed.), Istoria Basarabiei, de la Începuturi până la 1998, București, 1998. Stăvilă, Veaceslav, De la Basarabia românească la Basarabia sovietică, 1939-1945, Chișinău, 2000. șarov, Igor, Cușco, Andrei, „Identitatea națională a basarabenilor În istoriografia rusă din secolul XIX”, În Alexandru Zub, Flavius Solomon, Basarabia. Dilemele identității, Iași, 2001. șișcanu, Elena, Basarabia sub regimul bolșevic (1940-1952), Semne, București, 1998. șișcanu, Ion, Desțărănirea bolșevică În Basarabia, Editura Adrian, Chișinău, 1994. Tihonov, Ludmila, Politica statului sovietic față de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
documente), Chișinău, 1993. Țepordei, Vasile, Amintiri din Gulag, București, 1992. Țurcanu, Ion, Foametea din Basarabia În anii 1946-1947, Universitas, Chișinău, 1993. Țurcanu, Ion, Moldova antisovietică. Aspecte din lupta basarabenilor Împotriva ocupației sovietice, Prut International, știința, Chișinău, 2000. Țurcanu, Ion, Istoricitatea istoriografiei. Observații asupra scrisului istoric basarabean, Arc, Chișinău, 2004. Veiga, Francisco, Istoria Gărzii de Fier, 1927-1941, București, 1994. Volkov, I.M., „Zasuha, golod 1946-1947 godov” („Seceta, foametea anilor 1946-1947”), Istoriya SSSR, nr. 4/1991, pp. 3-19. Weber, Eugen, Dreapta românească, Cluj-Napoca, 1999
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
publicat în perioada postbelică Marin Preda, Moromeții (tema familiei) INTRODUCERE: Temele romanului postbelic Anexânduși literatura ca teritoriu al propagandei ideologice, „patologia stilistică totali tară“ a constrâns romanul românesc să preia „unele funcții ale jurnalismului politic (inca pabil de onestitate), ale istoriografiei (obligate să se limiteze la adevărul partinic), ale sociologiei (neagreate ca știință de către partidul demiurg)“ (Eugen Negrici, Literatura română sub comunism). CUPRINS: Item 1: evidențierea unei trăsături care face posibilă încadrarea nuvelei întro tipologie, întrun curent cultural/literar, întro perioadă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a faptelor istorice într-un întreg ideal", se vede nevoită să apeleze la inducție, și ca atare metodele istoricilor "nu mai pot admite decât ca acea totalitate să funcționeze ca ipoteză de lucru, ca idee regulativă, ca țel ideal al istoriografiei științifice"66. Că unitatea istoriei nu mai înseamnă "totalitate" în sens hegelian, "ci numai continuitate" am văzut deja. Totodată observăm faptul că interpretarea lui Schnädelbach în legătură cu istoriștii trimite la un fel de proiecție-etalon, acreditată în spirit romantic de istoria înțeleasă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Avem aici o certă încercare de depășire a pozitivismului riguros printr-o opțiune de factură romantică. Sau măcar o tentativă de împăcare a celor două tendințe, așa cum se întâmplă în cazul lui Dilthey. Totuși, experiența scientistă pe care o face istoriografia continuă să vadă în "orice atitudine interpretativă, valorizantă și sistematizantă" în raport cu faptele singulare "un adaos pur subiectiv". Această experiență nu exclude însă funcția modelatoare pe care idealismul o are, până și în secolul nostru, pentru conștiința istoricului, dar numai pentru
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ideea unor asemenea unități ale istoriei (ale istoriei filozofiei, în cazul de față). Acum se mai pune o singură problemă: cea a "sistematizării conștiinței istorice înseși, a cărei identitate rezidă în unitatea istoriei sale". Iar în acest sens, după ce mijloacele istoriografiei științifice au fost recuzate, se impune o reorientare spre filozofia istoriei, "defăimată anterior". Desigur, în condițiile date, aceasta "nu mai poate fi de tipul speculației hegeliene asupra istoriei". Acum intră în scenă Dilthey, o dată cu care "filozofia istoriei devine critica rațiunii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a unor autori ca Droysen, Dilthey sau Rickert, asupra înțelegerii de sine cultivate în științele spiritului". Distanțarea de filozofie "se interferează aici treptat" cu aspetele delimitării dintre științele naturii și cele ale spiritului. Pe fondul scientizării tot mai accentuate a istoriografiei, "reflecția epistemologică" le-a fost impusă istoricilor și de considerente "intraștiințifice" fiindcă s-a pus problema sistematizării. Am prezentat mai sus cadrul în care apare această problemă și am vorbit deja despre tendința centrifugă a diverselor științe particulare în raport cu filozofia
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
funcționează ca părți, ca "unități" ale întregului pe care-l numim "istorie". În aceste condiții, "unitatea istoriei ca totalitate" inclusiv unitatea istoriei filozofiei rămâne, în termenii lui Schnädelbach, doar "o ipoteză de lucru, o idee regulativă, un țel ideal al istoriografiei științifice", sau, în termenii propuși de noi, o proiecție-etalon în parametrii căreia "unitățile din istorie" tind să se integreze continuu, fără a-i îndeplini vreodată în integralitatea lor (vezi II, 2Ab), dar pentru care rămân reprezentative, ca părți ale întregului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ca părți discontinui. NOTE ȘI COMENTARII 1 Despre Historik Droysen spune că aceasta "nu este o enciclopedie a științelor istorice, nici o filozofie (sau teologie) a istoriei (Geschichte), nici o fizică a lumii istorice, și cu atât mai puțin o poetică pentru istoriografie. Ea trebuie să-și stabilească sarcina de a fi un organon al gândirii și cercetării istorice". Într-un alt loc, Droysen o numește "doctrina științifică a istoriei (Geschichte)". Herbert Schnädelbach, de la care am preluat citatele de mai sus, precizează că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
susțină ideea relativității oricărui demers teoretic ("dedogmatizarea subiectului") și să pună hotărît sub semnul îndoielii pretențiile științifice ale metafizicii tradiționale. De fapt, aici distingem o dublă relativizare: pe de o parte, o relativizare, să-i zicem, metodologică, provenită din "dedogmatizarea istoriografiei tradiționale" înțelese ca "simplă copie a realității istorice"91 (fapt ce implică abandonarea obiectivității istorice și tratarea istoriei dintr-un punct de vedere subiectiv retrăirea istoriei -, obiectivat la nivelul expresiei prin prisma unității structurale a sinelui nostru), iar pe de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu este altceva decât o diversitate de condiții și de posibilități prin care istoriile s-ar putea întemeia, iar faptul că există mai multe domenii de analiză istoriografică (o filosofie analitică a istoriei, teorii ale istoriei, hermeneutici și semantici istorice, istoriografii și metaistorii etc.) nu poate decât să ne bucure. Nu există model sau metodă cu funcție unică în scrierea istoriilor, iar deschiderea spre diferențe, nuanțe, noi tehnici de analiză, spre puncte de vedere neașteptate este o atitudine vitală pentru orice
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
același timp lasă loc liber și unor atacuri și instrumentalizări politice pe care autorii nu le-au gândit atunci când au scris un "anume ceva". Relația Erasmus-Martin Luther, corespondența dintre cei doi umaniști sunt elocvente pentru ideea de mai sus. Prin istoriografii "numai literare" sau "numai artistice", elementele cognitive sunt vulnerabile în fața "argumentărilor" propagandistic-politice, care își arogă un soi de superioritate discursivă. Totodată, rezultatele certe ale științelor sunt utilizate în programe nu atât civice, cât politice. Întotdeauna va exista o pleiadă de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a celor executați în timpul "marilor procese" din anii 1936-1938. Numele lui Troțki nu mai este un tabu și, în curînd, Pactul germano-sovietic din august 1939 va fi condamnat oficial... Așa cum s-a putut deja vedea în Cehoslovacia, în perioada 1966-1968, istoriografia unei țări comuniste, examinarea ce poate fi sau nu făcută unei istorii recente, este un indicator dintre cele mai sigure pentru contextul său politic general. În sfîrșit, o schimbare majoră: Lenin și opera sa sînt discutate și criticate public. Rolul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
greu de scris datorită, evident, caracterului său foarte particular și al distrugerilor de documente și de arhive care au avut loc, aceasta nu este încă studiată cu toată atenția pe care ar fi meritat-o. În plus, ea este tributară istoriografiei și variațiilor sale. Avînd în vedere bulversările pe care le cunosc actualmente Europa de Est și Uniunea Sovietică, este foarte posibil ca noi studii metodologice privind istoria celui de-al Doilea Război mondial și apoi instaurarea regimurilor socialiste în Europa Orientală, să
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
care au dus la apariția unor studii capitale și negândim la lucrările lui L. Stone, A. Farge, E. Shorter, C. Klapisch-Zuber, J.L. Flandrin, M. Foucault, N. Elias. După cum bine se poate observa, toate aceste sinteze și studii privesc lumea occidentală. Istoriografia românească a fost mai puțin preocupată de subiecte care țin de istoria socială sau de cea a menta lităților, chiar și după 1989 ea continuând să se aplece cu precădere asupra vechilor teme de istorie politică și evenimen țială și
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
realitate fenomenală și de reflecție metodică asupra acelei realități. Ritmul precipitat al evenimentelor, mai ales în veacul nostru, a făcut ca această ambiguitate să fie și mai evidentă. Lumea pare a-și împlini destinul sincron în ambele registre pe care istoriografia cea mai ambițioasă le vrea, de la un timp, topite laolaltă și supuse aceluiași examen critic. Istoricul și politologul își confundă adeseori domeniile, vechile fragmentări cronologice par astăzi depășite. În noul orizont de sinteză, durata e una singură, iar viitorul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
o imagine destul de nuanțată asupra epocii în ansamblu și mai cu seamă asupra universului concentraționar. Rezultă în primul rând că nu se poate înțelege această epocă decât într-o largă perspectivă istorică, implicând cele două războaie mondiale și consecințele lor. Istoriografia, încă mult datoare sub acest unghi, află în textele memorialistice o sursă de informație de care nu se poate dispensa atunci când ține să reconstituie nu doar evenimente, ci și idei, atitudini, stări de spirit. Asemenea texte sunt utile mai cu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
inerției ce vine din istorie ca o teribilă povară. Adevărata resurecție e, probabil, opera viitorului și ea necesită o pregătire metodică. Nu ajunge să știi adevărul, trebuie să-l și aperi. Nu e suficient să te indignezi, ca Tacit în istoriografie ori ca binecunoscutul satiric roman, ci e nevoie ca indignarea să devină o sursă de acțiune pozitivă, creatoare. Spiritul critic trebuie să se situeze deasupra oricărui partizanat, îndemna Max Weber, atrăgând atenția asupra menirii sociale a clasei mai luminate. Menire
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
stăruitor asupra modului cum s-au produs în istorie "revoluțiile științifice". Studiile de strategie nu sunt, evident, o simplă modă. Căci nimic nu se poate înțelege fără a lua în seamă proiectele, iar orice proiect comportă o dimensiune strategică. În istoriografie, de exemplu, latura cognitivă e menită să asigure însuși procesul de înnoire, pe când strategia are a-i legitima aspirația simbolică, locul pretins în raport cu alte discipline. Se degajă din asemenea studii, foarte actuale, îndemnul de a "citi" cu multă atenție și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
alimentează cu mijloacele lor, tot mai conștienți că în efortul actual spre o mai deplină claritate a discursului despre om ei aduc nu doar necesare limpeziri, ci și penumbra noilor, inerentelor mituri. Societatea e în continuă mitogeneză, proces căruia nici istoriografia nu i se poate sustrage. Dar știind aceasta, istoricul își ia precauții de metodă, sistematice. Ambiguități? Antinomii? Ele țin de natura însăși a istoriei. Speranța celui care urmărește durata umană e să pună ordine în fapte și să le integreze
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
te îndeletnici cu istoria însemnează, spunea H. Hesse, a te lăsa în seama haosului și a-ți păstra totuși credința în ordine și sens." Dilema tragică a istoricului n-a rămas neobservată. O recunosc cei mai de seamă slujitori ai istoriografiei, pentru care munca în acest domeniu, dincolo de finalitatea ei "obiectivă", e și un mijloc de autocunoaștere, un mod de a fora în noi înșine. Durata e pusă sub observație integrală, studiată deci tridimensionalitatea ei inextricabilă. Retroistoria, pentru a relua noțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]