11,439 matches
-
aci... zice un tip. — Ba da, poate că și-a bușit picioru. Treso ducem acasă. — Unde e? Tunetele s-au oprit, dar ploaia v-a udat pe toți fleașcă. — Acolo... În spatele obstacolului... le zici tu. Meldrum fuge pînă acolo. — Hei iubito... hei... se oprește pe marginea bunkerului. Ce mama dracu... futui... se Întoarce spre voi: CHEMAȚI POLIȚIA N PIZDA MĂSI! Îți trage un pumn nașpa În stomac, tăindu-ți respirația și răspîndindu-ți o stare de greață În tot trupul, — Ce pizda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
când traversează calea ferată, și intră În aglomerația din oraș cu nerăbdarea de a-și ocupa postul, Îl năpădesc amintiri care-i fac rău. Își aduce aminte de copilărie, Își aduce aminte de studenția lui, de colegi, de prieteni, de iubitele pe care le-a părăsit, de biblioteca plină cu cărți, de părinții care au murit, de casă, de viața lui care s-a oprit Într-o bună zi Într-un punct mort fără să mai Însemne ceva. S-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
erau scrise pe chenarul alb al fotografiei. Privești fețele oamenilor și auzi ca printr-un perete gros de cărămidă sporovăiala veselă din bistro. Îți atrage atenția părul negru-albăstrui dat cu gel, al unui tânăr care bea bere și-și ceartă iubita. Te ridici de la masă părăsind micullocalgălăgios, cu o durere de cap insuportabilă. Imaginea fotografiei pe care ți-o doreai cu atâta ardoare trebuie probabil plătită scump. Este fotografia unui secret bine păzit. Te dezmeticiști Într-un târziu, Întrebându-te În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tine, și nu te mai saturi privindu-l. Ți se pare o capodoperă. L-ai cumpărat pe nimica toată, dar poate ai salvat viața unei femei În vârstă, bolnave. Să știi, nu am fost amanta niciunui politician celebru, și nici măcar iubita de-o noapte a pictorului, s-a Întâmplat Însă cândva de mult, ca, Într-o casă de țară, o scriitoare onestă, să Întâlnească un mare artist, care a pictat câteva capodopere Într-o Încăpere apropiată de Încăperea ei. Printre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe care-l pândește doamna cu coasa În ficare clipă, nebun histrionic, logodnicul ghetourilor, Înțeleptul gunoaielor și sihastrul miazmelor. În prima noapte pe care o petrec În cavou Ăcavou rimează perfect cu ghetouă, visez că tatăl meu Îmi dă Înapoi iubita, vie și nevătămată, făcându-și complicate procese de conștiință și spunându-mi cum totul a fost un joc nevinovat și nicidecum o dorință de-a mă răni, tocmai pe mine, mai ales că știa cât de mult o iubesc, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să pleci? — Pe la cinci. — Să nu te prind cumva că-mi umbli cu minciuna. Asemenea comentarii erau cele mai clare izbucniri ale laturii amare pe care ajungeam să o și uit în iubirea ei. Nici că-mi puteam dori o iubită mai plină de tact. — Ședința Antoniei se termină la cinci, am răspuns. Puțin după ora cinci ar trebui să fiu în Hereford Square. De fiecare dată vrea să discutăm despre asta. Și luăm cina în oraș. I-am ridicat puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și fără să-i simtă lipsa după aceea; în tot acest timp obiectele ei zăceau împrăștiate într-un soi de învălmășeală temporară, iar încercările mele repetate de a le tria și ordona parcă nu aveau nici un efect. Această caracteristică a iubitei mele mă exaspera dar, întrucât era, în fond, parte integrantă din indiferența lui Georgie față de convențiile sociale, o îndrăgeam și o admiram în egală măsură. Mai mult decât atât, era trăsătura care reflecta și simboliza, după cum îmi spuneam uneori, însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Da, cred că da. Au făcut parte din nu știu ce comitet în timpul expoziției de artă mexicană. — Eu când am să-l cunosc pe fratele tău? Întrebă Georgie. — Niciodată, dacă ar fi după mine. — Ai spus că în general îi transferai lui iubitele tale pentru că el nu era în stare să-și găsească prietene. Așa o fi, dar oricum n-am de gând să fac același lucru și cu tine! Încă de când făcusem acest comentariu neinspirat, fratele meu Alexander devenise ținta fanteziilor romantice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pentru că el nu era în stare să-și găsească prietene. Așa o fi, dar oricum n-am de gând să fac același lucru și cu tine! Încă de când făcusem acest comentariu neinspirat, fratele meu Alexander devenise ținta fanteziilor romantice ale iubitei mele. — Vreau să fac cunoștință cu el tocmai pentru că este fratele tău, spuse Georgie. Ador frații și surorile, mai ales că eu n-am. Seamănă cu tine? — Da, puțin, am răspuns. Toți cei din familia Lynch-Gibbon seamănă între ei. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
împărtășite cu mare interes. Se așeză la celălalt capăt al canapelei și continuă să se uite la mine cu aceeași privire încordată, lipsită de zâmbet. Am agitat băutura în shaker și i-am turnat puțin Martini. — Ce s-a întâmplat, iubito? A fost cutremur în China? Te-au arestat pentru exces de viteză? — Stai o clipă, răspunse Antonia. Avea vocea încleiată de parcă ar fi fost beată. Respira rar și adânc, ca un om care încearcă să-și adune puterile. Atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dat la o parte câteva șuvițe de păr auriu care-i căzuseră pe fruntea palidă și ridată și mi-am lăsat mâna pe obrazul ei în jos spre gură. Ea închise ochii pentru o clipă, rămânând în continuare crispată. — Hai, iubito, nu mai sta așa. Arăți de parcă ai fi în fața plutonului de execuție. Liniștește-te și mai bea puțin. Uite, am să-ți mai pun în pahar. Acum discută cu mine rațional și nu mă mai speria așa de rău. — Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-ncolo de treabă! Antonia se uită la mine, privirea i se înăsprise un pic și ea deveni brusc mai trează și mai prezentă. Apoi zâmbi trist și dădu încet din cap. Gestul ei m-a mișcat, dar am spus: — Hai, iubito, chiar trebuie să luăm lucrurile atât de serios? — Da, zise Antonia. Vezi tu, vreau să divorțez de tine. Rostise cu greu cuvântul. Șocul pe care mi l-a produs m-a făcut să o privesc iar ea, încordându-și spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
trag una de-o să-i zboare dinții. Te așteaptă, iubitule, spuse Antonia. — Antonia, eliberează-mă din acest vis urât, am zis. Adună-te. Căsnicia noastră este o realitate. Ea nu făcea decât să nege întruna dând din cap. Și eu, iubita mea, Antonia mea, eu ce-am să mă fac fără tine? Expresia de concentrare dureroasă de pe fața ei se accentuă și apoi se risipi pe neașteptate, Antonia scoase un țipăt și izbucni în plâns. Scăldată în lacrimi arăta de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mea cu Georgie, ca și cum aceste două excrescențe, în loc să concureze între ele, se hrăniseră una pe alta în chip misterios. Totuși, nu aveam nici o certitudine că este așa, iar gândurile mele se întorceau cu prudență, cu sfială, cu îndoială la imaginea iubitei mele. Nu mai vorbisem cu Georgie din ziua mărturisirilor și, întrucât despărțirea nu era încă un fapt public, ea nu avea cum să știe de schimbarea intervenită în viața mea. Nu prea mă trăgea inima să i-o aduc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-mă că acum nu-ți mai pot spune altceva. Simt nevoia să-ți spun doar datele concrete și-mi face foarte bine însuși faptul de a-ți scrie. Nu spera nimic și nu te teme de nimic, dacă poți. Doamne, iubita mea, niciodată nu m-am simțit atât de nefericit și de incapabil să înfrunt un destin strălucit sau aventuros. Sunt șters și neînsemnat ca un personaj de pe fundalul unui tablou vechi. Încearcă, dacă poți, să-mi redai un dram de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mâna și o strânse la piept. Ești generos, dragul meu! Vocea ei joasă vibra de emoție. Am gândit, dar n-am spus: „Sunt îndrăgostit de tine”. Ar fi fost o nebunie prea mare. În schimb am rostit: — Uite ce e, iubito, trebuie să ne gândim cum facem cu afurisita asta de mobilă și toate celelalte. Avem destul timp pentru asta, zise Antonia. Se așeză pe podea, își strânse genunchii cu brațele, părând acum complet relaxată. Dar o să facem și asta, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mine? Și ai să mă cruți? — Eu te iubesc, Martin, spuse Georgie. Capul tău ăla sec n-o să priceapă niciodată acest lucru simplu. — Și nu te superi dacă mai păstrăm încă o vreme secretul nostru? Deocamdată nu pot face altfel, iubito. Nu prea văd de ce, răspunse Georgie. Dar dacă asta vrei tu... Dacă ar fi după mine aș scrie în ziarul Times despre relația noastră. — Antonia s-ar necăji foarte tare dacă ar afla, am spus. Și tot ce mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Georgie. Știi, Martin, câteodată am impresia că ești o pasăre tare ciudată. Însă înțeleg ce vrei să-mi spui despre discuția confidențială. Promite-mi că n-ai să ai niciodată o asemenea discuție confidențială despre mine cu Antonia. — Îți promit, iubita mea, îți promit! — Oricum, stai liniștit, nu trebuie să faci nimic special aici, spuse Georgie. Aici nu sunt decât eu. — Slavă Domnului că nu ești decât tu și mulțumesc lui Dumnezeu pentru tine, Georgie, am spus. Mă ajuți să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
trebuie să aflăm tot adevărul. Mă-nțelegi? — Înțeleg, am răspuns. Știi ceva, ce-ar fi să pleci și să mă lași să discut numai cu Antonia. — Cred că și ea și-ar dori să rămân, spuse Palmer. Nu-i așa, iubito? — Da, răspunse Antonia. Își ținea batista la gură. Se întoarse și se așeză pe canapea lângă Palmer ștergându-și ochii, dar evitând în continuare să se uite la mine. Palmer o cuprinse după umeri. Uite ce este, chiar nu-nțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mint. Cred că m-ar fi costat viața! Acum plângea cu adevărat. Turnă puțin gin, sticla scrâșni de buza paharului, apoi adăugă puțină apă. Când m-am ridicat, mi-a întins paharul. Mânia mea se topise, copleșită de disperare. — Doamne, iubita mea, nici nu-ți dai seama ce-ai făcut, am spus. Dar nu contează. Oricum, eu am greșit ca un dobitoc. Nu trebuia să te pun într-o asemenea situație. — Vrei să spui că nu mă iubești și că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pur și simplu de dorința de a te cunoaște. — Serios? întrebă Georgie, depărtându-se brusc de mine și ștergându-și lacrimile de pe tricou. Asta e minunat. Și eu ard de dorința de a face cunoștință cu ea. Nu spune prostii, iubito, și nu începe iar, am spus. — Când m-ai dus în Hereford Square, m-ai trecut printr-o oglindă, continuă Georgie. Acum nu mai există cale întoarsă. M-am săturat să fiu înconjurată de lucruri la care mi-e frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
exclamat și mi-am ascuns fața în palme. Am simțit brațul lui Georgie pe umerii mei. Am luat-o în brațe și ne-am lăsat amândoi pe pat. Un timp am stat neclintiți. — Martin, mi-ai spus că îi treceai iubitele tale lui Alexander, zise Georgie. Nu cumva ți le-a luat el, de fapt? — Ba da, de fapt așa se întâmpla, am răspuns. Mi-am ascuns capul în pieptul ei și am scos un geamăt. 15 M-am întors în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
greu de spus dacă ați merita să vă sărutăm picioarele sau dacă v-ar trebui o consultație la psihiatru. Rosti aceste cuvinte ca și cum ar fi spus: „v-ar trebui o bătaie bună”. Ați avut amabilitatea de a o prezenta pe iubita mea fratelui meu, am spus. Ce gest minunat! — Ea m-a rugat, spuse Honor Klein după o pauză. — Și de ce-ați răspuns rugăminții ei cu atâta solicitudine? Nu vă pot bănui că aveți un suflet sensibil. Ironia dispăruse de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pașii mei lăsaseră o urmă șerpuită. Cu un oftat ce semăna mai mult a tuse, mai profund decât tăcerea însăși, ceața mă înghiți. Am deschis gura cu intenția să o strig, dar am constatat că i-am uitat numele. 17 Iubito, îmi pare rău că am fost atât de beat ieri - și sper din tot sufletul că n-am pătat covorul chiar iremediabil. Și tu și Palmer ați fost foarte îngăduitori. Trebuie să mă lași pe mine să plătesc curățatul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
susținută și de Georgie, că era bine să evit o discuție sinceră cu Antonia despre ea se dovedea acum a fi fost corectă. Acea discuție sinceră nu dusese la nimic bun: îmi făcuse mie rău, căci îmi știrbise dragostea pentru iubita mea, îi făcuse rău lui Georgie întrucât ea nu fusese doar trădată, ci pur și simplu lăsată la discreția Antoniei, îi făcuse rău Antoniei pentru că o tulburase, o excitase și o făcuse să născocească planuri care în final nu puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]