2,415 matches
-
complet al Pentateuhului samaritean datează din 1149-1150, se numește Codex Zurbil și se află la Biblioteca Universității Cambridge. Un alt codex, datând în jurul anului 1300, și care conține Pentateuhul samaritean este Codex Abișa; după cum Codex Aleppo este apreciat în cercurile iudaice, tot astfel și acest codex al Pentateuhului samaritean se bucură de mare cinste în cercurile samaritene. Colofonul acestui text spune chiar că manuscrisul derivă de la Abișa, stră-strănepotul lui Aaron. Oricum, acesta este cel mai bun manuscris cunoscut al Pentateuhului samaritean
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
birocrație, pentru a oferi permanent soluții la mediul actual, în permanentă schimbare. Un exemplu pentru acest tip de organizație îl reprezintă un institut de cercetări finanțat din resurse financiare proprii. Organizația de tip misionar tipică o constituie Biserica de tip iudaic, creștin sau islamic. Elemente ale acesteia se întâlnesc însă în orice organizații. Elementele cheie ale sale sunt: un sistem bogat de valori și de credințe caracteristice întregii organizații, preocuparea pentru menținerea acestora prin menținerea unei culturi organizaționale specifice, prin socializarea
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
universală, dar îndeosebi în tradiția de gândire a Occidentului, gândirea dialectică 57 prin structura conflictuală a narativității sale (adică seria de nedreptăți suferite de evrei în raport cu celelalte popoare). Această gândire "care se opune", "care rezistă" formată prin Biblie, prin cultura iudaică și greacă a fost perfecționată de tradiția scolastică medievală și de filosofia modernă (prin Hegel, Marx și Sartre ultimii mari dialecticieni!). O structură epistemologică nerațională pentru că opune și descalifică două sau mai multe instanțe de putere-cunoaștere sub masca "dreptății" și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
C. Noica. Arestat și condamnat la 13 ani de închisoare în cadrul procesului-farsă ce cuprindea înca 24 de reputați intelectuali, Steinhardt este pus în libertate după aproape șapte ani (1960 - 1966). Abia în închisoare realizează treptata, dar decisa despărțire de religia iudaică și împlinirea vechii sale nostalgii creștin-ortodoxe: este botezat (clandestin) de un preot ortodox, asistat de doi preoți catolici, neofitul îmbrațișând, în cunoștința de cauză, ecumenismul. Se va călugări în 1980, cu numele de monahul Nicolae de la Rohia, primit cu caldură
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lui Cioran: "Încă de pe când aveam șaptesprezece ani, înainte de a fi primit o cultură superioară, am fost impresionat de mizeria vieții, ca Buddha în tinerețea-i, când a văzut boală, bătrânețea și moartea. De atunci, el se leapădă de dogmă iudaica a providenței și vede în lume opera unui demon care a chemat creaturile la viață pentru a se desfată cu spectacolul belelelor acestora"33. Pentru Sábato, apropierea de Dumnezeu înseamnă apropierea de oameni, iar iubirea și speranța sunt "parte din
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de filosoful francez și într-un alt studiu al său, Simboluri ale științei sacre 87. Simbolul Agartthei este discutat atât de René Guénon, cât și de Mircea Eliade. Guénon se referă la o cetate misterioasă numită Luz, existentă în tradiția iudaică. Aproape de Luz, afirmă Guénon, se află un migdal (numit luz în ebraică) la rădăcina căruia se află o cavitate prin care se pătrunde într-un subteran, iar acest subteran duce la orașul respectiv care e complet ascuns. Luz, afirmă Guénon
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Căci, așa cum arăta Jacques Matter, "Gnosticismul nu compilează; el modifică tot ceea ce a luat de la alții" (în Histoire critique du gnosticisme, F. G. Lewrault, Paris, 1828), printr-o alchimie ispititoare ce reunește elemente ale vechilor religii egiptene, chaldeene, hinduse, persane, iudaice, grecești și, în final, creștine. Gnosticismul nu dezvoltă un cult pentru un întemeietor sau profet central, ci se dedică unei valori-principiu transcendente: gnosisul (cunoașterea de Dumnezeu), asemănător daoismului, construit în jurul lui Tao, Marele Principiu. Astăzi asistăm la o revenire în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ca utopic, din moment ce un cataclism cosmic ar neantiza oricând toate operele omenirii. Dispariția poetului este rezultatul unor concepții antitetice: agnosticismul lui Cibănoiu și ateismul cognitiv și fatalist al lui Bulgăran. Fred Vasilescu este impresionat de biblioteca teozofului, plină de lexicoane iudaice, cărți despre catolicism și istorii despre concilii. La cealaltă extremă stă biblioteca lui Bulgăran, cu tomuri savante despre originea stelelor și infinitatea cosmosului, sau tratate de biologie și paleontologie, în totul "un adevărat laborator al diavolului". E binecunoscută demonstrația lui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și Ebadu (Abydos), așezări construite din lut, puțin păstrate în timp. De asemenea, civilizațiile levantine ale populațiilor semitice locale au constituit nuclee urbane, între care se remarcă orașele Byblos, Tyr, Sidon, Arvad create de fenicieni și Ierusalimul, întemeiat de civilizația iudaică cu cca. 1.000 ani î.Hr. Odată cu apariția unor entități statale propriu-zise, s-au conturat primele diferențieri dimensionaleierahice în rețeaua urbană, configurându-se o ierarhie pe două nivele, respectiv capitala și celelalte orașe. Egiptul a fost primul stat de acest
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
asta-mi sună bine numele germanice) le susurau pretendenților că milițienii din anii respectivi trebuiau mângâiați pe ceafă dacă nu erau alogeni, că lucrătorii armatei de intimidare vinovați de "abuzuri"ppppnu erau români curați (avuseseră fie ceva slav, fie ceva iudaic în filogeneza lor, dacă nu cumva filogeneza lor, dacă nu cumva încrucișaseră ambele impurități sau Boje moi erai din neamul lui Atila), că trebuia să apară "eroul salvator", comunistul național, care fusese persecutat fiind trimis la "munca de jos" pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de îndată ce ceremoniile și ritualurile nu mai sunt privite cu seriozitate și sunt înfăptuite în mod mecanic. Fiecare religie este expresia formelor de viață specifice comunității. Dacă aceste forme se schimbă - spunea Wittgenstein cu referire la o tradiție religioasă ca cea iudaică -, nu mai rămâne mare lucru din ea.59 Nu există decât religii istorice. O religie universală, religia rațiunii, îi apărea drept o plăsmuire a filozofilor, care nu poate juca nici un rol în viața omului obișnuit. Când vorbea despre religiile din
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
arhaice, hermetismul orfic sau esoterismul de diferite nuanțe, cum ar fi cel rosacrucian de exemplu" (Mihai Ursachi). Sprijinindu-se pe lecturi dintre cele mai solide, comentate în varii locații ("filosofia lui Kierkegaard, Heidegger, Jaspers, Jung, istoria religiilor și esoterismul creștin, iudaic și islamic erau subiectele de predilecție din lungile noastre conversații din casa Culianu, din casa mea din Țicău sau în plimbările la Repedea, Breazu sau Bârnova", își va aminti mai târziu Magistrul din "mahalaua celestă, Țicău"), orficii vizează reinstaurarea raporturilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Statelor Unite ca "națiune morală și universală", într-un registru providențialist. Vocația mesianică, de nouă țară a făgăduinței, de nou popor ales, libertatea erijată în dogmă, ostilitatea față de orice formulă clericală, ca intermediară între Dumnezeu și om, relația specială cu elementul iudaic sunt crezuri pe care americanii le vor apăra încă multă vreme. Fosta echipă de la Casa Albă avea zelul unor proaspăt convertiți, a unor creștini born-again (născuți din nou, aleși), specific multor secte neoprotestante (președintele Bush este metodist), pentru care rebotezarea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
discriminant. Astfel, textele religioase interzic în mod categoric recursul la dobîndă în tranzacțiile financiare. Acest fapt face ca întreg sistemul financiar să fie diferit. Este de remarcat faptul că dobînda sau camăta erau interzise și la Aristotel și de legea iudaică și de biserica creștină pînă în epoca modernă. Dezbaterea asupra dobînzii se împarte în două viziuni contradictorii. Pentru adversarii ratei dobînzii, Creatorul a dotat în mod suficient natura cu bogății, de aceea căutarea profitului și multiplicarea bogățiilor nu este un
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
state sau rețele "teroriste", care nu respectă logica de disuasiune specifică războiului rece și care sunt oricînd capabile de surprize de mari proporții. Amenințarea începe să devină vizibilă cu ochiul liber... Lumea modernă este produsul spiritului protestant și al celui iudaic, la care a încercat să se adapteze și catolicismul, în vreme ce ortodoxia a rămas, în bună măsură, încremenită în proiect, pendulînd între anarhism social și formalism etatist, după ce și visul pravoslavnic al celei de-a treia Rome pare să fi apus
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
geografice. Incursiunile autorului vin dinspre Grecia antică, într-un mod rafinat și destins, fără rupturi de discurs ori perspectivă, către Germania și Franța moderne, pentru a se întoarce, cronologic, în America tradițională și chiar în China veche sau în civilizația iudaică biblică. Scopul lui Steiner se păstrează nealterat, în unitatea și limpezimea lui, pe întregul circuit cultural, istoric și geografic: definirea prin excelență a actului didactic, a acelui inefabil construct uman (psihic, etic, științific, social, identitar?), valabil în orice epocă și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Lévinas îi permit să se apropie cu multă delicatețe și finețe de tulburătoarea meditație asupra responsabilității, pe care o propune filosoful, mergînd pînă la sacrificiul subiectivității pentru a permite substituirea sa cu celălalt, pe fondul unui dialog fertil cu spiritualitatea iudaică, dar și cu cea creștină. Poate că cea mai evidentă, deși diafană și greu sesizabilă întîlnire dintre teoria lévinasiană și transdisciplinaritatea în cheia căreia autoarea a ales să o citească, stă într-un cuvînt esențial: trecerea, sau altfel spus, în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ori la tratamente psihice mai laborioase. Recentele revolte ale "indignaților" din toamna lui 2011 au fost declanșate prin rețelele de socializare pe Internet, cu multe mijloace imagistice, care pot fi atât de trucate, încât să întreacă și mirajul legendei folclorice iudaice a antropomorficului Golem, creat din materie inertă, dar capabil să confere oamenilor libertăți, aparent fără nicio determinare. Revenind la "bunul-simț", care nu mai este chiar egal distribuit în lume cum credea Descartes, putem vorbi de noi conflicte greu de stăpânit
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ritualică între catolici, ortodocși, protestanți, neoprotestanți, dar nu ca o realizare definitivă, cum preconiza Hegel să se întâmple cu statul prusac și cultura germană în secolul al XIX-lea. Elenismul a favorizat cizelarea și rafinarea creștinismului "primitiv", cu multe peceți iudaice, printre care "mesianismul" Dumnezeului unic care și-a trimis pe fiul său Hristos să-i mântuiască pe oameni de păcatul originar al folosirii fructelor cunoașterii, prin dragostea pentru Hristos și implicit prin solidaritate și devotament. Declarația că evreii sunt "aleși
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lui Benjamin nu ține doar de filozofia istoriei sau de filozofia culturii (deja un termen impropriu în cazul său), ci de o metafizică în care experiența religioasă sau cea filologică își găsesc locul și întemeierea. În cadrul acestei metafizici, teologia mesianismului iudaic și, deopotrivă, fervoarea gestului revoluționar devin „deducții transcendentale“ ale fizionomiilor modernității. O a doua precauție vizează circumscrierea obiectului: experiența urbană. Este greu de definit statutul „orașului“ în textele lui Benjamin. Nu este vorba, în mod limpede, despre un interes sociologic
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mai fi discutat mai jos, „conceptele simbolice“ sunt conexiuni între actele individuale de cunoaștere și solul transcendental al acestora, reprezentat de cunoașterea actuală a perfecțiunii. Analiza lui Benjamin asupra filozofiei transcendentale face auzite, în fundal, o serie de elemente mistice iudaice, mai precis ideea unei revelații „sparte“ în multiple fragmente care conțin, fiecare, scântei ale luminii divine neîmpărțite. La fel, conceptul de „experiență“ face ca ordinea mundană, finită, să poată fi privită din perspectiva Întregului metafizic care o cuprinde. Mai târziu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
conceptului lui Bergson de memorie pură cu cel de memorie involuntară al lui Proust are o dublă motivație. Pe de o parte, este vorba de asu marea dimensiunii istorice, colective a memoriei ca tradiție din punctul de vedere al gândirii iudaice. Conceptul metafizic al memoriei, la Bergson, nu putea să genereze o astfel de reflecție care, voi încerca să arăt în capitolul al doilea, însoțește esen țial reflecția lui Benjamin despre modernitate. Pe de altă parte, este vorba de necesitatea de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Gemüts.“ Gadamer menționează aici poezia barocă, în calitate de importantă contra-mișcare estetică. Voi încerca să dezvolt mai jos această idee, plecând de la considerațiile lui Walter Benjamin. Interesantă este însă, pentru moment, punctarea unor consecințe teologice ale acestei problematici, plecând de la tradițiile mistice iudaice. În Cabala. Noi perspective, M. Idel pleacă de la modul în care G. Scholem concepe relația dintre alegorie și simbol: în maniera lui Goethe, ca relație între o reprezentare care substituie obiecte - reprezentarea și obiectul putând fi ambele ex primate - (alegoria
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
survine în cadrul acestuia. O ultimă observație, premergătoare analizei textului lui Benjamin, poate fi făcută plecând de la un comentariu al lui U. Eco la „turnura“ cabalistă (the Kaballistic drift) a teoriei sim bolului, potrivit căruia, din punctul de vedere al contextului iudaic, simbolul funcționează în manieră deconstructivă: textul este simbolic nu pentru că trimite la ceva în afara lui, ci pentru că devine o modalitate concretă a Revelației. La fel cum revelația este plurală, orientată eschatologic, textul se rescrie în continua sa recitire: „The ultimate
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
înscrie în orizontul adevărului și astfel conține în sine posibilitatea nelimitată a propriei traduceri. Reflecții interesante în marginea textului lui Benjamin sunt de găsit la George Steiner. În primul rând, sunt identificate sursele unei astfel de concepții: Goethe, Hölderlin, gnosticismul iudaic. Primul reper menționat este deja discutat în prologul epistemo-critic. Interesant este conceptul de fenomen originar, asimilat acum „limbii pure“ a paradisului. Dezvoltările istorice ulterioare căderii duc la pluralitatea limbilor, aflate însă nu într-o relație discontinuă, ci într-o continuitate
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]