12,885 matches
-
femeia nu mințise deloc, căci odaia cu pricina era chiar spațioasă, bine luminată, îngrijită, iar toate lucrurile părea că sunt la locul lor. În lumina ce se revărsa acum peste făptura întreagă a femeii, un trup înalt și suplu se ivi dinaintea ochilor lui Victor, cu un cap proporțional cu trupul, din care ieșea un chip încântător și perfect conturat, ce părea a fi sculptat de mâna ușoară a unui înger, și din care se revărsau cu grație în valuri pletele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
apărare, cât și de atac, era doar ironia. Într-adevăr, nu-i lipsea deloc simțul ironiei. În exprimare, până la nebunie iubea să se slujească de ironii, iar asta o făcea cu așa de mare plăcere și pentru faptul că se iveau momente când era absolut necesar, dar și pentru faptul că, pur și simplu, putea... Oricum ar fi, tot ce se poate spune este că, prin ironie, el înțelegea atare răutăți fine și tăioase, iar, după părerea sa proprie, ironia era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
poate cincisprezece minute nemișcat, la capătâiul maică-sii. Se tot uita îndelung la dânsa și nimic nou nu intervenise deocamdată în toată această vreme, încât în el deja mijea întunecatul gând ca nu cumva ceva și mai grav să se ivească pe neașteptate. Înghițea foarte greu și o făcea în sec, iar inima îi bătea cu forță în piept, nefiresc de puternic. Așteptarea era grea, tăcerea din jur - apăsătoare. Până și ticăitul ceasului de pe birou i se părea supărător de strident
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
încrezător. august, 2013 Istorisiri nesănătoase fericirii 197 POSTFAȚĂ: ÎN CĂUTAREA LUMII INTERIOARE La vârsta când majoritatea adolescenților au cele mai sofisticate jobb-uri, Rareș Tiron trage cu discernământ semnalul de alarmă, cu foarte multă siguranță de sine avertizând că s-a ivit printre noi un tânăr și foarte talentat scriitor contemporan. Deși n-a trecut încă de pragul majoratului, Rareș Tiron debutează în literatură cu niște Istorisiri nesănătoase fericirii, un mănunchi de zece scrieri, care punctează excelent starea psihologică a viitoarei noastre
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vitregiile naturii, că doar erupțiile, cutremurele, tsunami și taifunurile au fost parte din farmecul etern al arhipelagului, niponii s-au văzut, în premieră, confruntați cu distrugerea sistematică operată de om. Dar n-au disperat. Pentru ei, atunci, nu s-a ivit nici un deus ex machina economic, precum planul Marshall din Europa Occidentală. Ziua de muncă începea dimineață devreme și se termina mult după apusul soarelui. Unele firme chiar și-au încurajat angajații să doarmă la birou, pe o saltea improvizată, adusă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
faimosul roman al doamnei de curte Murasaki Shikibu, Povestea lui Genji: "o femeie frumoasă este otrăvită în chip violent de soțul ei. Nutrind o ură adâncă față de bărbatul care i-a provocat cumplitul sfârșit, ea se transformă într-o fantomă, ivindu-se, desfigurată, în fața soțului ei, pentru a-l blestema". Acesta este, pe scurt, și subiectul filmului Ju-on (titlul semnificând blestemul personificat de o fantomă încărcată de invidie): bolnav de gelozie, un bărbat își ucide cu brutalitate soția și copilul, iar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în tăcere. Întorc pagina, Genji își adună parfumurile îngropate adânc în pământ, lângă râu, pentru ca firele de tămâie să se unească unele cu altele, în unica, irepetabila combinație. Mestec. Umilă răsuflarea mea, în ceața altui veac... Vremea Apusului S-a ivit, apoi, ocazia să întâlnesc o gheișă, șansă pe care, desigur, n-am putut-o refuza. Arthur Golden Precum naiul lui Pan se stingea lin în umbra mai puternicei cruci, tot astfel vechea Japonie se retrage încet în adăpostul istoriei, asaltată
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
silite să-și sacrifice orice dorință personală și controlate aproape permanent de cei ce le cumpărau, aproape ca pe niște sclave, de la familii. Evantaiele fragile, din hârtie poroasă, pictată cu grijă, le ascundeau buzele, în timp ce linia întunecată a ochilor se ivea în contrapunctul chipului de lună, scăldat într-o pulbere translucidă. Părul negru și lucios le adia a floare de piersică, iar palmele le erau mai vii chiar decât acelea din desenele maestrului Utamaro. Vara, se ascundeau sub umbrele, umblând cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
va stropi între picioare, ea va țipa subțire, și în marele suspans pe care îl subliniază, din nou, imobilitatea camerei, timpul îngheață. Totul devine așteptare. Pe luciul alb dintre coapse, picăturile de apă își încep lucrarea, o pată închisă se ivește, textura se schimbă, mătasea caută mătasea pielii: prin slipul ud, pentru o clipă, se zărește, poate că doar se inventează, nu poți să știi, nu poți să știi pentru că ea, la capătul puterilor, își închide repede picioarele, zvâcnirea întunecată a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
retractili, și înțeleg asta, este greu de portretizat mania colectivă care aprinde Japonia celor patru anotimpuri. Pentru aceasta, vă rog să aveți răbdare, să mă urmați... Este martie și, în îndepărtatul Hokkaido, adastă încă zăpada. Așa cum afară încep să se ivească firele noii ierbi, mai mari, mai verzi clipă de clipă, înăuntru cresc, clipă de clipă mai frumoase și mai albe, fetițele. Este ziua lor astăzi, trei martie, și fiecare casă rânduiește, pe rafturile unor altare roșii special înălțate, o altă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
este nici un secret, cu tăria de peste patruzeci de grade se pot face diferite extracte din plante și acestea, fiind luate cu picătura, vor aduce vindecare oamenilor care suferă de diferite boli. -Înțeleg că ești pregătit pentru orice situație ce se ivește, zise mirat Alcoolul. -Așa este, astăzi trebuie să fii pregătit în orice moment pentru că pot apărea surprize. -Mulțumesc pentru sfat, vecine Ceai și te asigur că n-o să uit ajutorul pe care m-i l-ai dat, zise bucuros Alcoolul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
științific. O dovadă care să admită folosirea verbului a trebui nu există: dacă credincioșii vor să transforme direct acest principiu antropic în probă științifică a faptului că Dumnezeu trebuie să existe și că omul a fost creat de el, se ivește un scurtcicuit provocat de credință, de ideologizare, nu obiectivă, dar slujind anumitor interese. Există însă și cealaltă față a medalie: științele naturale se dovedesc evident incapabile să ofere motivație empirico-matematică pentru o astfel de meta-lege naturală. Nu este necesar să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dreptate și adevăr. Înșiși apostoli, apoi marii apologeți trasară în linii generale nu numai dogmele, ce aveau să fie fixate mai târziu, dar și multe amănunte de organizare exterioară, ce erau absolut necesare pentru satisfacția adepților lor. Fericitul prilej se ivi curând, cu-nceputul secolului al IV-lea, când Împăratul Constantin cel Mare, prin vestitul său edict de la Milan, decretă religia creștină, ca religie de stat, în occident, încă din anul 312-13, iar în orient la anul 323. De aici înainte
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
îndeplinești rolul bine, eu își voi da aur și orice bogăție, cât vei voi, iar de nu, cu moarte te voi pierde. Ciobanul s-a supus, iar Primul Ministru a dat sfoară în țară, că pe pământul Indiei s-a ivit un sfânt proroc. Auzind împăratul de aceasta, s-a hotărât să facă o procesiune la peștera sfântă, împreună cu curtenii și întreg poporul, afară de femei, care nu au voie să se roage împreună cu bărbații. Ajungând în peșteră, împăratul își plecă genunchii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
susceptibil a se produce decât cu condiția ca această producere să se afecteze pe sine, în Afectivitatea acestei produceri prin urmare și mulțumită ei. Astfel, lucrurile nu sunt sensibile ulterior, ele nu îmbracă acele tonalități care le fac să se ivească în fața noastră amenințătoare sau senine, triste sau indiferente, în virtutea relațiilor pe care le-ar înnoda într-o istorie cu dorințele noastre sau cu jocul nesfârșit al propriilor noastre interese ci mai curând nu o fac și nu sunt susceptibile a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și știința însăși nu sunt susceptibile de "frumusețe" decât în virtutea faptului că, dincolo de abstracțiunea lor și de fapt prin ea, ele fac referire în ultimă instanță la singura lume care există și care este cea a vieții. De ce arta se ivește în mod necesar în interiorul experienței umane ca una dintre formele fundamentale ale oricărei culturi, iată una dintre întrebările pe care ni le punem, și la care suntem chiar de pe acum în măsură să dăm un răspuns cert. Natura este prin
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
devenit o transcendență absolută, fără rațiune și fără lumină, fără chip și fără privire, o "transcendență întunecată". Presupunând că, în interiorul acestei dezvoltări monstruoase a tehnicii moderne, apariția unui procedeu nou fisiunea atomului, o manipulare genetică etc. ar face să se ivească o problemă în conștiința unui savant, această problemă va fi măturată ca fiind anacronică deoarece, în unica realitate care există pentru știință, nu există nici problemă, nici conștiință. Iar dacă din întâmplare un savant s-ar lăsa oprit din drum
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
categorii aflate deja în uz în alte discipline, vor dicta acestor științe comportamentele și opțiunile lor. Se conturează aici o dublă contingență, care își află originea în acest dublu proces. Obiectivării vieții îi revine în general să facă să se ivească întrebarea de ce: de ce această viață, de ce aceste moduri de înfăptuire, aceste determinări corporale, sexuale, de ce aceste finalități sau aceste funcții? Trebuie să vedem că asemenea întrebări nu pot fi nici măcar concepute atâta vreme cât viața rămâne în sine, acolo unde încercându-se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sa, energia viziunii sale a devenit acum cât se poate de clar. De asemenea, a devenit clar și faptul următor: cultura nu se definește prin opere, "operele geniale ale umanității" și, nelăsându-se circumscrisă în acest fel la ceea ce se ivește de fiecare dată ca excepție, ea poate din acest motiv să se extindă la viața întreagă, sălășluind în fiecare dintre nevoile sale și inseparabilă de ea. Căci acolo se află ceea ce face din ea o nevoie, adică, în mod precis
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
într-o astfel de stare, pe de o parte, și ce decurge de aici, pe de altă parte: aceste două întrebări constituie tema inevitabilă a oricărei reflecții asupra declinului civilizațiilor. Totuși, înainte chiar de a continua elaborarea lor, s-a ivit deja o evidență și, odată cu ea, caracterul pătrunzător al observației de pornire împrumutate de la Joseph de Maistre și potrivit căreia barbaria este mereu secundară în raport cu o formă preexistentă de cultură. Nu o situație istorică, cea a unei culturi date, este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
său, este cel care se întrerupe, oprirea se produce în suferire, în faza sa de suferință și odată cu ea se produce și inversarea. Căci, în fond, oprirea ca atare nu este niciodată posibilă. Așa cum a stabilit întreaga problematică, barbaria se ivește și se dezlănțuie nu ca simplă oprire a vieții și a dezvoltării sale, ci ca autonegare a acesteia. Înainte de a reveni pentru ultima oară asupra acestei circumstanței finale, să descriem oprirea, în măsura în care ea îmbracă acest aspect, să o descriem așa cum
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
său apreciată în relația sa internă cu viața subiectivă și ca avându-și sălașul veritabil în aceasta: imaginea televizată purcede din plictis. Plictisul este, tocmai, dispoziția afectivă în care se dezvăluie sieși energia nefolosită. În plictis, în fiecare clipă se ivește o forță, care se umflă de ea însăși, fiind gata, pregătită pentru a fi folosită după cum se va dori. Însă ce să faci? Nu știu ce să fac". Nici una dintre căile nobile trasate de cultură și permițându-i acestei forțe să se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dintre căile oferite de cultură. Se pune atunci problema ca această forță care nu se înfăptuiește să se uite într-un fel oarecare, pe ea și patosul său, și aceasta în fuga în afara sinelui în măsura în care în această exterioritate ceva se ivește în fața privirii în fiece clipă și o captivează: imaginea televizată. În fiece clipă înseamnă acum că în timpul lumii ceea ce se arată aici și, potrivit legii acestui timp, dispare tot imediat trebuie să fie de asemenea înlocuit în orice moment de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
locul unui alt a-fi-acolo, pe scurt, de a se cufunda în neant. Însă noul a-fi-acolo este sortit aceluiași destin. Actualul cedează așadar locul în realitate unui cu totul alt lucru, mișcării înseși de a-și ceda locul, de a se ivi și de a dispărea, iar această mișcare este cea prin care viața se deturnează în mod constant de la ea însăși, este mișcarea unei curiozități mereu dezamăgite și astfel mereu renăscânde mișcarea însăși a televiziunii: "Televiziunea trebuie să se miște". Apariția
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este alcătuită din indivizi care intră în viața profesională în serii succesive, simpla menținere a activității sale implică transmiterea, de la o generație la alta, a cunoștințelor care o fac posibilă iar această sarcină, spuneam noi, este cea a Universității. Se ivesc atunci două întrebări: care cunoaștere trebuie transmisă și în ce fel? Să începem cu cea de-a doua, deoarece comunicarea cunoștințelor se supune unei legi unice care le privește pe toate. Nu este oare pedagogia această știință prealabilă care li
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]