2,397 matches
-
este o deșertăciune. 20. Am ajuns pînă acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare. 21. Căci este cîte un om care a muncit cu înțelepciune, cu pricepere și cu izbîndă, și lasă rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Și aceasta este o deșertăciune și un mare rău. 22. Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui și din toată străduința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
surpă un zid, va fi mușcat de un șarpe. 9. Cine sfarmă pietre, este rănit de ele, și cine despică lemne este în primejdie. 10. Cînd se tocește fierul, și rămîne neascuțit, trebuie să-ți îndoiești puterile; de aceea, la izbîndă ajungi prin înțelepciune. 11. Cînd mușcă șarpele, fiindcă n-a fost vrăjit, vrăjitorul n-are nici un cîștig din meșteșugul lui. 12. Cuvintele unui înțelept sunt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea. 13. Cel dintîi cuvînt care-i iese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
dat porunca aceasta. Să fie împlinită întocmai." 13. Tatnai, dregătorul de dincoace de Rîu, Șetar-Boznai, și tovarășii lor de slujbă, au împlinit întocmai porunca aceasta pe care le-a trimis-o împăratul Dariu. 14. Și bătrînii Iudeilor au zidit cu izbîndă, după proorociile proorocului Hagai și ale lui Zaharia, fiul lui Ido; au zidit, au isprăvit, după porunca Dumnezeului lui Israel, și după porunca lui Cir, lui Dariu și lui Artaxerxe, împăratul Perșilor. 15. Casa a fost isprăvită în ziua a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
făcută de o schijă și mulți ani după ce ascultase de la bunica sa vitregă Îngrozitoarea povestire, când auzea de băutura aceea din vechime se Înfiora, Închipuindu-și-o ca pe un sânge negru și greu, purtător de moarte și semn al izbânzii morții asupra unui prăpădit de om fără vină. Încercase, Într-un târziu, să guste din zeama acrișoară și maronie care nu se mai găsea, de vreme destulă, decât În dughenele dintr-un orășel ars de soare de la malul mării. Băuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mult, nici mai puțin decât se cădea din dovleacul ras și călit În unt. Acolo Își petrecuse bunica cel mai frumos an din lunga ei viață, Între zidurile mănăstirii - cetate pe care Mihai Viteazu o Înălțase În cinstea uluitoarei sale izbânzi Împotriva Armatei turcești conduse de gloriosul general Sinan-pașa, cel care avea să-și lase trufia deoparte, laolaltă cu ultimii săi dinți scuipați În mlaștină, Îmbrăcându-se, ca să scape, În straiele unui ienicer de rând. Mănăstirea - Îi Încredința pe toți, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
purta notele muzicale până la castel, ar putea mișca soldații inamici, făcându-i să se gândească la ceea ce mai e uman în ei și să fie conștienți că, acum, moartea lor n-ar mai avea nici un sens. Ar fi o mare izbândă și până și Hanbei s-ar bucura. O conduse până la brad, unde fusese pus un koto, pe o rogojină de papură. După ce rezistaseră timp de trei ani asediului, cu tot curajul și integritatea lor, războinicii din provinciile apusene, care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
el încerca să-și facă singur curaj? — Nici o zi nu va fi mai strălucitoare decât cea de azi. Ne vom bizui îndeosebi pe samurai pentru faptele de seamă. Chiar de cădeți azi în luptă, rudele vă vor fi răsplătit conform izbânzilor voastre. Glasul lui Toshimitsu nu se schimbă prea mult, până termină de vorbit. Știa de la Mitsuhide ceea ce trebuia să spună și, probabil, nu se potrivea cu propriile lui gânduri. — Să trecem râul! Cerul era încă întunecat. Curentul râului Katsura descumpăni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că, dacă un om nutrea înalte idealuri, însă era învins pe câmpul de luptă, marile lucrări administrative nu puteau să înainteze. Astfel, risca totul pentru câte o bătălie și, odată ce începea o campanie, lupta, cu înverșunare, până la sfârșit. Recompensându-i izbânzile marțiale, Curtea Imperială îl informă pe Hideyoshi că avea să i se decerneze gradul de General-Locotenent al Gărzii Împărătești. Hideyoshi refuză, protestând că faptele lui nu meritau o asemenea cinste, dar Curtea insistă cu diplomație și, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu-mi pot exprima recunoștința pentru ceea ce ați făcut, cu darul Castelului Inuyama. Ce să spun, până și eu am rămas impresionat de iuțeala și de luciditatea cu care ați profitat de acea ocazie. Hideyoshi nu-și cruța laudele față de izbânzile lui Shonyu, dar nu spuse nimic despre marea înfrângere a ginerelui acestuia după victoria de la Inuyama. Însă chiar dacă Hideyoshi nu aducea vorba, lui Shonyu îi era rușine. Părea profund stânjenit de faptul că victoria din Inuyama nu putea atenua înfrângerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dintr-o dată seama de ce trăia acel general inamic și de felul cum își întâmpina ultimele clipe, fu cuprins de o emoție violentă, de-i venea să plângă. Ah! strigă el. Nu-și mai încăpea în piele de bucuria acelei mari izbânzi neașteptate, astfel încât uită ce avea de făcut în continuare. Imediat după aceea, auzi freamătul de crengi al aliaților săi, care se luptau să se cațăre primii de dincolo de stânci. — Sunt Ando Hikobei! Pregătește-te! — Numele meu e Uemura Denemon! — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
domnii căutau îngândurați și temători adăpost între zidurile Cetățuiei, fără prea mult confort. În schimb, mesele domnești nu-și pierdeau cu nimic din bogăția lor, războinicul căutând în bucate gustoase tăria pentru lupte și bărbăția care-l vor duce la izbândă. De aceea, picăturile argintii care au rămas pe sticlele lanternei nu s-au născut de la parfumul saunei turcești, ci de la aburii plăcintelor moldovenești plămădite pentru masa domnească. Pentru a mulțumi ambele variante ale destinației acestei clădiri putem spune, că în
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
l-au tăiat. Și s-au giurat ca să nu mai taie de acum domnu de Moldova”. Din când în când, somnul îmi face semne să mă las prins în mrejele lui... Toate încercările mele de a mai citi sunt fără izbândă... În vis mi se arată biserica Barnovschi-Vodă cu turnul clopotniță din piatră, masiv și în contrast izbitor cu biserica. Apoi pridvorul în stil baroc, adăugat de călugării geci, nu se leagă cu sobrietatea bisericii, a cărei zidire a început în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
iarăși și iarăși la cele petrecute în urmă cu 40 de ani. De data asta, un accent special, totuși. O încununare, parcă. O probă, în sfârșit decisivă, pe care ea nu o sesiza. Sesiza, însă, tulburarea lui. Un soi de izbândă nedorita, da. O panică îndelung reprimată, da, da, care îi confirma așteptările și îl și vitaliza, parcă. Domnul Matei Gafton ceru, peste o oră, bibliotecarei mai multe volume decât de obicei și, ciudat, rămase multă vreme cu privirea în gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Când o să vină timpul? întreabă Kuai Da-fu. Ascultă-ți chemarea inimii, îi răspunde Doamna Mao. Ce ne învață tovarășul președinte Mao? Smulge buruienile din rădăcină. Așa vezi. Caută cea mai mare rădăcină, zice Chun-qiao. Avem nevoie de o mare izbândă, aprobă din cap Doamna Mao Jiang Ching. * Miezul nopții, 13 ianuarie 1966. Mao are o întrevedere caldă cu vicepreședintele Liu la Palatul Poporului. A doua zi, Liu e arestat și reținut peste noapte de Gărzile Roșii. Nu e sfârșitul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
liniște și-i singur, și dacă ar putea să ațipească barem cinci minute, atunci nu i-ar mai trebui chiar nimic. Asta ți s-a dat, deh, stai pe tăvălitura asta de paie tocate, rumegând dorințe, visuri confuze, planuri deștepte, izbânzi, bineînțeles că nu vrei să mori, dar sminteala și moartea sunt atotcuprinzătoare și țintesc spre izbândă. Nimeni nu scapă, fiecare își merită pedeapsa cu asupra de măsură, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi păcătoșii. La granița dintre somn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ar mai trebui chiar nimic. Asta ți s-a dat, deh, stai pe tăvălitura asta de paie tocate, rumegând dorințe, visuri confuze, planuri deștepte, izbânzi, bineînțeles că nu vrei să mori, dar sminteala și moartea sunt atotcuprinzătoare și țintesc spre izbândă. Nimeni nu scapă, fiecare își merită pedeapsa cu asupra de măsură, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi păcătoșii. La granița dintre somn și veghe susură tremurul slăbiciunii. Gândește-te: ce ți se pare că te apasă aici e nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
despre mine mâine? Că vor face din mine rușinea arienilor? Se va uita că sunt singurul care le-a ținut piept sultanilor vreme de treizeci de ani și le-am că impus propria mea voință? Ce altceva puteam face după izbânda armatelor lor? Dar tu nu spui nimic. Părea absorbit În sine — Șaizeci și patru de ani, șaizeci și patru de ani care-mi trec din nou prin fața ochilor. Atâtea dezamăgiri, atâtea regrete, atâtea lucruri pe care aș fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fata a fost foarte neglijată. Marioara însăși a recunoscut că mai plăcute lecții ca Titu încă nimeni nu i-a dat și că ar fi bucuroasă, dacă Titu ar putea să o învețe cât mai des, ca să fie sigură de izbândă. Când sosi acuma Titu Herdelea îi găsi la cafea. ― Ți-am pus lingurile în brâu, nenișorule! îl întîmpină Gavrilaș, pufnind rar dintr-o țigară răsucită de el însuși cu multă meticulozitate. ― Numai fata asta-i de vină, domnu Titu, se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
brusc și se împrăștie în văzduhul roșu, urmat de un cârd de flăcări proaspete, desprinse din mormanul de jăratic. Din sute de piepturi porni, ca la o comandă supremă, un urlet prelung de mulțumire. Apoi, ca și când numai acest semn de izbândă deplină I-ar mai fi așteptat, țăranii se risipiră încetul cu încetul. Doar câțiva se încăpățînară a rămânea de teamă să nu se mai întîmple ceva și ei să lipsească. Astfel, înspre ziuă, curtea se mai liniști de oameni și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sau niște falange hidoase se rășchirară, apoi se chirciră, acoperind cu totul gâtul lui Brett aidoma unor tentacule. Strigătul de groază al inginerului se curmă. Cu un gest reflex, își duse mâinile la gât. Zbaterea lui n-avea sorți de izbândă. Ceea ce-i încolăcise gâtul era deosebit de tenace. Luat în sus de acest braț colosal, curând se legăna în aer, pierzând contactul cu solul. Jones, o zbughi afară pe sub picioarele Brett. Zburlit de frică, se fofilă printre Ripley și Parker care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Și care ar fi rezultatul? Am pierde doi membrii ai echipajului, sau mai mulți, iar Nostromo ar suferii avarii poate iremediabile. Parker, pământiu, tăcea cu încăpățânare. Până la urmă, mormăi: ― Dar, Dumnezeule, ce-o să facem? ― Singurul plan care are sorți de izbândă este cel de care vorbeam mai înainte, răspunse Dallas. (Dădu un bobârnac în schemă.) Să reperăm canalul în care se ascunde vietatea! Apoi să încercăm s-o ducem până la un sas și s-o ejectăm în spațiu. ― S-o ducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ale societății, o stare sufletească influențată de un arivism feroce, de un scepticism precoce, de CULTUL APARENȚELOR, nu poate ajuta la formarea acelui corp de elită care să știe să insufle maselor, prin exemplu personal, datoria supremei jertfe pentru mari izbânzi.” „O însemnată parte a generației mele crescute cu IDEALUL ASIGURĂRII UNUI TRAI CÂT MAI BUN, CU CÂT MAI PUȚINE SFORȚĂRI. Calitatea cea mai prețuită era abilitatea cu care puteai să-ți asiguri reușita, ocolind munca sistematică și conștiincioasă. Toată admirația
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
comunică, legîndu-ne de aproapele nostru, devine o simplă cuvîntare care își strigă doar dreptul de a cuvînta. Am devenit astfel ființe îndepărtate în ciuda libertății noastre cîștigate de comuniune umană. Jargonul ultimilor ani a rezumat totul în amăgitor solitara strigătură de izbîndă : fac ce vrea mușchii mei ! Nimeni nu mai comunică, nimeni nu mai ascultă pe nimeni, vorbele sînt folosite doar ca arme de atac și/sau apărare, iar cuvintele sînt vînturate precum niște coji de semințe scuipate de o gură demonică
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
comparăm cu 2Sam 21,19. În textul din urmă, victoria împotriva lui Goliat este atribuită nu lui David, ci unui alt erou, Elhanan, fiul lui Iair, din Betleem. Povestirea destul de elaborată din 1Sam 17 este o operă tardivă care atribuie izbânda lui David, și el un betleemit nativ. „Se împrumută doar bogaților”, spune un vechi proverb francez. Descrierea templului lui Solomon ar trebui să fie și ea redimensionată pentru a corespunde realității istorice. Scopul acestui text este să demonstreze că la
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
amenințați în existența lor.” Curentul antantofil, mai puternic la începutul conflagrației, considera războiul pornit de Austro-Ungaria ca „război de negațiune a principiului naționalităților”. Trebuie să se țină seama de „instinctul maselor”, ce se manifestă cu putere elementară, care aduce mari izbânzi sau provoacă marile catastrofe. Eliberarea Ardealului se identifica cu idealul nostru național. „A merge împotriva Austro-Ungariei însemna a grăbi realizarea unui proces inevitabil. Aceasta nu însemna renunțarea la Basarabia; întregirea deplină a neamului nostru românesc rămânea o chestiune de viitor
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]