1,606 matches
-
cheia? La paracliser. Și paracliserul unde-i? Nimeni nu știe. Poate că totuși, dacă-l plătești, e dispus să deschidă. Nu mai insist, însă, și nu eu mă voi face vinovat de spargere (mi-e frică oare să nu fiu izgonit, ca celălalt, cu mult înaintea mea?). Azi dimineață, la mănăstirea Sfântul Ștefan, care are amabilitatea să mă găzduiască, a trebuit să deschid cu o cheie ușa interioară care dădea înspre patio, pentru a merge acolo să respir parfumul glicinelor, al
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ea și frățietatea primordială dintre Sem, Ham și Iafet, cei trei fii ai lui Noe. E ca și cum am vedea doar începutul, fără continuare, a mitului biblic: Iafet vine să locuiască în cortul lui Sem și amândoi se înțeleg să-l izgonească de aici pe Ham, care a comis crima de a-l vedea pe Noe gol. Ei vor face apoi o alianță pentru a-l menține pe Canaan, fiul lui Ham, în sclavie. Și iată deja frățeasca umanitate împărțită în "popoare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
subconștientului, așa de bine ascunse în om, așa de puternice și de prezente totuși, sunt singura și adevărata sursă de poezie. Inteligența și rațiunea n-au ce căuta acolo unde forța aceasta misterioasă are rol întreg. Natural este să le izgonim și să lăsăm subconștientului, care e stăpân adevărat și firesc al sufletului nostru, dreptul să se producă fără piedici și restricții. Așa încât poezia devine un lucru simplu. Spui ori scrii ce-ți trece prin minte, așa la întâmplare. Aceasta este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un franțuz că spânzurătoarea e o lingușire adusă seminții omenești. Sunt ridicați în ștreang patru-cinci ticăloși, ca să se arate că ceilalți sunt oameni de treabă. *1 O prefață, spun italienii, e la salsa del libro, adică sosul cărții. *1 Nu izgoniți artele agreabile. Conopida e bună, dar are rost și trandafirul. In propria venit et ii eum non receperunt. *1 Tăcerea nu e atât virtutea înțelepților cât spiritul neajutoraților. *1 Adesea cunoscuții nu sunt prieteni ci umbre: când e soare, apar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
latră,/ Unde fată mare nu se peaptănă”, „Să te duci/ Și să fugi/ Unde cocoș nu cântă,/ Unde codrul nu-nverzește,/ Unde cioban nu chiuiește,/ Unde popă nu citește”, „Unde cucoș nu cântă,/ Unde copil nu se botează” (GrivițaGalați). Afecțiunile izgonite pe tărâmul inanimat nu au victime potențiale, dar pentru neofit deșertul acționează ca spațiu purificator de tot ce e uman. Și în basme lăcașul ființelor miraculoase păstrează aceleași definiri apofantice, negând familiarul: „Arghiri, sî mă cauț’ unde cânii nu latrî
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
comentariile de care aceștia au parte postum, situate pe o neașteptată, vădit nedreaptă, curbă descendentă a prețuirii. Și ce am putea spune despre atât de incomodul dar și atât de pregnantul Goma, prezent chiar și atunci când credem că l-am izgonit, figură majoră a literelor și vieții noastre publice, care abia de acum încolo va începe să fie pus sub puternica lumină a reflectoarelor pe care o merită? Acum câte ceva despre literatura din Basarabia. E negreșit o ramură a literaturii române
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu treburile noastre mundane, atât de adânc terestre, în care suntem cufundați până-n gât? Cine este bobocul cu ochii încă ne-deschiși: omul de rând sau poetul? Poetul disimulează în individ obișnuit, ca să nu se prindă nimeni că e un izgonit din ceruri, că e un "paria al cerurilor". Căderea s-a întâmplat datorită faptului că a încurcat căile, la un moment dat. Arta adevărată e proba că a fost în paradis, e urma concretă a ceea ce îl recomandă ca izgonit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
izgonit din ceruri, că e un "paria al cerurilor". Căderea s-a întâmplat datorită faptului că a încurcat căile, la un moment dat. Arta adevărată e proba că a fost în paradis, e urma concretă a ceea ce îl recomandă ca izgonit din paradis. Bine, noi suntem izgoniții din generația a șaptezecea, însă cei care au fost mai aproape ca timp, au amintiri mai bine conturate, au supt lapte cu miere fără amelioratori, de la surse paradiziace. Ei sunt marii artiști de geniu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Greu de suportat. El, Domnul Iisus așa a suportat nemâncat și Însetat. Și pe deasupra mai vine și diavolul să-L ispitească și-L Încearcă de mai multe ori poate, poate L-o amăgi. Dar Domnul Iisus cu cuvântul l-a izgonit căci Cuvântul lui Dumnezeu e viață. Așa ne-a explicat părintele David cât am stat la poalele muntelui și am privit. Cina Cea de Taină Pe Muntele Sion, Într-o biserică am văzut un loc deosebit. Era mai Înalt cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
vestic al râului Prut, la 16 ore distanță de Iași, aproape de renumita colină Mogila.” (movila Răbâia, în ținutul Fălciu, n.a.) „Mogila Ruboia (Ruboaya) în districtul Fălticeni. Numele de Huși îl are acest loc de la husiți, care în 1460 au fost izgoniți din Ungaria, au venit în Moldova și au primit de la voievodul Ștefan cel Mare permisiunea de a se stabili acolo. Acolo au construit acest loc și i-au dat acest nume în semn de venerație (Johann Huss). Dar cum după
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de-nțăles, episcopii Mitrofan, Varlaam, Veniamin Costachi, iar mai târziu, la sfârșitul secolului al XIX-lea, episcopul cărturar Melchisedec Ștefănescu. Din secolul al XVI-lea și până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când tătarii au fost în cea mai mare parte izgoniți din Bugeac, și mai ales până în 1829, în țările române, popularea depresiunii Huși s-a făcut în condiții grele. Aceasta cu atât mai mult, cu cât târgul Huși era loc de popas pentru diferite armate și solii turcești, care călătoreau
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
să treacă râul. Dacă se întorceau, erau trecuți în rândul bejenarilor, ale căror obligații față de organele fiscale se reglementau într-o manieră specială. Tendința de pribegire a satelor de pe malul Prutului s-a acentuat în anii 1840-1841. Unii locuitori erau izgoniți, deoarece încurajau răzvrătirea în sate sau amenințau viața proprietarilor. Răzeși, ale căror pământuri fuseseră luate de proprietari, s-au stabilit în târguri, dar au fost alungați. Pichetele de soldați din miliție, așezate la distanțe mari, nu puteau asigura un control
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Noi am dorit de a vedea în pace de treburile noastre, dar guvernului nostru și bogaților noștri proprietari și arendași nu le pasă de cerințele noastre. Doar suntem robii lor! Nu vrem să fim asta! Nu vrem război! Haideți să izgonim pe uzurpatorii noștri proprietari și arendași! Jos guvernul! Să facem pace cu învingătorii (copiat textual, chiar cu greșeli).“ [Un exemplar a fost luat de la Ministerul Domeniilor, în ziua ocupării lui de germani, de d. Nicolau, inginer silvic care s-a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
casei părintești, unde mama copiilor, moartă, fusese înlocuită printr-o cocotă celebră prin frumusețea și viața ei în cercul suveranilor în trecere prin Paris. Dimitrie Sturdza fusese nedreptățit în împărțirea stării imense a tatălui său, fiul lui Mihail Sturdza, domnul izgonit din Moldova și îmbogățit prin abuzuri și introducerea evreilor în țară. Fratele lui Mihai și sora lui, căsătorită cu un conte spaniol, avuseseră partea cea mare. A lui, cu toate acestea, era încă impunătoare, dar cum îi putea ajunge cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
atât de faimos pentru învățătură lui, făcând din personalitatea lui Manetti un subiect de batjocură 52: E-adevărat, Cunoșterea-i supremă bogăție atâta timp cât un caracter grav vrea sub control s-o ție. Însă Cunoașterea în sine, dacă-nțeleg eu bine, nu izgonește Nebunia și nici n-aduce-nțelepciune. Din Vanitate și Nechibzuința și Mândrie ai căpătat o licărire falsă de eternă glorie, de unde-acum purced numai Deriziunea și Disprețul. Spune-mi de unde-ai dobândit o astfel de Cunoaștere? Din textul ebraic? Său grec? Sau
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
întîmplat cu populația după retragerea administrației romane din 270. Istoriografia română contemporană pune accent pe continuitatea populării ținuturilor României actuale, inclusiv a Transilvaniei, argumentînd că populația daco-romană a continuat să ocupe această regiune și i-a absorbit sau i-a izgonit pe rînd pe invadatori. Oricum, probabil că în secolul al zecelea majoritatea populației care locuia la sud și la est de Munții Carpați erau români, vorbind o limbă romanică înrudită îndeaproape cu latina, dar cu un mare procentaj de cuvinte
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
rezolve chestiunea sîrbească, astfel că în iulie trei armate otomane au pornit împotriva Serbiei. În octombrie 1813, Karagheorghe, mitropolitul Leontie și alți membri ai guvernului au trecut Dunărea în Austria. Trei zile mai tîrziu, otomanii reocupau Belgradul, din care fuseseră izgoniți în 1806. Prima revoluție sîrbă luase deci sfîrșit. Aflată din nou în posesia pașalîcului, Poarta a încercat la început să ducă o politică de conciliere, avînd un mare interes în asigurarea unei atmosfere pașnice. A fost declarată amnistia generală și
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
la belle Otero. Femeile au, Într-ade văr, o proastă opinie despre ele Însele. Orgoliul și Înfumurarea unora, aparent și fragil, abia le maschează acest complex de inferioritate. știau ei ce știau legislatorii cultului creștin și ai celui iudaic care le izgoneau din preajma altarelor, sau [cei] ai Coranului, care poruncește să nu ieși din casă și să nu atingi vreun lucru oarecare Înainte de a te fi Îmbăiat după Împreu narea cu femeia ta; iar femeile indiene și chineze, când nasc sau lăuzesc
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
privește pe redactorii noștri universitari, aceștia se pri cepeau să adauge la modestia lor de savanți pe aceea a unei alegeri modeste de colaboratoare a amorurilor lor extracon ju gale printre institutoarele fără vârstă sau printre fostele lor ser vitoare izgonite de acasă din bănuiala onoratelor lor neveste. Însă cea mai spirituală dintre toate fu vecina mea din curte, văduvioară cochetă și fâșneață, care mă tot ispitea anun țându-mi o vizită, fără nici o intenție, la redacția noas tră, prin fața căreia a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
blestemate parcă: războiul și apoi preschimbarea țării în asemenea hal cum nici în cel mai negru vis nu și-ar fi închipuit cineva. Toate averile fuseseră confiscate, cariere și, cum zicea tata, destine, competențe glorioase fuseseră spulberate, atâția oameni fuseseră izgoniți din casele lor, doar cu ce aveau pe ei, pierduseră agoniseala de-o viață. Dacă, totuși, atelierul nu avusese soarta altora și rămăsese în proprietatea meșterului, acest fapt egal cu un miracol domnul Toma îl datora doamnei Cameniță. Când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
salvare pentru el. Drumul spre Manacu trecea, cu un mic ocol, prin Serenite. Cu orice preț, tata voia să ajungă în locul care pentru el însemnase până nu de mult acasă, voia să pășească o dată pe străzile orășelului din care fusese izgonit, voia să mai dea o dată ochii cu scena nenorocirii familiei sale. Știa de moartea mamei și a lui Victor. Știa că singurul supraviețuitor, Vlad, e student la București. Știa și că acum casa în care locuiserăm era închiriată de proprietăreasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și a stătut, dar, fiindcă din stradă nu puteai ghici nimic din forfota dinăuntru, m-am gândit la o cauză. M-am întrebat de ce bătrânii aceia preferau claustrarea, în loc să se prăjească la soare sau să se plimbe prin oraș. Prințul izgonit din Ciad m-a lămurit că existau reguli și că îmi anunțase vizita într-un registru cu o zi înainte. Nu numai reguli scrise, ci și opreliști consimțite. Pensionarii cu vechime îi informau pe nou-veniți că olandezii erau exagerat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
prin cinematografe... Motor: promisiunile nerealizate ale lui Vally, dar și altceva - dinăuntru. Moment culminant - o nebunie de curaj -, urmat de perspective roze și de catastrofa unui rendez-vous ratat! O oră de așteptare, cu toate chinurile inerente... O ultimă sforțare și, izgonind spectrul inutilității și al dezgustului - un ultim raid în noapte și în necunoscut... O aventură care încheie de bine, de rău săptămâna, acordând oboselii și plictisului un agrement de datorie împlinită. Acum, liniștit, pot să mă apuc din nou de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aceste rime la care nu contribuisem cu nimic, care se întâlniseră absolut din întâmplare pe tăblia mesei mele. Erau cuvinte ce tocmai făceau cunoștință unele cu altele, fiind nevoite să-și împartă spațiul în care se aflau. Nu le puteam izgoni de-acolo, și astfel am ajuns să prind gustul rimelor. De la bun început n-am fost în stare să las la locul lui cuvântul „rege“ în nici un text. Eram obsedată de el, decupam „regii“ de oriunde dădeam peste ei. O dată
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ei cum o duc de decenii dușmanii lor din „mocirla capitalistă“. Sau dușmanii lor de stat, pe care i-au vârât după gratii sau i-au „convins“ să plece aiurea, cu nervii zdruncinați, din scârbă de țară, ori i-au izgonit în lume. Cei mai mulți dintre băgătorii-de-frică privesc, luând act de mine, ca pe o înfrângere faptul căazi eu și cu ei suntem egali. Iar intrarea în Europa - ca pe o compensație materială a acestei înfrângeri. Eu însămi sunt la fel de sfâșiată lăuntric
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]