1,650 matches
-
un vis. Apoi și-a pierdut cunoștința și a zăcut acolo până l-au găsit, cu capul pe jumătate în apă. Unde dispăruse Gaston? Nu exista nici urmă de cadavru în mlaștină. Singurul indiciu că a trecut pe acolo era jacheta lui veche, pe care i-o scosese cineva după o zi sau două. Endō a confirmat că haina era a lui Gaston. Asta a fost tot. Polițiștii au refuzat să-i mai pună întrebări lui Endō, care se afla încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cunoșteau de-acum, a desfăcut, stângaci, șnururile sacului lui Gaston, în prezența lor. Era probabil mai îndemânatic la karate decât la asemenea îndeletniciri. A scos din sac cămăși și lenjerie de corp, toate cârpite, un aparat de ras ruginit, o jachetă, prosoape; apoi o carte de cântece cu coperta ferfeniță și un carnețel vechi. — E scris într-o limbă străină, exclamă descurajat polițistul. Știți să citiți? În tot carnețelul erau numai două rânduri scrise în franceză. Takamori nu se pricepea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să trag două fumuri de țigară; pereții, pardoseala, tavanul, toate erau Îmbrăcate În marmură. Hârtia cu numărul de telefon pe care mi-o dăduse vagabondul era deja mototolită toată, dar o păstram ca pe un porte-bonheur În buzunarul interior al jachetei. Ceainăria spre care am fost condus se deosebea ca de la cer la pământ de cafeneaua de lângă locuința mea În care stătusem de vorbă cu Yaguchi. Numărul chelnerițelor Îl depășea pe cel al meselor și nici una dintre ele nu avea părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
știu? Eu nu am fost acolo. Făcu o pauză înainte de-a adăuga cu răsuflarea tăiată: — Dar dumneavoastră ați fost. Îi auzi respirația sacadată în timp ce se întorcea la fotoliu. Jos, în curte, unul dintre studenți strigă ceva, ceva în legătură cu o jachetă, iar ceilalți izbucniră în râs. — Spuneți că am fost acolo. Ce vreți să insinuați? Ea îi întoarse privirea sfredelitoare. — Vreau să spun că la vremea respectivă locuiați acolo. Erați unul dintre oamenii care-l vedeau în fiecare zi. L-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
am vrea să-i imităm pe eroii din far west sau pe navigatorii de odinioară, călare pe cal sau la prora caravelei, cu mâna streașină la ochi, scrutând orizonturile Îndepărtate. Femeia e Îmbrăcată Într-un stil diferit, cu pantaloni și jachetă de piele, e cu siguranță altă persoană, asta Îi spune violoncelistul inimii, dar aceasta, care are ochi mai buni, Îți spune să deschizi ochii, că e ea, și acum ia aminte cum te porți. Femeia ridică capul și violoncelistul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
capcană. Cu acest gând în minte mă îndepărtam pe un traseu sinuos de Sectorul Păsări către lac, când își făcu aparția, din partea cea mai îndepărtată a Casei Păsărilor, un puști de vreo optsprezece ani, cu părul negru și purtând o jachetă sport gri. Fără ca măcar să se uite în jur, scoase repede geanta Gerson din coșul de gunoi și o aruncă într-o altă geantă, una de la magazinul Ka-De-We, apoi trecu rapid pe lângă mine, iar eu, după un interval de timp rezonabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prin stomac. I-am ridicat fiecare dintre mâini și le-am inspectat cu atenție, remarcând: — Nu există tăieturi care să indice că s-ar fi apărat. Unde l-au găsit? — În parcarea de la Teatrul Metropol, zise Nebe. I-am deschis jacheta, observând că tocul pentru armă pe care-l purta prins de umăr era gol, și apoi am desfăcut nasturii de la cămașă, care era încă lipicioasă din cauza sângelui, pentru a mă uita la rană. Era greu de spus până nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mocnită. Era drăguță, cu aerul ei de puștoaică râzgâiată și sexy. În haine civile ar fi putut să treacă drept o fată de 20 de ani, dar, cu cele două codițe ale ei, îmbrăcată cu fusta lungă bleumarin, cămașa albă, jacheta din piele maro a BdM - Liga Fetelor Germane - și încălțată cu ghetele solide, am bănuit că nu avea mai mult de 16 ani. — O să mă uit să văd ce pot găsi, i-am zis pe jumătate amuzat de atitudinea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la prânz. E curat. Și, întâmplător, părul lui e blond. Am răsfoit prin paginile bătute la mașină ale raportului de autopsie: — Asta-i tot? — Nu chiar. Trase din țigară și apoi o lăsă în scrumiera mea. Scoase din buzunarul de la jacheta lui de vânătoare din tweed o foaie de ziar împăturit pe care o întinse pe birou: — M-am gândit că trebuie să vezi asta. Era prima pagină dintr-un număr vechi din Der Stürmer, publicația antisemită a lui Julius Streicher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
NU TE MIȘCA Nu teai oprit la semafor. Ai trecut ca vântul îmbrăcată cu jacheta din imitație de blană de lup și cu căștile walkman-ului lipite de urechi. Plouase de curând și se pregătea să plouă din nou. Sus, deasupra platanilor și a antenelor, graurii se strângeau în lumina cenușie, fâlfâit de pene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
niciodată te-au atins cu privirile. Un geamăt scurt ți-a ieșit din gură împreună cu fir de spumă roșiatică, încetul cu încetul îți pierdeai cunoștința. Șoseaua era aglomerată, ambulanța a sosit cu întârziere. Tu nu te mai grăbeai. Nemișcată în jacheta ta de blană, erai ca o pasăre fără vânt. Apoi s-au năpustit în trafic cu sirena urlând. Mașinile s-au strâns lângă parapet, au intrat pe trotuarul de pe malul apei, în timp ce sticla cu ser fiziologic dansa deasupra capului tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
haine, era îngălbenită de nicotină. Pe pajiștea din fața bisericii fuma. Mi-a strâns mâna, încercând să mă îmbrățișeze, dar m-am ferit. Nimeni din familie nu părea să-l cunoască. Se îndepărtă, săltând treptele cu trupul mic strâns într-o jachetă dintr-un material în ape. În bărbatul acela necunoscut, cu o înfățișare promiscuă, mi s-a părut că recunosc unica moștenire a tatălui meu. Mă gândeam la el în timp ce mă îndreptam spre mare, spre mama ta. Moartea aceasta fără durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îmbraci cu puloverele acelea ciudate, scurte în talie, dar cu mânecile foarte lungi. Dar nu ți-e frig la burtă, Angela? Nu, ți-e frig la mâini, nu este trendy să-ți fie frig la burtă. Te acoperi bine cu jacheta, dar dedesubt ești de fapt prea dezbrăcată, vară, iarnă, pentru voi e același lucru, nu vă mai schimbați hainele în funcție de anotimp, nu mai e la modă. — Cum merge școala? — Bine. Spui mereu că merge bine. Mama ta zice că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Se îndreptă spre scândura de călcat deschisă într-un colț, de pe care atârna o bucată de bumbac albastru, poate un halat. Era deja îmbrăcată de ieșire, dar nu se machiase încă. Ochii ei spălăciți mă mângâiau. După barba lungă, după jacheta șifonată, nu-i fu greu să înțeleagă că nu am dormit într-un pat. — Vrei să faci un duș? — Nu. — Vrei o cafea? — Am băut la bar. M-am trântit pe divan. Ea începu să dea jos scaunele de pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
prea devreme? Dacă te răzgândești, nu-ți face probleme. La șase dimineața este deja în stradă, gata machiată. O paiață în umbră. O sărut, are piele rece. — De cât timp aștepți? — De-abia am coborât. Dar e înghețată. Are o jachetă cu umerii prea ridicați, care-i ajung până la gât, neagră, cu mâneci scurte. Pielea de pe brațe e pătată ca marmura. Își încălzește mâinile ținându-le între picioare. Dau încălzirea la maximum, vreau să simtă imediat căldura. Are fața răvășită, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
plus la curea. Mă simt ușor, bine dispus, un copil plecat în excursie cu școala. Din spate îi ating fundul. — Pardon, domnișoară. — Ea e serioasă, nu se întoarce să mă privească, știe că este o intrusă. S-a îmbrăcat cu jacheta aceea sărăcăcioasă și cu o fustă mai lungă ca de obicei, silindu-se să nu bată prea tare la ochi. Primesc imediat cheia. Italia vorbește cu bărbatul la la recepție. Apar doi colegi, ne salutăm. — Sauna este deja caldă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
problemă cu colega mea? Bărbatul ridică privirea, se uită la mine, apoi îi aruncă o privire ciudată Italiei. — Încercăm să-i găsim un loc, doamna nu este acreditată. Are buzele încărcate de ruj, părul ars din cauza decolorării... Se strânge în jacheta sintetică, trage către ea geamantanul prea mare, simte că bărbatul acela o judecă. Privește capul aplecat în spatele tejghelei și poate că și regretă că a venit. Traversează holul cu o expresie impertinentă, aproape ostilă. Trăsăturile ei par mai grosolane, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
imaginea ei ar fi continuat să mă persecute. Italia mă domina, scrijelea orice intenție a mea. Vocea ei îmi lovea tâmplele. Era atât de prezentă, încât îmi întorceam capul căutând-o. Dacă ar fi stat pe scaunul de lângă mine, cu jacheta deșirată, cu mâinile albe vârstate de albastru și cu ochii ei spălăciți, poate mi-ar fi fost mai ușor s-o uit. Nora mă sărută, am simțit rujul unsuros alunecându-mi pe obraj. Ea și Duilio rămăseseră la cină, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
după aceea va fi din nou a mea, ca întotdeauna. Nu poate renunța la mine, mi-a spus-o. Coboară brațul, perdeua acoperă deschiderea spre orașul de zi. Încep s-o dezbrac, lângă stofa aceea grea și nemișcată. Îi scot jacheta, n-a făcut-o ea singură, e o jachetă urâtă dintr-o lânică fără culoare și foarte ușoară, pare mucilagine. Îi ating sânii, sânii aceia mici și ofiliți care îmi plac atât de mult. Nu mă oprește: — Iubitule, spune, iubitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
întotdeauna. Nu poate renunța la mine, mi-a spus-o. Coboară brațul, perdeua acoperă deschiderea spre orașul de zi. Încep s-o dezbrac, lângă stofa aceea grea și nemișcată. Îi scot jacheta, n-a făcut-o ea singură, e o jachetă urâtă dintr-o lânică fără culoare și foarte ușoară, pare mucilagine. Îi ating sânii, sânii aceia mici și ofiliți care îmi plac atât de mult. Nu mă oprește: — Iubitule, spune, iubitul meu... și mă strânge în brațe. O iau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ea și știu că ne-a văzut. Și nu mai știu unde mă aflu. Nu există decât umbre și străfulgerări care îmi ating chipul. Sunt singur cu ea în zgomotul ploii. Ea neadăpostită, cu trupul nemișcat înghețat de frig, cu jacheta de lână udă leoarcă și picioarele descoperite. Ridic mâna și o scutur de apa care cade de pe copertină și-mi intră în mâneca impermeabilului. Îi spun să mă aștepte, îi spun: nu te mișca. Taxiul s-a oprit lângă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Pleacă de aici... pleacă! — Nu, nu plec! Acum eu sunt câinele, îmi aplec botul spre ea, în poala ei udă. Se simte un miros puternic în hainele acelea ude. Apa a trezit un vechi miros cuibărit în țesătura moale a jachetei de lână. E un miros de animal transpirat, de naștere. Iar eu sunt deja un fiu, tremur îngenuncheat pe trepte, în timp ce potopul cade peste noi. Îi înconjur cu brațele șoldurile slabe. N-am putut să-ți spun, n-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și cu neplăcere sub impermeabilul care pare o cârpă bună de aruncat. Nu ne-a văzut nimeni, pentru că nu trece nici un suflet pe strada aceea, scoasă afară din lume pentru noi. Italia s-a ridicat, îi privesc corpul spectral în jacheta de lână grea de apă. Pare o capră rătăcită, singură pe un povârniș sub un potop. Din nou totul este teribil. Lângă mine e un bec stins. Dacă ne-ar fi lovit un fulger în timp ce ne iubeam! Un șarpe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și plâng pe furiș? Poate într-o zi îți voi vorbi despre mine, poate într-o zi vei ști să mă mângâi și ți se va părea ciudat că sub mâna ta mă aflu eu. Raffaella traversează grădina îmbrăcată cu jacheta verde otravă. A fost aici după-masă, a făcut multe fotografii. S-a trântit pe pat, lângă Elsa, să facă una cu automatul, și patul s-a clătinat din cauza greutății excesive și neașteptate. Spusese că se va întoarce mai târziu, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Elsei. Profit pentru a lua o gură de aer, în cameră e o căldură exagerată. Mă plimb prin frigul nocturn, fără să mă îndepărtez. Intru în self-service-ul clinicii, lângă bărbați ca mine, deveniți tați de câteva ore. Sărmani imbecili cu jachete impermeabile, cearcăne și o tavă în mână. Locul este întunecat ca pavimentul de granit negru, întunecat ca tavanele joase, ca plafonierele cu lumină gălbuie și satinată. Tați în sala de mese, asemeni copiilor la grădiniță. Iar mâncarea e, clar, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]