2,787 matches
-
niciun pas în afara acestor doi pe trei metri din cameră, mă uit toată ziua pe fereastra îngustă, peste acoperișurile mohorâte ale acestui oraș care nu m-a acceptat niciodată, prima dată când am venit la Paris am fost bătut și jefuit de propria mea identitate, acum a doua oară sunt îndepărtat fără șansa luptei egale de femeia pe care o iubesc mai presus de propria mea viață și totuși acest oraș îl simt mai apropiat decât dacă m-aș fi născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sa cu Joanne. Apoi i-a povestit despre celelalte locuri oribile pe care le văzuse. Despre bărbatul din Lansdown Park care îi cedase sufrageria șarpelui său, despre casa din Ballsbridge care era atât de neîngrijită încât arăta de parcă tocmai fusese jefuită. —Păi, te poți muta aici imediat, oferi Jack soluția. S-a ridicat și a început să se joace nervos cu mărunțișul din buzunar, un gest pe care Lisa îl cunoștea de mult. Asta făceau bărbații în timp ce încercau să adune curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
zâmbitor? — Da, dar... spuse Clodagh uimită. Îl cunoști? — Nu într-un mod intim, dar... ei bine, avem mici conversații ciudate, în trecere. — Dar este probabil dependent de droguri! S-ar putea să te amenințe cu o seringă și să te jefuiască - asta fac ei, să știi. Sau să îți spargă apartamentul. Nu este dependent de droguri. —De unde știi? Mi-a spus el. Și tu l-ai crezut? — Se vede, spuse Ashling, dintr-odată enervată. Dacă cineva e beat sau drogat, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
își zâmbeau pentru a uita de propria goliciune interioară; o bețivă fără dinți care înjura inamici invizibili; vagabonzi stând în praguri, cu gura deschisă în disperare. Vagabonzi! Doamne, să fi plecat Boo. Și, te rog, ajută să nu mă fi jefuit de tot. Nu credea cu adevărat că ar fi făcut asta, dar, după cum decursese ziua ei, se aștepta la orice. Dar el nu o făcuse. Apartamentul era, în mare, la fel cum îl lăsase, cu excepția unui bilet de mulțumire care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe coli masive din carton negru și erau aranjate cronologic, așa că a trebuit să răsfoiesc dosarul, pagină cu pagină, de la 1 februarie până la 12 februarie, până să găsesc ce voiam. Pe 11 februarie 1939 o bandă de patru persoane a jefuit o mașină blindată pe o stradă lăturalnică, liniștită, din Hollywood. Folosind drept diversiune o motocicletă răsturnată, tâlharii l-au imobilizat pe unul din însoțitorii transportului, care coborâse din mașină ca să cerceteze accidentul. Cu un cuțit la gâtul acestuia, i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
băiat... Am notat tot și după ce am pus receptorul în furcă, am alergat la mașină. Lee cerceta o hartă a L.A.-ului și își notițe. I-am spus: — L-am prins. Lee strânse harta. — Probabil pândește pe lângă școli. În jurul caselor jefuite din Highland Park sunt școli generale, iar pe aici, prin preajmă, există vreo șase. Am vorbit prin stație cu secțiile Hollywood și Wilshire și le-am spus ce am aflat. Mașinile de patrulare or să treacă pe la școli și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
deschis la paginile doi și trei. Cioburile vieții mele bulversate umpleau acele pagini - Dalia, mutra ascuțită a lui Bobby De Witt, aflat în drum spre casă, Junior Nash împușcat de un polițist de la LASD care ieșise din tură după ce acesta jefuise o băcănie japoneză, ucigându-i pe proprietar și pe fiul lui de paisprezece ani. — Suntem celebri, Dwight. Kay stătea în hol. Am râs. Articulațiile zdrobite îmi pulsară. — Poate notorii. Unde-i Lee? Nu știu. A plecat ieri după-amiază. — Știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aduce acesta. Eu îi urmăream pe cerșetorii care nu-i slăbeau pe turiști, pe curvele care cântau la flautul cu gușă pe scaunul pasagerului, pe tinerii în costume zoot, ce băteau străzile, în căutare de bețivi pe care să-i jefuiască. După patru ore de umblat aiurea, străzile deveniră prea aglomerate ca să mai putem înainta cu mașina, așa că am coborât și am luat-o pe jos. La pas mizeria era și mai greu de îndurat. Cerșetorii țângăi se băgau în sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
stradă și după lăsarea Întunericului. Agenția făcea parte dintr-un ansamblu de patru clădiri la fel de vechi și dărâmate. Toate erau acoperite de graffiti, toate aveau grilaje mari de metal la ferestre și În toate se pătrunsese prin efracție și se jefuise de mai multe ori. În afară de Turf ’n Track, care fusese jefuit doar o dată de când se știa. Și asta numai pentru că frații McLeod Îl vânaseră pe tipul care dăduse buzna În magazinul tatălui lor, fluturând o armă cu pat scurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de patru clădiri la fel de vechi și dărâmate. Toate erau acoperite de graffiti, toate aveau grilaje mari de metal la ferestre și În toate se pătrunsese prin efracție și se jefuise de mai multe ori. În afară de Turf ’n Track, care fusese jefuit doar o dată de când se știa. Și asta numai pentru că frații McLeod Îl vânaseră pe tipul care dăduse buzna În magazinul tatălui lor, fluturând o armă cu pat scurt și-l torturaseră până murise cu o brichetă cu gaz și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Ce căutai acolo? — Eu... eu eram la treabă. Nicholson privi În ochii lui Logan, iar Logan știu că Îl Înduplecaseră. — Continuă. — Eram la treabă. O bătrânică. Văduvă. Avea ceva bani În casă. Niște argint. Ceva bijuterii? — Și-așa c-ai jefuit-o? Nicolson scutură din cap, iar lacrimile Îi cădeau ca diamantele, explodând pe tăblia murdară de plastic a mesei. N-am ajuns până acolo. Nu eram pe fază. Eram prea dus ca să m-ocup de-o casă. Am ținut toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Întrebă. — Cum? — Chestia lucioasă pe care-ai găsit-o pe cadavru. Ce era? Unde e? — Folie de aluminiu. Era doar o bucățică de folie. De aluminiu. Insch se uită Încruntat la el. — Vreau numele tuturor amărâților pe care i-ai jefuit. Vreau prada. Pe toată! Se uită la teancul de fotografii În plicul lor de plastic transparent. Și vreau și numele agenților de paruri pentru care faci poze. Și dacă cineva din pozele-astea a avut de suferit, și nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
agitație. OK? — Da, domnule. Seaton Park era un loc plăcut pe timpul verii - porțiuni mari de iarbă verde, copaci maturi verzi, un foișor pentru formații. Oamenii mergeau la picnic pe iarbă, improvizau un joc de fotbal, făceau dragoste printre tufișuri. Erau jefuiți după lăsarea Întunericului. Era la nici o aruncătură de băț de căminele studențești ale Universității Aberdeen, așa că era un flux constant de nou-veniți naivi, cu bani În buzunare. În ziua aceea semăna cu o scenă din Doctor Jivago. Cerul nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
înșele pe zeii care persecutau cetatea, oracolul a sugerat să i se dea un nume nou. A fost numită Ilium și a fost reconsacrată prin sacrificii umane, fecioare și adolescenți prizonieri. — Masacrul acela magic a fost inutil. Cetatea a fost jefuită și trecută prin foc de încă șapte ori. Și de fiecare dată a fost reconstruită. După atâtea secole, atmosfera cetății Ilium era tot amară și funestă; pentru toți cei care urmau să se nască avea să rămână un implacabil simbol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Senatorii îl primiră, iar el, invocând vechea lege a Republicii, ceru trupurile celor uciși pentru a le îngropa. Îi răspunseră să se ducă să le ia. Iar el merse împreună cu servitorii săi, escortat de pretorienii tăcuți. Observă că leșurile fuseseră jefuite; cel al Împăratului era străpuns de mai multe răni, cele mai multe făcute după ce murise, pentru că erau deschise, lipsite de sânge. Inelul sigillarius de aur fusese smuls de pe inelarul mâinii drepte. — Nu era nevoie de treizeci și două de lovituri de pumnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
refondeze Republica, să fie uciși toți supraviețuitorii familiei Julia Claudia. — Amintirea lor trebuie să dispară până și de pe pietre, strigă el. La acel strigăt, pe care mulți aveau să-l imite în viitor, unii începură să dărâme statui sau să jefuiască temple și edificii. Dar, spre surprinderea celorlalți conjurați, Marcus Vanicius și, mai ales, puternicul Valerius Asiaticus, în loc să preamărească libertatea, declarară deodată că, fără un conducător puteric, libertatea însemna anarhie și război civil. Asiaticus evocă toate dezastrele din trecut: — Amintiți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pământ. Mausoleul lui Augustus. Mausoleul unde Agrippina, înconjurată de mulțimea copleșită de emoție, a depus cenușa lui Germanicus a avut o soartă nefericită. După căderea imperiului, nimănui nu i-a mai păsat de morții faimoși ce zăceau acolo. A fost jefuit pentru prima dată în anul 410 de către Alaricus, temerarul general vizigot. Despre ceea ce s-a întâmplat mai apoi, în cursul unor atacuri colective mult mai sângeroase, nu s-a lăsat nici o mărturie. Prin anul 950, în vârful monumentului (nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ale unei scări monumentale, ale unor mozaicuri, precum și bucăți de marmură colorată, nișe ce adăposteau statui de grădină. Mai apoi au ieșit la lumină un portic, ruinele termelor și ale unui spectaculos nymphaeum. De-a lungul veacurilor, vila a fost jefuită și distrusă de cutremure. Încet-încet, toate au ajuns să fie înghițite de apa mării. Când Bourbonii aflați la Napoli au ridicat aici un turn de observație, au folosit o încăpere enormă pe post de închisoare, de unde și numele de Grota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
piese de mobilier, o grămadă de țigle. Cercetătorii au înțeles că cineva tăiase în mare grabă funiile și odgoanele, aruncase ancorele și trăsese corăbiile, condamnate să nu mai plutească niciodată, într-un loc unde malul era neted și puteau fi jefuite mai ușor de pe țărm, cu o grabă la fel de mare. Mai târziu s-a descoperit că obiectele și monedele rămase pe corăbii datau din epoca împăratului Gajus Caesar. Nu exista nimic din epocile următoare. Corăbiile fuseseră scufundate imediat după moartea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
isiac. Astăzi, prețioasele lui rămășițe risipite constituie unul dintre cele mai surprinzătoare itinerare ale Romei. Mensa isiacă. Senatorul Saturninus voia să distrugă minunata masă isiacă, însă nu a reușit; în 1527 - pe când, sub privirile papei, palatele și bisericile Romei erau jefuite de acei Landsknechts conduși de Carol de Bourbon, pe când nobilii fugeau la castelele de la țară, iar obiectele de artă, bijuteriile, obiectele din argint și statuile erau vândute de soldați pe străzi - a apărut o masă ciudată din bronz, o mensa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
locul unde cu ceva vreme în urmă, mașina celor trei răufăcători izbise tomberonul și se oprise. - Wilkins, ai spus că erau trei hoți în mașină? - Da. - Și de unde știi exact câți erau? - De la magazinul de bijuterii pe care l-au jefuit înainte. Se îndreptă cu pași repezi spre locul unde mașina zăcea abandonată, scoțându-și iute pistolul. Și apoi către Wilkins: - Uite-te la mașină. - Dumnezeule, exclamă acesta. Toate ușile erau deschise, ceea ce însemna că patru oameni fuseseră în mașină. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care se întreba cine o să-i găsească trupul neînsuflețit — și când — auzi un suspin înăbușit și soneria sună încă o dată. Se duse în vârful picioarelor la ușă și se uită pe vizor, dar nu se vedea nimeni. Uite așa erau jefuiți și violați oamenii în New York City — păcăliți de vreo minte criminală ca să deschidă ușa. Nu mă las eu înșelată, își zise ea și, pe furiș, formă numărul de telefon al portarului. Nu conta că securitatea clădirii în care locuia rivaliza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ședeau pe locul din față al mașinii și beau vin dintr-un vas, ignorînd locuințele modeste. De obicei, căpitanul Soong l-ar fi chemat pe Jim șă l-ar fi trimis să cerceteze printre clădiri, dar satul era clar abandonat, jefuit de multe ori de grupuri de bandiți din regiune. — Ne Întoarcem la Shanghai, Basie? Întrebă Jim. — Curînd, Jim. Mai Întîi trebuie să luăm niște echipamente speciale. — Echipamente pe care le-ați depozitat În sate? Echipament pentru război? — Asta-i, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
crud ca spînzurările publice din Shanghai, pe care marinarii britanici și americani le urmăreau În timpul liber petrecut pe uscat. El nu a Învățat nimic din război, pentru că nu aștepta nimic, la fel ca și țăranii chinezi pe care acum Îi jefuia și Îi Împușca. Cum spusese doctorul Ransome, oamenii care nu așteptau nimic erau periculoși. Cumva, cinci sute de milioane de chinezi trebuiau să fie Învățați să aștepte totul. Jim Își ținu nasul lovit, În timp ce bărbații Înarmați stăteau pe vine, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de armate care se reîntorseseră la Shanghai. Zeci de mii de chinezi erau măturați de aceste armate rivale, ca praful de un grup de mături care se ciocnesc. Coloane de refugiați cutreierau ținutul, Încercînd să se adăpostească pe cîmp și jefuind satele, Întoarse de la porțile Shanghai-ului de unități avansate ale armatelor naționaliste. Jim se temea cel mai mult tocmai de asemenea refugiați, de aceste bande de hamali Înfometați, Înarmați cu pumnale și sape. Evitîndu-i cu orice preț, Basie și grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]