1,485 matches
-
în Tractatus este „o deducție a priori a structurii esențiale a cunoașterii empirice, în stilul lui Kant“20. Și alți comentatori au afirmat că gândirea Tractatus-ului este de inspirație kantiană, iar nu empiristă, cum este cea a lui Russell. Problematica kantiană apare în lucrarea lui Wittgenstein prin întrebarea cum este posibil limbajul, înțeles ca totalitate de propoziții, și care sunt limitele limbajului înțeles în acest fel. Tractatus-ul ar propune, prin urmare, o soluție nouă pentru probleme consacrate de acea tradiție germană
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
drept cel care a inspirat orientarea filozofică inițiată de Cercul de la Viena. Putem înțelege o asemenea asociere dacă ne gândim că în una dintre înfruntările de pe scena filozofică vestică, la mijlocul secolului al XX-lea, linia frontului despărțea metafizica tradițională și kantiană de o „filozofie științifică“ de orientare empiristă și pozitivistă. Tentația de a situa Tractatus-ul în primul rând prin raportare la această confruntare era, prin urmare, puternică. Această încadrare, indiferent de însemnătatea care va fi atribuită operei de tinerețe a lui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Wittgenstein’s „Tractatus“, Cambridge at the University Press, 1971, îndeosebi „General Introduction“. 19 D. Pears, The False Prison, vol. I, Oxford Clarendon Press, 1987, p. 7. 20 Ibidem, p. 91. Pears afirmă de asemenea că Tractatus este „dominat de imaginea kantiană a minții, a lumii și a produselor interacțiunii lor. Cunoașterea comună este văzută drept o sondă care nu poate pătrunde dincolo de produsele unite ale minții și lumii“, op. cit., p. 12. 21 Vezi, în acest sens Leonard Goddard, Brenda Judge, „The
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
studentul lui Wittgenstein în anii 1946-1947, aprecia că în măsura în care dezvoltă 206 GÂNDITORUL SINGURATIC un demers transcendental, adică urmărește să identifice trăsături necesare, a priori, proprii limbajului în genere, Tractatus-ul, în contrast cu opera mai târzie, nu se desprinde pe deplin de ideea kantiană a „rațiunii pure“. Toulmin a respins în mod direct sugestia că distincția dintre ceea ce se poate spune și ceea ce nu se poate spune ar constitui o temă perenă a gândirii lui Wittgenstein. Din perspectiva filozofiei târzii a lui Wittgenstein cu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
regulile în mod greșit.54 Nu de puține ori, problemele filozofice și acele impasuri ale gândirii care li se asociază iau naștere din cauza incapacității de a distinge între reguli gramaticale și enunțuri despre fapte.55 Astfel, dacă enunțuri ale antinomiilor kantiene ale rațiunii ca „Orice substanță compusă, în lume, constă din părți simple și nu există nicăieri absolut nimic decât simplul sau ceea ce este compus din simplu.“ și „Nici un lucru compus, în lume, nu constă din părți simple și nu există
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
calcul, se poate observa aici o asemănare între conceptul lui Buzan și cel de comunitate de securitate. În perspectivă liberală, viziunea cea mai cunoscută în domeniu la nivelul întregului sistem este cea a securității colective, iar în termeni normativ-valorici, ideea kantiană a păcii democratice a fost mult detaliată. În ceea ce privește abordarea raționalistă, aceasta poate fi observată prin lărgirea înțelesului termenului regim, instituționalizare a normelor cooperării internaționale, spre a putea cuprinde și preocupările de securitate. Constructiviștii postulează caracterul mai degrabă social decât material
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
să aperi gândirea liberă, trebuie să lupți, pentru că principii vor răspunde cu violență oricărei cereri de reformă; trebuie acționat ofensiv, trebuie denunțat sofismul și dejucate orice planuri ale dușmanilor libertății 287. La Fichte animarea crizei revoluționare este urmarea adoptării filosofiei kantiene a libertății, transformată într-o forță de luptă. În acest om sărac, care traversa pe jos toată Germania în căutarea sensului vieții sale, exista un fel de mândrie plebeiană "à la Jean-Jacques", dar cu mai multă ținută morală, constanță și
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
oferit de limbă pentru acest talent este "acțiune". Ea e unică pentru că pune în mișcare procese care, în automatismul lor, seamănă mult cu procesele naturale; și tot ea marchează începutul a ceva, începe ceva nou, preia inițiativa sau, în termeni kantieni, își forjează propriul lanț. Miracolul libertății e inerent acestei abilități de a începe, la rîndul ei inerentă faptului că fiecare ființă umană - prin simplul fapt că s-a născut într-o lume care a existat înaintea sa și va exista
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în timp ce adepții săi îl socoteau pe Kant un fel de Mesia al filosofiei iar criticismul o nouă religie, o revelație a adevărului negrăit până atunci. Un contemporan a scris: „Dumnezeu a zis să se facă lumină și a apărut filosofia kantiană”. Neînțeles atât de admiratori cât și de detractori, Kant a proorocit decât peste 100 de ani. În adevăr, filosofia germană a secolului al XIX-lea se dezvoltă în vremea noastră în umbra titanului din Königsberg și mulți filosofi ai lumii
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
vedere mijloacele pe care le utilizăm, în acțiunile noastre, pentru a ne atinge scopurile sau pentru a ne împlini interesele, în timp ce al doilea se referă în principal la scopuri, conținând, în subtext, imperative de natură etică, așa cum este imperativul categoric kantian 61. Fără a nega implicațiile viziunilor de natură etică asupra politicii câtă vreme "(...) viața oamenilor nu se poate desfășura normal și pașnic fără existența unor norme (reguli, reglementări, cerințe, modele, standarde) care să restrângă arbitrarul conduitelor și opțiunilor, să prevină
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
instituțiilor liberal-democratice. Cu alte cuvinte, această viziune propune o altă grilă de lectură a istoriei: progresul este posibil, umanitatea poate transcende condiția (realistă) a politicii de putere și a echilibrului geostrategic prin crearea unor forme de guvernare liberal-democratice. Conform logicii kantiene, Încercarea de perpetuare a echilibrului puterilor În sistemul internațional nu reprezintă, așa cum ar suține realiștii, singura modalitate rezonabilă de acțiune Într-un mediu anarhic. În dezbaterile contemporane, una dintre principalele preocupări ale liberalismului În relațiile internaționale este de a Înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
practică atât de utilizată în argumentarea din filosofia politică încât furnizarea de exemple este aproape superfluă 18. Nu mă pot abține, totuși, să nu invoc două dintre cele mai celebre exemplificări ale acestei practici: 1) rolul jucat de imperativul categoric kantian (i.e., "acționează astfel ca să folosești umanitatea atât în persoana ta, cât și în persoana oricui altuia totdeauna în același timp ca scop, iar niciodată numai ca mijloc"19) în argumentarea lui John Rawls împotriva utilitarismului și pentru binecunoscutele sale principii
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
42, 44, 46, 107, 118 idealizare, 77, 81 idealuri de organizare (socială și politică), 16-18, 20-24, 39, 42, 45, 78, 100-101, 110, 146-147, 149, 151-152, 154-156, 159-160 idealuri morale, 27, 32, 60, 98, 102, 143 imparțialitate, 32, 120 imperativul categoric kantian, 24 impozitare progresivă, 45 individualism, 33, 86 infinitism, 118 instabilitate politică, 140, 156 instituții politice, 17, 34, 44, 47, 85-86, 89, 94, 136-137 integritatea persoanei, 48 interes public, 48, 122, 143 interese politice, 37, 44, 115, 139, 144, 152, 160-161
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Ontologia operei de artă, Bogdan Nita • Paradigme în istoria esteticii filosofice. Din Antichitate până în Renaștere, C. Aslam • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica • Teze kantiene în arhitectură, Vasilica Cotofleac 1 Deși mă număr printre cei care consideră că ar trebui să distingem între "filosofia politică" și "teoria politică normativă" (așa cum o face, spre exemplu, David Runciman, care caracterizează - recunosc, nu neapărat
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Ontologia operei de artă, Bogdan Nita • Paradigme în istoria esteticii filosofice. Din Antichitate până în Renaștere, C. Aslam • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica • Teze kantiene în arhitectură, Vasilica Cotofleac 1 Deși mă număr printre cei care consideră că ar trebui să distingem între "filosofia politică" și "teoria politică normativă" (așa cum o face, spre exemplu, David Runciman, care caracterizează - recunosc, nu neapărat foarte lămuritor - distincția între
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
baza cărei legitimări, cărui principiu inatacabil, se emit astfel de judecăți absolute, propuse ca definitive? Judecata de valoare absolută, emisă în numele unui (imaginar, fictiv) subiect (filozofic) universal, nu poate fi demonstrată altfel decât prin analogii, cel mult, cu imperativul categoric kantian. Reacție perfect legitimă, într-un fel. Doar că imperativul meu nu... coincide (și el este perfect îndreptățit să nu coincidă neapărat) cu imperativul tău etc. Apare deci un conflict insolubil, care relativizează și dizolvă orice judecată critico-literară pretins absolută. Mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și exprimă; potrivit poziției instrumentalismului lingvistic, limbajul exprimă pur și simplu idei preexistente, el neavând al rol decât acesta. Limbajul constituie experiența lumii, cu alte cuvinte limba pe care o vorbesc produce o anumită organizare a experienței; este o viziune kantiană aplicată la nivelul limbajului (Whorf ). Limbajul are rolul de a reflecta, reprezenta stările lumii, chiar dacă nu într-o modalitate „tare”, ca și copie a realității, ci într-una „slabă”, ca reprezentare aproximativă, parțială sau chiar „fuzzy”. Limbajul este act, comportament
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
sau cunoașterea lumii reale este dependentă de gândirea și limbajul nostru și nu existența ei, se pune întrebarea: cum constituie gândirea și limbajul experiența sau cunoașterea lumii? Cum determină sau constituie gândirea experiența lumii a fost, prin excelență, problematica operelor kantiene. Cum depinde experiența sau cunoașterea lumii reale de limbaj (neexcluzând gândirea) o vom vedea din operele altor gânditori. Whorf va afirma că „limba produce o organizare a experienței. Noi suntem înclinați să considerăm limba o simplă tehnică a expresiei, uitând
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a o cunoaște, de a o experimenta, îmi constituie experiența mea cu lumea, autorul precizând „limitele limbajului (ale limbii pe care numai eu o înțeleg) semnifică limitele lumii mele.”(idem:102). Se pare că Whorf preia, pur și simplu, concepția kantiană și o aplică la nivelul limbii, după care mai face un pas, spunând că limba maternă determină un anumit tip de experiență. În Tractatus logico-philosophicus, Wittgenstein, chiar dacă merge și pe ideea unui constructivism sau determinism lingvistic în ceea ce privește experiența ori cunoașterea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
căreia limbajul are funcția de a descrie o stare de fapte. Acest caracter fundamental descriptiv al limbajului, Austin îl va numi „iluzie descriptivă”. (cf. Moeschler, 1999:45 CONCLUZII Dintr-o perspectivă mai profundă, se poate spune că realitatea, în sens kantian de „lucru în sine”, nu poate fi rostită. Cuvintele par sau sunt nepotrivite pentru a reda o astfel de realitate, nu din cauza impreciziei lor, din contra, tocmai precizia cuvintelor face să se piardă, să se degradeze această realitate. Cuvintele nu
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
acestea nu ne putem raporta la lume decât prin gândire și limbaj (lumea nu este dată decât în și prin limbaj). Dacă realitatea ca „lucru în sine” nu ne este accesibilă prin discursivitate, putem spune că lumea fenomenală, în sens kantian, se lasă prinsă de limbaj, chiar dacă numai într-o modalitate aproximativă sau „fuzzy”. Prin limbaj nu numai că reprezentăm lumea fenomenală, ci acționăm asupra celorlalți, influențându-le comportamentul și chiar relația lor cu lumea. Austin este cel care a accentuat
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
doilea război din Golf, intervenția americană a primit la limită aprobarea Senatului. 1 Este foarte discutabil dacă weberianul Aron ar accepta o teorie pur inductivă a cunoașterii. Teoria cunoașterii propusă de Weber era una neokantiană. Weberienii acceptau întru totul perspectiva kantiană asupra construirii cunoașterii (prin conferirea de înțelesuri), adică existența unor categorii care întemeiază posibilitatea însăși a cunoașterii. Totuși, ceea ce respingea școala sociologiei istorice era abordarea bazată pe legea acoperitoare, specifică pozitivismului. 2 Această definiție a behavioralismului este cam bizară. De
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a văzut în istoria literaturilor ce obtuză e majoritatea. Totuși, având în vedere că în cazul Bolintineanu a trecut destul timp care să favorizeze consolidarea unei opinii, confruntarea se poate încerca. Atunci s-ar vedea cât de "universală" în sens kantian e judecata mea. În Bolintineanu prețuiesc și detest tot ce au prețuit și detestat spiritele noastre critice oficiale. Contribuția mea stă doar într-o percepție mai largă a fenomenului și în expresia critică, deci propriu-zis într-o operație obiectivă mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vedea seducția). Distincția dintre persuadare (instanță extrem de importantă pentru oratorul preocupat de rezultat) și convingere (prima fază care conduce la acțiune, fiind semnificativă pentru emitentul interesat în primul rând de caracterul rațional al adeziunii) prilejuiește o apropiere teoretică de concepțiile kantiene exprimate în ultima parte a Criticii rațiunii pure540. Ideea de universalitate opusă celei de particularitate, precum și aceea de obiectivitate (rațională) opusă subiectivității umane, coordonate de bază ale interpretării date de Kant relației dintre cele două concepte se vor regăsi contopite
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care le susține Derrida nu pot fi neglijate de nici un semiolog. Alte interpretări ale textelor lui Derrida au condus la considerarea autorului francez drept un "filosof transcendental". Norris, preluat de Rorty, vede în Derrida un reprezentant al filosofiei în tradiție kantiană, pentru că tot efortul său critic și deconstructiv caută să dezvăluie supozițiile unui tip de gândire, precum și condițiile de posibilitate ale unui discurs. Pentru gânditorii care vin din tradiția habermasiană și care cred că filosofia trebuie să se înscrie într-o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]