1,358 matches
-
realității naturale, sau așa susține" (V.N.). Și romantismul la rîndul său este un exemplu de stabilitate în schimbare. Romantismul se manifestă în contemporaneitatea secolului nostru în hainele kitsch- ului. "Clement Greenberg spune: "[k]itsch înseamnă experiență vicariantă și senzații contrafăcute [...]. Kitsch-ul nu cere nimic de la clienții săi în afară de bani - nici măcar timpul lor". În introducerea la o lungă antologie, Gillo Dorfles vorbește la un moment dat despre "indivizii care cred că arta ar trebui să producă numai sentimente plăcute și siropoase
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
trebui să producă numai sentimente plăcute și siropoase; sau chiar că arta ar trebui să fie un fel de "condiment", o "muzică de fundal", un decor, un simbol al stării". Matei Călinescu are un studiu extensiv în care analizează nivelele kitsch-ului și legăturile acestuia cu romantismul, considerîndu-l în esență o "inadecvare estetică"" (V.N.). Deși inadecvate estetic, aceste forme neoromantice sînt foarte răspîndite, asigurînd o hrană narativă larg degustată de o mare parte a populației, bun surogat de substituire a nevoii
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
astăzi de comis-voiajorii propriu-ziși care populează teatrele și bioscoapele, ajutați de cei literari care, în toată Europa, fabrică sau propagă literatură de bune intenții în stil sirupos și tehnică de tortă cu figuri...". Ultima frază e o bună definiție a kitschului care a cuprins întreaga sferă a spectacolului, a culturii de consum contemporane. Combătînd scrisul tabiet, adesea industrios și de mare sărăcie literară, dar și motivația care-l produce - onorul și gloria - ce orbesc adesea nulitățile artistice, punctează, cum era de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
aproape de cel de-al doilea model, în timp ce, în Corpuri de iluminat, imprevizibila Pia ar fi mai curând o Emma Bovary de cartier bucureștean (un capitol al cărții se numește Gadget Bovary), deși se silește cât poate să semene cu reproducerea kitsch a unei fotografii cu Marilyn Monroe. Text provocator, ca toate celelalte, Corpuri de iluminat - scris după Playback, dar publicat înainte de acesta - s-ar fi putut numi la fel de bine Romeo, Julieta și întunericul. Antiroman de dragoste, dinamitează metodic - prin deriziune și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
de elită (deci talentați, dar și năbădăioși!) sunt, în sine, exemplare și au dus la recunoașterea internațională a calității muncii lor, ci despre altceva. Despre ceva care lipsește din ce în ce mai mult publicului cultivat ieșean, care încă mai supraviețuiește în oceanul de kitsch și vulgaritate, de violență și obscenitate (la propriu și la figurat) în care ne îneacă zilnic mass-media comercială, isterizată de rating și bani; ar trebui, prin urmare, cred, să mai vorbim și despre autenticele evenimente culturale la care suntem martori
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dar cu cifra 13 chiar că nu mai reușesc să înțeleg! Ce pisica neagră la români sau șoșoiu la concetățenii noștri bronzați fără solar, discriminați de dimineață până seara spre a putea provoca, anual, câte un frison civic cutărei dive kitsch în trecere prin Budarești, să vedeți americanii când aud de numărul fatidic. Nu există etajul 13 la hotel, nu există cifra la apartamente, la case și la scaunele din sălile de spectacole, ba chiar, bănuiesc, că la aniversare spun că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
rădăcini istorice (eu însumi scriu aceste rânduri în biroul meu din Casa Gane, primul sediu al Consulatului Francez la Iasi, în 1850) și cu o consistentă actualitate, dar, din nefericire, cu un viitor incert, dată fiind invazia nivelatoare a postmodernismului kitsch american și dominația plebee a distracției web și a consumismului decerebrant, aflate, toate, în perfectă contradicție cu esența rafinată, aristocratică, a gustului francez autentic. Nu voi face aici o trecere în revistă a sărbătorii culturii franceze orchestrată în acest an
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nemaivăzutul fericirii lor. Dar ce viață! Calm, lux și voluptate! Parcă dăduse molima în toate fătucile din țară: toate voiau la bară, în loc de bacalaureat! Nimeni nu a scăpat, ani în șir, de reality show-ul cretin al "cuplului ales", cu kitsch-ul glamour al țoapelor avute, cu frescele monstruoase ale lui Bălașa pe pereți, cu ifosele stupide ale lui Muc cel Mic sau cu tăcerile expresive ale bietei Moni, incapabilă să articuleze, cu creierașul ei lucios, o frază mai elaborată. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a unor rupturi structurale cu tradiția care au generat filoane profunde și consistente în lărgirea mijloacelor de expresie culturală, nu orice alt moft generat de investitorii din industria muzicală și împachetat profesionist în campanii agresive de marketing are aceeași valoare. Kitsch-ul sado-masochist afirmat de "Lady" (sic!) Gaga poate fi provocator și inovativ pentru mijloacele de expresie underground (mai mult pe tema unui nou fashion, decât strict muzical vorbind unde e la mare distanță de Sid Vicious, precursorul ei punk din
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sexuală. Intimitatea se leagă, de altfel, de dorință și de (ne)Împlinirile ei. Nu există, așadar, jurnale ale „fericirii” (carnetele lui N. Steinhardt sunt astfel numite doar prin antifrază) fără considerabilul risc de a le vedea transformate Într-o Însăilare kitsch, plutind În impasibila și indiferenta consemnare a stărilor de grație. Complexitatea, ca formă a nuanțării tensiunii și expresivitatea ca modalitate a eliberării acestei tensiuni provin din componenta intimă a jurnalului. Intimul alcătuiește suportul obligatoriu al discursului nevrotic din care se
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
toate publicațiile. Coordonarea literaturii a fost încredințată unor comisari fanatici al căror unic obiectiv era eradicarea tuturor formelor de gândire independentă. "Realismul socialist" a fost proclamat drept drumul spre perfecțiunea politică și culturală, iar producția de masă a unui asemenea kitsch utopist a făcut ca auditoriul să fie din ce în ce mai scârbit de această creație patronată în mod oficial". În Europa de Sud-Est, comunismul a dispărut în urma imploziei sociale din anul 1989, demonstrând eșecul planificării economice proprie acestui Leviathan autoritarist-birocratic. 4. Coordonate ale
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
de activiști culturali, ci de creatori liberi, de liberi producători individuali de cultură. Nu dirijată, nu planificată, nu aservită puterii politice. Nu mai dorim pentru nimic în lume o cultură totalitară, în sens unic, propagandistică, festivistă. Vrem dispărut pentru totdeauna kitsch-ul Cântării României, concepută să niveleze, să elimine creatorul individual, să distrugă însăși ideea de creație personală. Ceea ce nu înseamnă că noua cultură română liberă nu are nevoie și de un program. în parte, el derivă din însuși programul noii
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
etnografie (de ex. Ethnologie française nr. 3/1995), balcanistică, folcloristică etc. încercăm o mare dezamăgire. înseamnă că aceasta este imaginea predominantă în Occident, în comunitatea științifică internațională. La care se mai adaugă, bineînțeles, Dracula, cimitirul vesel de la Săpânța și alte kitsch-uri folclorice. Problema, pusă cu acuitate și între cele două războaie, rămâne foarte actuală și azi. Prezența unor importante caracteristici rurale este semnalată critic și de diferiți observatori actuali (recent Stelian Tănase). Deoarece de aici provin o serie de obstacole
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
se adaugă și alte fenomene negative. Din dorința de a le cultiva, în spirit festivist și de un populism ieftin, de operetă politică, gen Cântarea României, se ajunge la falsificarea, mai totdeauna grosolană, a folclorului autentic. De unde o invazie de kitsch folcloric, de un prost gust strident și penibil. Nu trebuie omise, în sfârșit, nici urmările masivului transfer de populație rurală la orașe, prin politica de industrializare forțată, ceaușistă. Ea a produs dezrădăcinați și dezadaptați social. La fel, numărul, de fapt
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Maria Vodă Căpușan, Despre Caragiale, Cluj-Napoca, 1982; Florin Manolescu, Caragiale și Caragiale, București, 1983; V. Fanache, Caragiale, Cluj-Napoca, 1984; Ștefan Cazimir, Nu numai Caragiale, București, 1984; Ion Cazaban, Caragiale și interpreții săi, București, 1985; Ștefan Cazimir, I. L. Caragiale față cu kitschul, București, 1988; Mircea Iorgulescu, Eseu despre lumea lui Caragiale, București, 1988; ed. 2 (Marea trăncăneală), București, 1994; Marin Bucur, Opera vieții. O biografie a lui I. L. Caragiale, I-II, București, 1989-1994, vol. III: I. L. Caragiale. Lumea operei, îngr. Ștefan Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
preluarea aversului și reversului de pe medalii dedicate unor personalități, pe care este gravat și numele respectivului colecționar cât mai vizibil, obținându-se astfel, crede respectivul, „un valoros unicat medalistic”. Este inutil să mai spunem că se obține de fapt un kitsch, că misiunea medaliei ca purtătoare de mesaj este grav deturnată, că astfel de „realizări” sunt apreciate de oameni cu un nivel cultural îndoielnic și că nu mai au valoarea medalistică a operei originale. Mai adăugăm că în lucrarea pe care
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
celebritate și cinică umilire, fiind deja fizic epuizată la 34 ani, după ce nu mai jucase decît în vreo cîteva filmulețe dezastruoase începînd cu 1959 [...], dinozaur al anilor "dumb blonde" (1955-1958), transformată de perucile înfoiate în pseudo-travesti și în pionieră a kitsch-ului new-yorkez. Pare a fi o tematică preferențială pentru talentatul Simon Liberati, autor remarcat al unor texte precum Anthologie des apparitions (2004), Nada (2007), L'Hyper Justine (2009), în care abordează dezinvolt lumea adolescentină pariziană, ori paietele unui fotograf de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
preluarea aversului și reversului de pe medalii dedicate unor personalități, pe care este gravat și numele respectivului colecționar cât mai vizibil, obținându-se astfel, crede respectivul, „un valoros unicat medalistic”. Este inutil să mai spunem că se obține de fapt un kitsch, că misiunea medaliei că purtătoare de mesaj este grav deturnata, ca astfel de „realizări” sunt apreciate de oameni cu un nivel cultural îndoielnic și că nu mai au valoarea medalistica a operei originale. Mai adăugăm că în lucrarea pe care
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
o constantă a scrierilor sale și în general numărul lucrărilor pe această temă poate alcătui un corpus ilustrativ (la care de altfel face referire), rămâne la convingerea că postmodernismul reprezintă doar o "față a modernității", alături de modernism, avangardă, decadență și kitsch. După cum remarcă și Mircea Martin în "Postfață", Matei Călinescu se dovedește "extrem de rezervat în a da un conținut real termenului de postmodernism" și deși demersul său este unul productiv, stăruie întrebarea: "de ce n-am putea admite că postmodernismul este și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și procesuală. Asupra necesității de a privi postmodernismul diacronic, sincronic, dar și dialectic a insistat și Ihab Hassan, aceste perspective instituind însă și o "instabilitate semantică" acestei categorii. Matei Călinescu a alăturat postmodernismul și "euforiei decadente" din anii 1880-1890, și kitsch-ului și camp-ului, dar mai ales avangardei, toate aceste asemănări conturându-i ideea apartenenței postmodernismului modernității. În "Concluzia" la Cele cinci fețe ale modernității, criticul își rezumă propria orientare: "Teoria mea sau, mai precis, viziunea asupra postmodernismului rămâne, în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o anumită măsură, verificate, astfel încât nivelurile de plecare nu mai sunt atât de bine diferențiate. 2.3.4. Alte apropieri ale termenului În încercarea de a da consistență conceptuală postmodernismului, acesta a fost alăturat nu doar modernismului, ci și avangardei, kitsch-ului sau paradigmei toate aceste demersuri înscriindu-se mai degrabă în proiectul "negativ" al postmodernității, în ideea de a răspunde la întrebarea "ce nu este postmodernismul?", pentru a trece apoi la o descriere "pozitivă", ca urmare a demarcațiilor realizate. Noua
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Scarpetta, de "impuritate". Toate stilurile par a fi valabile într-o manieră dialectică ce presupune un "prezent plural" și o falsă unitate. Tocmai de aceea postmodernismul a fost alăturat sau chiar confundat cu alte curente sau manifestări culturale, precum avangarda, kitsch-ul, camp-ul etc. Lipsa de formalitate a postmodernismului distruge frontierele clasice, introducând o sincronie uneori paradoxală, ce include pastișa, parodia, travestiul. Referindu-se la aceste transgresări operate de către postmodernism, Susan Sontag remarca faptul că "tot felul de frontiere convenționale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Francisca Snoeck Henkermans (eds.), Proceedings of the Fifth Conference of the International Society for the Study of Argumentation, Sic Sat, International Center for the Study of Argumentation, Amsterdam, 2003, pp. 171-177. CĂLINESCU, Matei, Cinci fețe ale modernității. Modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, trad. de Tatiana Pătrulescu, Radu Țurcanu, Mona Antohi, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2005. CĂRTĂRESCU, Mircea, Postmodernismul românesc, Editura Humanitas, București, 1999. CÂRNECI, Magda, Art of the 1980's in Eastern Europe. Texts on
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un simple "simulacre" du discours philosophique?) ou simplement une radicalisation qui illustre, par contre, sa vitalité? Avec ces interrogations nécessaires, l'œuvre donne lieu à des réflexions et débats ultérieurs. 1 Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității. Modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, trad. de Tatiana Pătrulescu, Radu Țurcanu, Mona Antohi, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2005, p. 325. 2 Steven Connor, Cultura postmodernă. O introducere în teoriile contemporane, trad. de Mihaela Oniga, Editura Meridiane, București, 1999
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
estetică "pură" a romanelor lovinesciene. Poetica acestora este decodată cu grijă, ca o veritabilă filosofie a compoziției, însă discuția nu se încheie o dată cu fixarea tipului romanesc. Comentariul critic însoțește personajele cu ironie bonomă, cu atenție față de ocazionalele lor accente stridente, kitsch (în proximitatea melodramei, ele sunt inevitabile) și la implicațiile acestora asupra ideologiei autorului. Din această perspectivă, sunt prețioase caracterele "etnopsihologice" ale personajelor lovinesciene, care nu de puține ori țin să dezmintă hotărâtele disocieri ale mentorului modernist. Mitologizarea "vieții" în gândirea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]