2,595 matches
-
suprapuse, cum unele valori și stiluri de viață erau considerate mai importante decât altele și cum noi, americanii, aveam nevoie de șocul urâtului pentru a ne recunoaște valorile și responsabilitățile. Pârâiașele de spermă au fost cele mai citate ca reprezentând lăcomia noastră legată de plăcere care nu ține cont de haosul din jur și de proliferare. În anii care au urmat, haosul se referea la Încălzirea globală, iar proliferarea la armele nucleare. Și așa a luat naștere faima lui. Prețurile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
căzut grămadă la pământ. A fost una dintre puținele ocazii În care mi-am pierdut cunoștința. După cum spuneam, În momente de răscruce, mulți oameni Își arată slăbiciunile. Se comportă prostește din cauza Încrederii În alții, cum am făcut noi, sau a lăcomiei, cum a făcut portarul. Șase luni mai târziu, un văr care mai locuia Încă pe Rue Massenet ne-a scris că Luo fusese Împușcat pentru că era prea bogat. Nu am fost nici veseli, nici triști când am aflat. Era pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
torturați și pe urmă executați. Moff a comentat râzând sardonic: — Unde a eșuat conservarea ecologică, a triumfat comerțul. Domnia zilelor fericite și a audienței ridicate a mai durat Încă un pic. Dar dacă miracolele sunt precum ploaia după secetă, atunci lăcomia este potopul care vine după. Cultivatorii de heroină și vânătorii de comori care au mituit membri din SPIN și-au făcut apariția cu AK-47 și lopeți. Au răscolit dealurile până n-au mai rămas decât câteva urme de Balanophora. Consumarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
făcea dreptate și judecată, și era fericit! 16. Judeca pricina săracului și a celui lipsit, și era fericit. Nu înseamnă lucrul acesta a Mă cunoaște? zice Domnul. 17. Dar tu n-ai ochi și inimă decît ca să te dedai la lăcomie, ca să verși sînge nevinovat, și să întrebuințezi asuprire și silnicie. 18. De aceea, așa vorbește Domnul despre Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: Nu-l vor plînge, zicînd: "Vai, fratele meu! Vai, sora mea!" Nici nu-l vor plînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Întăriți-i străjile, puneți caraule, întindeți curse! Căci Domnul a luat o hotărîre, și aduce la îndeplinire ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului." 13. "Tu, care locuiești lîngă ape mari, și care ai vistierii nemărginite, ți-a venit sfîrșitul, și lăcomia ta a ajuns la capăt!" 14. Domnul oștirilor a jurat pe Sine însuși: Da, te voi umple de oameni ca de niște lăcuste, și vor scoate strigăte de război împotriva ta." 15. El a făcut pămîntul cu puterea Lui, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
smerit, ca să înviorez duhurile smerite, și să îmbărbătez inimile zdrobite. 16. Nu vreau să cert în veci, nici să țin o mînie necurmată cînd înaintea Mea cad în leșin duhurile, și sufletele pe care le-am făcut. 17. Din pricina păcatului lăcomiei lui, M-am mîniat și l-am lovit, M-am ascuns, în supărarea Mea, și cel răzvrătit a urmat și mai mult pe căile inimii lui. 18. I-am văzut căile, și totuși îl voi tămădui; îl voi călăuzi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Umberto Eco, cel în căutare veșnică de liste și arborescențe, o consideră o ilustrare perfectă a tipului de listă incongruentă. Altfel spus, absurdă. Ar da expresie dorinței autorului de a vorbi excesiv. Căci recurge pur și simplu „la hybris și lăcomia cuvântului, la o senină (rar obsesivă) știință a pluralului și a nemăsuratului“. Borges ar oferi aici „exemplul 194 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE cel mai măreț de listă incongruentă (încât își poate permite luxul conciziei)“. Într-adevăr, în primă instanță
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
prag Lacrima minunii, Dar am strâns pân’ azi, moșneag Ce displace lumii. * Ca măsură, conștiința Folosită-i tot mai rar; Chiar dispare din ființa Celui care e „sforar”. Cei ce au, azi se comportă Precum cele ce-s în junglă: Lăcomia în retortă - Chiar umplută, n-o s-ajungă. * În anume fel e bine Că dorim capitalism, În anume mod rău, cine Vrea din nou în socialism. * Ispita are glasul blând Și pofta viclenie, Iar omul slăbiciuni de rând Și multă lăcomie
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Lăcomia în retortă - Chiar umplută, n-o s-ajungă. * În anume fel e bine Că dorim capitalism, În anume mod rău, cine Vrea din nou în socialism. * Ispita are glasul blând Și pofta viclenie, Iar omul slăbiciuni de rând Și multă lăcomie. 17 iunie 2004 Mâzgălesc cuvinte goale Să nu simt că timpul zboară - Idei-hârburi dând târcoale Slovei, false ulicioare. „Muritu-i-au colindătorii”. Își cată slava singurel Că nu s-au scris alte istorii Mai bune decât scris-a el. Dihomia roade mereu
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
rămâne pătată Chiar depășindu-și scala. * În tăcere viața-mi trece Ca izvorul lin spre șes, Care-și pierde unda rece, Limpezimea mai ales. 27 mai 2005 Au pe inimă cagulă Și în creier doară eu, Egoismul e-n basculă, Lăcomia în nucleu. Bicisnica natură Se revoltă tot mai des; Omul nu se satură Cu ce timpul drept l-a dres. Rugina pe suflet crește, Nimănui nu-i pasă, nu; Neputința azi dospește Sub regimul de tabú. 7 iunie 2005
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Umberto Eco, cel în căutare veșnică de liste și arborescențe, o consideră o ilustrare perfectă a tipului de listă incongruentă. Altfel spus, absurdă. Ar da expresie dorinței autorului de a vorbi excesiv. Căci recurge pur și simplu „la hybris și lăcomia cuvântului, la o senină (rar obsesivă) știință a pluralului și a nemăsuratului“. Borges ar oferi aici „exemplul 194 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE cel mai măreț de listă incongruentă (încât își poate permite luxul conciziei)“. Întradevăr, în primă instanță această
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mâna în apă și o ținu acolo o vreme, căutând să-și ușureze suferința. întrucât începuse să-l roadă foamea, se duse la calul său și, scoțând din traistă o bucată de carne sărată de porc, mușcă din ea cu lăcomie. Se așeză să mănânce pe o piatră mare, nu departe de bolovanul de care stătuse rezemat prințul Waltan. Mestecând cu fruntea încruntată, porni să reflecteze adânc la ceea ce avea de făcut. Probabil că prietenii săi, negăsindu-l cu o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Samuel, a pus pe fiii săi judecători peste Israel. 2. Fiul său întîi născut se numea Ioel, și al doilea Abia; ei erau judecători la Beer-Șeba. 3. Fiii lui Samuel n-au călcat pe urmele lui, ci se dădeau la lăcomie, luau mită și călcau dreptatea. 4. Toți bătrînii lui Israel s-au strîns și au venit la Samuel la Rama. 5. Ei au zis: "Iată că tu ești bătrîn, și copiii tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
secerate de molimă. Din căruțele Subotinilor bancnotele curgeau pe drum cu nemiluita. Și, pe măsură ce curgeau, banii din căruță continuau să se-nmulțească. Nu curgeau doar bancnote, ci bani de argint și chiar monede de aur austriece și turcești. Mânate de lăcomie, femeile ieșiseră să adune puhoiul de bancnote risipit pe drum. Lăsaseră pruncii adormiți pe cuptor și ieșiseră pe uliță. Culegeau banii cum culegeau ciupercile În pădure. Nimeni nu se Întreba dacă sunt buni sau falși sau expirați. Fiecare lua În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
știi pe toate, dezleagă, sfărâmă și distruge acum lucrările magiei, iar pe roaba Ta ferește-o de toate uneltirile diavolești. Dezleag-o de demonul de amiază, de toată boala și de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lăcomia, neputința și de toate rătăcirile și greșalele știute și neștiute și alungă cu lumina Ta cea sfântă demonul de amiază și pe cel de noapte, ce se oploșesc la casa mea, slăvit fie numele Tău, În vecii vecilor. Amin!“, șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de vară. În acest peisaj pașnic și matinal, sexul ei se transformase Într-un cuib nespus de hazliu și de darnic, un cuib rotund, confecționat din paie și ierburi jilave, În interiorul căruia un pui golaș de cocostârc Își Întindea cu lăcomie ciocul ca să apuce hrana pe care i-o va aduce În curând pasărea-mamă. Numai că de data aceasta pasărea-mamă era pasărea-tată și Încă o pasăre-tată neobișnuită, de sub pulpanele sale trei țevi de plumb Înroșite scoteau un țiuit de locomotivă, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
unui câine), sângerând din abundență, Începu să alerge prin Încăpere risipind În urma lui o groază de bancnote. Dacă nu s-ar fi repezit să culeagă banii Împrăștiați pe jos, Elizei i-ar fi putut veni de hac. Dar cuprins de lăcomia lui, tovarășul de afaceri al lui Ippolit lăsă ca animalul, căruia-i curgeau mațele din burtă, să se retragă În vizuina lui. Rana trebuie să fi fost totuși mortală, căci de atunci arătarea nu mai apăru, iar În depozit stărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
atmosfera iar pe Doctor să numere banii, afișând un zâmbet echivalent, cu acela a unui câine turbat...! Odată afacerea Încheiată, cele două zaruri Își Începură alergarea, fulgerate cu Înverșunare de către cei doi adversari. Balaurul și Cap de mort, priveau cu lăcomie parada milioanelor ce alterna Între cei doi jucători - regretând retragerea forțată din joc - curățându-se prea repede. Un asemenea joc de noroc, merita osteneala...! În colțul său stingher, ne băgat În seamă de nimeni, Tony Pavone regreta proasta inspirație de-
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din cele două bucăți doar oasele. Făcu o mică pauză, iscodind cu privirea următoarea bucată. „O să-ți pară rău...Drept pedeapsă, uite, am să-l mănânc tot...!” „Chiar te rog...!” Îl Îmbie fata mai puțin convinsă. Tony Pavone privi cu lăcomie căpățâna peștelui. Așezată separat pe o farfurie, atrăgea atenția În mod special. Această extremitate a peștelui, de regulă Carla o devora cu plăcere. Mai făcu o tentativă: „Hai, mănâncă...Ai cuvântul meu, e un deliciu...!” „Ți-i cu tot dinadinsul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vesel, totuși, inima sa distribuia sângele În sens contrariu, prevestind parcă, imensa greșeală făcută părăsind o lume, la care nu avea să se mai Întoarcă! II PĂCĂLEALĂ DE ZILE MARI Uneori, Tony Pavone simțea nevoie să facă destănuiri amănunțite despre lăcomia taximetristului care fără pic de rușine Îl obligase să plătească o cursă care nu valora mai mult de patru-cinci dollars. Pentru a nu crea de la bun Început fetei o proastă impresie, se hotărî să păstreze tăcere. Se consolă, În definitiv
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
socotit omul de Încredere al Șefului de Șantier iar drept urmare a acestui privelegiu, avea obligația să aducă mâncare, mai ales băutură, pentru toată recolta de prostituate ce-l onorau cu prezența, să le Îmbete suficient pentru a corespunde În totalitate lăcomiei erotice, a acestui Împielițat Șef de Șantier!! Tony Pavone porni activitatea cu, Toate pânzele sus! Pentru Început schimbă la bancă câteva mii dollars, angajă două ajutoare care nu aveau altceva de făcut decât să alerge pretutindeni pentru a depista beneficiari
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
avusese o funestă presimțire atunci când Îi propusese lui Tony Pavone să bea un șpriț Împreună. Într-adevăr, nevinovatul șpriț se transformase În două zeci și patru de ore Într-o adevărată avalanșe de sticle golite...Gică Popescu băuse cu o lăcomie debordantă, fără a-și putea imagina consumarea pentru vecie a ultimelor pahare. La câteva luni de zile, Gică Popescu acuzând o stare de amețeală se internă În spital ca după o sumară analiză să se constate cu stupoare: cancer ganglionar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ați pus Întrebarea dece fură oamenii...?!” Îi scăpă lui cuvintele periculoase ce putea lua o neașteptată turnură politică. Dar, omul guvernului cu gândul În altă parte nu realiză nuanța de revoltă la adresa celor din vârful piramidei, răspunzând În doi peri. „Lăcomia, dorința de-a se Îmbogăți rapid care pe mulți i’a dus la pierzanie. Locuitorii acetei țări nu au Înțeles Încă: Într-o societate totalitară nimeni nu poate avea mai mult decât strictul necesar, după o zi pe alta...!! În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
biroul postându-se În fața lui, Într-o poziție relaxată. Deodată, Gică Popescu se ridică de pe scaun cuprinzând’o cu ambele mâini de umeri, o privi direct În fundul ochilor apoi o Îmbrățișă, sărutând’o pe gât și obraji, căutându-i cu lăcomie buzele. “Cât de frumoasă ești Atena...!! Te iubesc și voi face totul pentru tine...!” Luată prin surprindere, fata nu opuse rezistență. După câteva clipe Însă se dezmetici, se zmulse din brațele marelui Îndrăgostit care se Împiedecă așezându-se din nou
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fi consumata având un miros neidentificat Întrucât deținuții la Liber ce pregăteau mâncarea Închisorii ungeau tăvile cu vaselină industrială iar uleiul natural Îl doseau pentru a-l consuma ori Îl schimbau pentru câteva țigări - totuși, unii mai flămânzi mușcau cu lăcomie, riscând o rapidă diarie ori cine știe ce alte urmări...! De regulă se serveau două feluri de mâncare. Un fel de ciorbă de arpacaș În care pluteau morcovi găuriți de viermi și ceapă alterată mirosind Îngrozitor În castroanele metalice ce li se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]