4,444 matches
-
înfigea/ un leuț/ și-n pragul casei/ respectoasă/ îi săruta mâna/ apoi se pupau pe gură/ era singura ocazie/ când în văzu-ne făceau asta/ și ne erau dragi. (Hramul). Drag ne este Ion Lazăr da Coza care, astăzi, pe lângă Labirintul de zăpadă, adaugă în palmaresul său liric încă un volum prețios - un crez veritabil cu care sfințește, din plin, talentul. Succesul său e garantat! Ne-o mărturisește și Moș Pricochie, un autentic interpret al ecoului vizuinii-oracol: Apăi cu moșu’/ se
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 5 IULIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370724_a_372053]
-
Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1604 din 23 mai 2015 Toate Articolele Autorului Joc aprins Prin crăpături de despletiri întunecate Se-nghesuie să se strecoare zorii. Și-a stins și noaptea candelele toate, Coșmaruri mor simțindu-le fiorii. În labirint de raze mii de focuri Dansează-mbrățișate-n soare, Licoarea lor fierbinte arde-n locuri, Deșerturi naște aspra fluturare. Livid mai rătăcește-un timp pe cer, Sărutu-i inamic pictat în zare Frământă aripa secundelor ce pier Spre asfințit la scăldătoare-n mare
JOC APRINS de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369640_a_370969]
-
fiara neîmblânzita, Isi zdrăngăne plânsul în timpanele-mi obosite de atâta liniște, de-atata somnolenta, de atâta moarte.... Te zăresc prins în gheare de plumb greoaie, În zborul sau frenetic, cineva mi te-a smuls hapsân și te duce în labirinturi întunecate, Ce poate face el cu un înger în adâncuri? Duce lumină ta diavolilor urâcioși să iși privească în cioburi de sticlă fetele hidoase? Mă strigi cu mii de voci și chemarea ta îmi sparge timpanele însetate de glasul tău
TE AUD, TE SIMT, TE ASTEPT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369718_a_371047]
-
reanimate de undele unui autentic lirism mi se par unele poeme din ciclurile “Pământul veșniciei” și “Dedicații”. Tipărind volumul de versuri “Nori în soare”, distinsa profesoară Elena Trifan ne-a deschis larg cu emoție și bucurie, o fereastră luminoasă către labirintul afectiv al unui suflet frumos și curat. Referință Bibliografică: JURNAL DE LECTURĂ - VICTOR RUSU - Nori în soare de Elena Trifan / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1589, Anul V, 08 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena
NORI ÎN SOARE DE ELENA TRIFAN de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369741_a_371070]
-
prima picătură de apă și foc; Un joc de-a baba-oarba prin lume, Mă-mpiedicam și alergam printre rune. Când să descifrez semnul runei de foc, M-am rătăcit pe-o rază de joc Și-am căzut în același întunecat labirint, În timp ce umbrele m-au înconjurat ca-ntr-un cerc infinit. Umbre, mereu umbre, prea multe umbre, Umbre subțiri, umbre dese, umbre sumbre; Umbre palide, umbre reci, peste tot umbre, mii, sute, O pădure de umbre uscate și mute. Cu ochii
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
-ncerce să caute calea de-a gusta lumina. Pe calea scorțuroasă aluneca furnica, împiedicându-se în umbre de crengi, dar colțul luminii din vârful copacului, unde crengile au făcut sită de noade îi dă curaj și urcă. Pădurea de crengi, labirint de ochiuri de munte, o clipă netede, pe urmă câlți, fundături ca-nchisorile de piatră, cercetate, biruite, ocolite de o furnică, ageră și mică. Atâtea crengi se pun de-a curmezișul, încât viața pare un copac care nu-și mai
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
înghite verdele edenic al pământului, precum șarpele biblic distrugător, devine semnificant pentru viermele de mătase pe care poetul îl vrea transformat în fluture cu aripi de cuvinte, ce devine la rândul său semnificant pentru zborul lui Icar, asociat deopotrivă artei (labirintul ce îngrădește natura bestială) și soarelui, luminii, în ipostaza sa potențial thanatică. Ucigașe cu adevărat sunt însă superficialitatea contemporanilor, lipsa nevoilor spirituale, cărțile necitite semănând unor morminte. Ionuț Caragea ne deschide ochii asupra lumii prin care trecem și pe care
IONUŢ CARAGEA: „UMBRA LUCIDĂ” de MARIA ANA TUPAN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368200_a_369529]
-
Acasa > Eveniment > Ordinea Zilei > MONARHIA-FILE DE ISTORIE Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 2052 din 13 august 2016 Toate Articolele Autorului Monarhia-file de istorie Lumea prin labirint istoric Urmează destine în popor, După cum regimul politic E conciliant sau dictator. Cât România a fost Regat, La Tron, mai mulți regi s-au succedat, Până la Mihai, ce-a abdicat De comuniști fiind exilat. Destinul și-a unit cu Ana
MONARHIA-FILE DE ISTORIE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362565_a_363894]
-
Ediția nr. 1148 din 21 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Sălcii și lut Mi-am pregătit un plan să te uit luni, din înățimi voi rostogoli bucăți de stâncă marți, mă împrietenesc cu păstrăvii, să mă învățe cum să străpung labirintul miercuri, ies pentru o gură de aer, ating frunza căzută odata cu fruntea mea, joi, prizonieră între lespezi, ascult mierla cea înspumată, vineri, post, nici soare , nici cânt, sâmbătă, din sălcii și lut, aripi de vânt... pentru că am nevoie de
SĂLCII ŞI LUT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362664_a_363993]
-
a cuprins întregul univers. Mă-nvart ușor, printre atâtea flori, Ce multe stau să cadă, Pe covorașul verde, al ierbii, Cu stropi de apă, aduși de noapte, Cea care, m-acoperă cu vălu-i nevăzut, uneori, Făcând, ca să mă pierd, în labirintul întunecat, Fiindu-mi greu, ca să ajung la tine. Dar azi, întrebările-au fost puse, Răspuns am dat, cu-emoții de adolescent, Fiindu-mi și mai dor de tine. Acompaniat și însoțit de-atâtea flori, Rugatule-am apoi, de-ar fi posibil
RUGĂMINTE FLORILOR de COSTI POP în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370228_a_371557]
-
așa nu mă simt niciodată singur iubirea se ascunde în oameni și fiecare are povestea sa și-n fiecare poveste sunt eu captiv între două respirații privesc iubirea durerea și oamenii dar cine mai are nevoie de cuvinte prin acest labirint se ajunge la Dumnezeu Referință Bibliografică: captiv între două respirații / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1766, Anul V, 01 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Teodor Dume : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CAPTIV ÎNTRE DOUĂ RESPIRAŢII de TEODOR DUME în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353287_a_354616]
-
a destinului.” Dintre cărțile ce poartă semnătura lui Sterian Vicol amintim: Harfele grâului, apărută în 1976, Corabia seminței, 1978, Edena, 1981, Vânătoare nocturnă, 1981, Sigiliul grădinii, 1983, Lacrima învingătorului, 1984, Repausul focului, 1985, Vindecare în păcat, 1991, Daimonia, 1995, Corabia - labirintul celălalt, ediție bilingvă, 1996, Sunt putred de tine, 1998, Domnișoara Cucută, 2001, Clipa tăind subțire hohotul zăpezii, 2003. A debutat și în proză cu microromanul autobiografic Memoria lui Femios, apărut la Editura Timpul, Iași, 2011, pe care l-a semnat
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA I de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353329_a_354658]
-
Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1541 din 21 martie 2015 Toate Articolele Autorului Degeaba-și curge timpul râurile pe obrazul meu și-mi ninge tâmplele cu-atâta-nverșunare, că-n tainițele sufletului n-are cum să îmi ajungă prin labirintul viselor scăldate în culoare. N-au să se frângă, înrobite, aripile mele, de vântul înghețat ce-mi bate-n poartă nemilos, când se întind cu-atâta patimă spre soare crescând din ce în ce mai viguros. Și de m-ar căuta uitarea prea devreme
CASTELUL SUFLETULUI MEU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353439_a_354768]
-
Acasa > Literatura > Comentarii > FILOSOFIE ADÂNCĂ CU UN ÎNALT GRAD DE CONCENTRARE LIRICĂ - AUTOR: FLAVIA COSMA Autor: Baki Ymeri Publicat în: Ediția nr. 1620 din 08 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Pasionat și rebel, Luis Raúl Calvo își poartă cititorii prin labirintul gândirii sale artistice, dezvăluind fără falsă naivitate, fețele ascunse ale conștiinței de sine. Poemele sale, neconvenționale în natură, sunt de o filozofie adâncă și posedă un înalt grad de concentrare lirică. Felicitări autorului și traducătorului său în limba albaneză, domnul
AUTOR: FLAVIA COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352799_a_354128]
-
sfinții. Desigur, idealul de zbor s-a- ndeplinit aici, / și-o aură verzuie prevestește / un mult mai aprig ideal. («Elegia a opta, hiperboreeana» - SAlf, 108 sqq.). Ideea de zbor cu aripi confecționate din șindrilă (nu din penele păsărilor ucise / pierite în labirintul din Creta dedalică / icarică) aparține spațiului mitic „hiperboreu“, românesc-arhaic, și este asociată jertfei zidirii, jertfei întemeierii (atestată pentru prima dată în orizontul cultural al anului 5000 î. H., la Căscioarele - la sud de București, pe malul stâng al Dunării -, în
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
doar un gnom, Cum adenomul nu e pom, Ne facem doar că ne cunoaștem Da ne desparte un an și-un Paște. Și dacă tu te-ai istovit, Eu n-am murit, eu n-am murit, Același trubadur pierdut În labirint, și surd și mut. Cu tine muntele îl urc, Apoi noi revenim în burg, În Evul Mediu, când muream Amanți pe rug, rubin, mărgean. De parcă nu ne-am fi văzut, Necunoscuți, nici duh, nici lut, Departye ești, aproape cauți, Unul
ROMAN TRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354409_a_355738]
-
vreme, stă de strajă acolo, Chiron, învățătorul din Astral. O zi logodită cu cerul apelor și totuși atât de lunară - este 20 februarie! Asta o spune și Brâncuși, deschizător și el al acestei zodii: -“Modelez zboruri, nu păsări! Semnele negării Labirintului ... Cu ele traversez Oceanul Cerului! În zbor de zodie - un Pește!” Pentru mine e ca o taină. Cine i-a atins portalul? Numai la ușa poetului din mine se șoptește: E darul tău, de vers întămâiat/ În ziua a șaptea
VIAŢA, CA O METAFORĂ ÎN TIMP de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354442_a_355771]
-
cascadei din creierul munților. Ce? Un vers. Atât. Poate schimba Universul. Răsturna relieful. Transforma pietrele în stele suitoare în crug. Ori în nacele de păpădie pentru dirijabile. Tainice și întortocheate sunt căile dragostei. Dacă pornești pe ele, te înfunzi în labirintul de sine. Iar de aici, cu greu vei mai găsi o ieșire. Și totuși, iubirea e singura care ne salvează , spune autoarea, îl pierde pe om, dar îl și scoate la liman. Am ajuns să înțeleg că lumea seamănă cu
JURNALUL NEFERICIRII DE ELENA M. CÂMPAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354445_a_355774]
-
emoție mi-au trezit aceste micuțe vietăți, am învățat de la ele ce înseamnă trăinicia unui cămin, dragostea, dăruirea, siguranța și liniștea sa binefăcătoare. Dincolo de firele din care și-au construit cuibul, păsările nu contenesc să urzească din fire nevăzute un labirint al zborului, un coridor pe care trebuie să pășească fiecare pui înainte de a se rupe de ,,acasă”, când va trebui să-și creeze singur alt loc, la fel de călduros și sigur precum cel pe care îl va lăsa în urmă. Pentru
ACASĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354522_a_355851]
-
pe Net, Dar cine respinge un gest, un buchet? Cum o mai duci, prietene? Bine. Sub bine se poate ascunde o rușine Ori o durere, morți aparente, timide ființe,mereu alergente, iubesc, cine știe, iubesc cu ardoare, dar mă ascund, labirinturi,culoare, mă pierd peste tot, dar cel care pierde iubește mai mult, are semnele certe. O piatră palidă vorbește în versuri, Sunt dealuri ce ne spun doar poeme, Pereții mint, sunt trufași, ca șefii, Lăuntric cerul se deschide devreme. Există
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
pe Net, Dar cine respinge un gest, un buchet? Cum o mai duci, prietene? Bine. Sub bine se poate ascunde o rușine Ori o durere, morți aparente, timide ființe,mereu alergente, iubesc, cine știe, iubesc cu ardoare, dar mă ascund, labirinturi,culoare, mă pierd peste tot, dar cel care pierde iubește mai mult, are semnele certe. O piatră palidă vorbește în versuri, Sunt dealuri ce ne spun doar poeme, Pereții mint, sunt trufași, ca șefii, Lăuntric cerul se deschide devreme. Există
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
rostuirilor (Nimeni nu vinde pe nimeni aici / Înțelege și lasă-te în voia mea, nu e scăpare / În spatele copacilor imaginari / Nu este pădurea imaginată / Nu e început sau sfârșit / Totul se naște aici in medias res - „In medias res”), un labirint existențial străbătut cu pași repezi și fermi, în care marginea și centrul sunt oricând interschimbabile: nu trebuie decât / să te prefaci / că înțelegi / drumurile din noi / nu mai duc / de multă vreme / dincolo de versantul / tăcerii dar uite / e ultimul mugur
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
spuneți că ... / Și ochiul se-nfioară-nlăuntru). Drumul (Drumul meu nu e drum, e răscruce), căutarea (Nu cred și totuși mă pierd în destine / Și-n mine, pe mine mă caut, pe Mine), atașarea ca simplu element într-o amplă tapiserie a labirinturilor suprapuse (Și mă doare rotația soarelui / Pe retină e noapte, întuneric, tăcere / Trist, mult mai trist navigând efemere / Se rotesc gândurile centaurului), iată doar câteva mărci ale unui lirism cu o coerență ideatică puternică. E necesar să remarcăm în prima
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
poetice, pietre de hotar pe un câmp al ideilor și idealizării, ca în această „Ars poetica”: Port în mine adorabila fiară: / Colții năuntru, doar ochii-n afară, / Încercănate idei străpung / Învelișul de solzi al mirosului scund. / Se bucură namila din labirint / Cioburi de vise când se cuprind. / Colții rupând carnea minciunii / Scriu cu noroi pe treptele lumii. / Înfing în ape drumul de solzi, / Sfâșiindu-se gândul cu rană de colți, / Durându-mă ochiul de mai dinafară, / Val peste val, se-ntrupează
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
Plecând de la expresia celebră, folosită sub diverse forme, ”câtă iubire, atâta suferință”, iată că, și poetul Traian Vasilcău este conștient că drumul spre Lumina cea Veșnică și Raiul promis este unul presărat cu obstacole și încercări diverse ca într-un labirint inițiatic. Dar, până a ajunge să îmbrace straiele Luminii, omului, în jocul de umbre al lumânării îi este dat să spere prin smerenie și rugăciune că va rămâne, măcar pentru o clipă o parte din taina lui Dumnezeu. ” Mi-a-mbrățișat tot
CA ÎNTR-O RUGĂCIUNE ÎN VECHI ȘI-ASCUNSE SCHITURI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353992_a_355321]