1,533 matches
-
termenul era consacrat, arestările politice constau în "ridicări" nocturne), un rol important în existența noastră îl avea o ladă; un lădoi mare, greu, de lemn solid, cred că era stejar, cu încheieturile ferecate în colțari de fier, închis cu două lacăte sigure. Obiectul nu avea nici un nume, nu-i spuneam în nici un fel, dar credeam că este "lada de zestre". Mulți ani am dormit pe această ladă, toți anii studenției; nu mă deranja deloc duritatea suprafeței peste care o pătură groasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai mult decât o casă, era un monument masiv, care mă înfricoșa când mă ducea Mama să-l vedem pe Părintele Vania. Credeam că acolo sunt stafii; aceasta era dispoziția mea ca musafir al părintelui. Camere mari, mucegăite, închise cu lacăte duble; printre grilele obloanelor nu se zăreau decât câteva roze care aminteau că afară este o vreme însorită. Folosea o singură cameră, dormind pe o zdreanță de canapea veche, și avea acolo doua sau trei scaune desperecheate. Pe perete, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
era luat de frica de ceva mic, difuz și negru care bătea la ușa noastră deschisă vraiște până atunci: viitorul. În doar câteva ceasuri am realizat că ușa ni se trântește în nas și că încep să i se pună lacăte și lanțuri. A fost intuirea vie că începe exilul interior/exterior al generației mele. Și că, în ceea ce mă privește, cu dosarul meu fără rude în străinătate și tată artilerist, exilul va fi unul interior. Că nu voi avea scăpare
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Dacă aceste întrebări ar fi fost adresate unui antrenor al reprezentativei României, în acea clipă, tencuiala de pe tavanul sălii ar fi căzut instantaneu. Echipa națională s-ar fi retras imediat la Săftica, iar porțile cantonamentului ar fi fost închise cu lacăt, paza dublată și nici o mașină de ziarist n-ar fi avut voie să mai treacă de Casa Scînteii. „Tricolorii“ ar fi intrat în silenzio stampa pentru 20 de ani, nu înainte de a spune răstit că, pentru tot ce-a făcut
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
multă. în două săptămâni, la ma șina de cusut, mămica a lucrat zi și noapte și a confecționat tot ce se cerea. Cu câtă bucurie sfântă mi le-a așezat pe toate într-un „cufăr”, mi-le-a încuiat cu lacăt, și cu lacrimi în ochi m-a sărutat pe frunte și pe obraz, la plecare. Mămica se bucura când, în vacanțe, în sărbători, cântam la strana bisericii împreună cu cântărețul; se buncura când, în vacanța mare organizam serbări culturale cu toți
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
de câini. Pentru ca să mă încurajeze, mămica mă învăța ca atunci când văd un câine de care mi-e frică, să nu mă uit în ochii lui, să merg înainte ca și cum nu l-aș fi văzut, și să zic mereu în gând: „lacăt la guta ta, cheia-n mâna mea”. Am făcut de multe ori așa cum mă învăț ase mămica, dar tot cu frică, și tot trăgeam cu coada ochiului la câine. Eram, poate că și acum sunt, foarte fricos. Mă temeam de
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
primul moment că mă aflu la închisoarea militară. După ce s-au făcut toate formalitățile de predare-primire a „coletului”, sunt luat în primire de un gardian și condus la camera celulă. După ce trece numărul de seară se trag și se pun lacătele. Sunt singur. Sunt, de fapt, în mediul meu. Mă simt bine, m-am obișnuit. Singurătatea sufletescă te predispune la meditație și rugăciune și te fortifică în lupta cu destinul, cu cele trecătoare și te ajută să privești în eternitate, să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Iași? Peste puțin timp mă ridic și încep să mă plimb. Pasul mi-i ușor dar fruntea tot mai grea. Nu știu pentru ce sunt adus, aceasta-i întrebarea ce stăruie și năruie liniștea mea. Deodată, se aud mișcări la lacăt. Se trag zăvoarele. Era pe la cântatul cocoșilor. Eu tresar și îmi îndrept privirea către ușă. Ușa se deschide! În prag îmi apare un sfânt aureolat de contrastul luminii de pe sală și întunericul dinlăuntru. Fața lui palidă, fruntea brăzdată ușor și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
au ajutat în viața noastră grea. Pomenește, Doamne, pe frații noștri, pe surorile noastre, camarazii noștri, rudenii după duh și după trup, cunoscuți și necunoscuți. Pomenește, Doamne, pe toți cei adormiți întru nădejdea învierii și a vieții veșnice. Amin!” Dimineața, lacătul s-a deschis și zăvoarele se trag. Se face numărul cu tot ritualul temniței, controlându-se gratiile cu întrebarea: „Câți sunteți aici?”, rostește primul gardian. „Doi”, răspund eu. „Numai doi?!” Se închide ușa și-i aud șoșotind pe sală. Era
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
fără ceva... Care era atmosfera generală printre colegi, printre arestați? Să știți că a fost o atmosferă bună... Cum să spun? Cu speranțe, n-am fost demoralizați de efectul procesului... La etajul la care eram, celulele nu erau Închise cu lacăt sau cu cheie... Puteam circula de la o celulă la alta, dar numai pe etaju’ ăla, și acolo era plin de studenți și de elevi, plin de tineret. Comunicam unii cu alții... și așa ne-am și cunoscut mulți acolo... Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eram ancorați la malul Dunării. Ne-au debarcat și ne-au urcat pe un bac. Locul dormitoarelor noastre era un hambar În care se ajungea coborând pe o scară și care era acoperit cu un capac pe care se punea lacăt... Condițiile erau greu de imaginat. Mai Întâi, era foarte frig. Era o sobă construită din pământ, dar nu aveam ce să băgăm În ea. Pe ziua de 6 decembrie ne-au lăsat să ieșim pe punte și spre partea de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În aceeași cameră, și acolo am stat până În 9 mai 1949... Noi nu părăseam camera... Există și regimul acela că stai În Închisoare, da’ poți ieși, să te duci de la o cameră la alta, da’ noi totdeauna am fost sub lacăt, sub cheie, deci nu părăseai celula... Și În mai ce s-a Întâmplat? Unde-ați fost duși? În mai am fost duși cu camionul-dubă la Satu Mare, unde-am stat 24 de ore În Închisoarea de acolo, pentru că a doua zi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În altă direcție... Cum era izolarea? Cum? Tot așa. Un metru lățime, pe doi metri lungime. Apă pe jos... Ca să nu poți sta jos ziua, era un pat de lemn, pe care Îl ridica pe perete și-l punea cu lacăt. Hârdău’ Înăuntru... Regimu’ era o sută de grame de pâine la două zile și-o cană de apă, 250 de grame, tot la două zile. Și În restu’ pușcăriilor ăsta era regimu’ de hrană pe timpu’ izolării. Relația dumneavoastră cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
în fruntea ziarului: „Guvernul, executor al ordinelor străinilor și susținător [al] ultragiilor îndreptate de aceștia contra națiunii române, a oprit și astăzi conferința asupra Bucovinei ce era s-o ție dl. B. Florescu. Sala particulară a circului este închisă cu lacăte, «din ordinul d-lui ministru al Instrucțiunii Publice», [așa zice afiptul oficial]. În fine, în urma unei altercațiuni cu prefectul poliției, dl. B. Florescu a dobândit încredințarea că mâine va putea ține neapărat conferința sa.29 anul 1875 251 27. Am
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la poliție sub aceeași înaltă escortă, de unde îl înaintară (în trăsură credem) la Văcărești.“45 Dl. Fleva, dus de guvern cu alai domnesc la judele instructor și la poliție, este ținut la secret. Mai toți arestații au ziua și noaptea lacăte la celulele lor de la Văcărești. Pentru ca un om ca Nicolae Fleva să fie maltratat în felul acesta, să fie purtat pe jos și în pas grabnic între două compănii de soldați pe străzile Capitalei de colo până colo, erau două
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lui. În principiu, este adevărat. Dar cum poți, dacă nu vrei să emigrezi forțat sau să zaci inutil în închisoare, tu și ai tăi, să lupți cu unghiile ca să ieși dintre zidurile unei închisori din piatră și zăvorâtă cu șapte lacăte? Intelectualii cei adevărați, nu cei vânduți sunt la pământ, Tudoran ce a izbutit până la urmă altceva decât să fie dat afară din țară? De ce, în emisiunile dvs. care ar trebui să fie mai numeroase , nu vorbiți de racolarea tineretului de către
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
spațiu liber între ele de aproximativ 50 cm: pe un cadru metalic era un butoi cu apă de băut și alături un vas de lemn pentru necesitățile fiziologice. Bineînțeles nu lipsea vizeta, care era deasupra unei ușițe cu balamale și lacăt. Toate piesele metalice erau unse perfect pentru ca să se poată manevra, fără să se audă de deținuți și astfel să fie surprinși, dacă nu respectau programul sau pregăteau, după prelucrările de la ședințele cu politicul, vreo acțiune de forță. Pentru a-i
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Și cerneală din bezne, poate atunci mi-ar fi mai lesne Să mă adun din toate risipirile, să-mi aștern amintirile Și să spun tuturor de ce sânger. Era o noapte jefuită de stele. La fereastra nădejdii, zăbrele. La ușa salvării, lacăte Iar frunțile noastre palide, înnoptaseră toate. Când în mijlocul nostru a izbucnit ca o flacără Neagră, Ura, focul ei a topit într-o clipă gând, suflet, aripă, Toate din tot și n-a mai rămas decât zgura Baroase cumplite spărseseră tăcerea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și a lăsat animalele să treacă. Am aflat că partea stângă nu se deschidea niciodată. Pe vremuri se deschideau ambele, dar Paznicul acesta a decis să folosească doar una. După ce au trecut toate animalele, până la ultimul, a încuiat-o cu lacătul. După câte știam eu, poarta de vest era singura cale de acces înspre și dinspre oraș. Acesta era împrejmuit de un zid înalt de șapte-opt metri, peste care doar păsările puteau trece. Dimineața, Paznicul deschidea iar poarta, sufla din goarnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Acesta era împrejmuit de un zid înalt de șapte-opt metri, peste care doar păsările puteau trece. Dimineața, Paznicul deschidea iar poarta, sufla din goarnă și, după ce animalele intrau, încuia poarta la loc. — Adevărul e că n-ar fi nevoie de lacăt, îmi explică Paznicul. Chiar dacă nu este încuiată, în afară de mine nu o poate deschide nimeni. Nici măcar dacă pun umărul mai mulți. Dar regulamentul e regulament, ce să-i faci! Paznicul și-a tras apoi căciula de lână pe ochi și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai puțină crezare). Chiar și în relația erotică expierea copleșește trăirea sentimentului („Sunt locuit de tine ca de moarte” - Nespusul), totuși pasul apropierii de ființa iubită emană candoare și o emoționantă delicatețe („Cortul tău e o piramidă cenușie/ Al cărei lacăt îl deschid cu o floare” - Mască). Fără să fie trecut printre „premianții generației optzeciste” (Octavian Soviany), D. și-a asigurat, prin timbrul său singular, un loc aparte în poezia actuală, ca un elegiac al malignului, vibrând tragic și captând rezonanța
DAMASCHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286658_a_287987]
-
pornit de la observații simple pe care le-a teoretizat prea pripit. I-au fost suficienți puii unei pisici de casă pe care îi așezase într-o cutie. Puii încercau să scape din cutie și, întâmplător, unii au reușit să desfacă lacătul; eliberarea din cușcă era rezultatul dorit și puiul a asimilat relativ ușor să repete conduita salvatoare. Puiul învață prin „încercare și eroare” (trial and error). Învățarea progresa prin scăderea până la eliminarea completă a numărului de erori și prin creșterea numărului
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de sub picioare. C.I.: Vă era frică de informatori, de turnători? R. R.: Sigur că da! Mi-era frică de informatori cu atât mai mult cu cât era pâinea mea în joc. Plecasem din Râmnic din foamete și trebuia să am lacăt la gură, nu vorbeam nimic altceva decât ceea ce eram întrebat. Eram trecut deja prin experiența comunismului și eram stresat de nici nu vă imaginați. Și nu puteam să vorbesc. C. I.: Dar pe turnătorii din secție sau din atelier îi
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
așa de Încleștate Încât personalul din gară a venit cu scule și le-a trebuit foarte mult timp pentru a le deschide”112, a declarat unul dintre evrei. La Iași, vagoanele au fost Închise ermetic. Au fost Închise și cu lacăte, ori sigilate cu plumb, au fost și Încuieri simple. Presiunea din interior a Îndoit, probabil, părți metalice ale zăvoarelor, așa Încât deschiderea lor a necesitat un efort deosebit și folosirea unor scule corespunzătoare. Înainte de deschiderea ușilor, jandarmii le-au strigat evreilor
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
totuși cu exactitate ceea ce a văzut În timpul deschiderii vagoanelor: „În unele vagoane oamenii erau foarte aglomerați, astfel Într’un vagon am găsit doi oameni vii și 130 sau 135 morți. Vagoanele erau ermetic Închise, la unele din ele erau și lacăte și sârmă ghimpată”116. Și polițistul Botez, care aștepta acolo Împreună cu alți polițiști, a descris pe scurt imaginile - „mai toți erau umflați și negri și degajau un miros de putrefacție”115 - și a continuat să mintă În privința participării la pogromul
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]