13,725 matches
-
de piesă căutând defectul când la unul când la altul abia răspunzând volubilei taclale. În sfârșit am găsi defectele Erau niște lămpi arse, dar care nu se puteau folosi de la unul la altul. Am cerut o punguliță spre a lua lămpile cu mine în încercarea de a procura unele bune. Când, după două săptămâni, Veronica m-a întrebat de ele i-am răspuns franac că nu am reușit procurarea. După cca. un an ne-am întâlnit în trenul de Suceava. Eu
TELEVIZORUL REPARAT. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370393_a_371722]
-
Acasa > Versuri > Istorie > NAGASAKY Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2045 din 06 august 2016 Toate Articolele Autorului Pe lângă lampa din grădină o sferă cu lumină opalină, un nestemat asemeni unei amintiri, divin! Și pe lângă toți norii în grabă mare, la întrecere cu cocorii o pasăre de fier cu cioc, venin, a trecut dinspre știință într-un chin. Pilotul un
NAGASAKY de PETRU JIPA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370458_a_371787]
-
ordinea evenimentelor, și localizarea lor. Oglinda nu mai este sticlă rece și nepăsătoare ci matrice din care se zămislește, cu țipăt, astrul nopții. cerul înnorat - centrul universului vechiul felinar Valeriei Tamaș Într-adevăr, dacă ne întoarcem înainte de vremurile uzurpatoare ale lămpii lui Ilici, vechiul felinar avea poezia lui obiectivă, irecuperabilă acum. Sîmburele lui de lumină organiza, în lipsa stelelor, o lume minusculă, dar suficientă șieși, în rezonanță cu mentalitatea în care marginile cosmosului nu se întindeau mai departe de limitele satului. Căci
CORNELIU TRAIAN ATANASIU,COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369446_a_370775]
-
ce pacat că am numai băieți, ține-mi-ar Dumnezeu pe acolo, pe unde sunt ? ‘’ Colaie nu știa decât să muncească. Se scula când se crăpa de ziuă și se culca odată cu găinile. În casuța lui nu se aprinsese niciodată lampa. Știa ce este aia de la bietul taică-său. Ăsta parcă avea o boală cu lampa aia; o ștergea în fiecare duminică și-i verifica fitilul. -‘’ Ce știi tu, bă tată! Asta-i lampa primită de zestre după biata mumă-ta
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
Colaie nu știa decât să muncească. Se scula când se crăpa de ziuă și se culca odată cu găinile. În casuța lui nu se aprinsese niciodată lampa. Știa ce este aia de la bietul taică-său. Ăsta parcă avea o boală cu lampa aia; o ștergea în fiecare duminică și-i verifica fitilul. -‘’ Ce știi tu, bă tată! Asta-i lampa primită de zestre după biata mumă-ta, odihnească-se în pace, pe acolo, pe unde o fi !’’ ** Într-o dimineață denoapte, Colaie
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
În casuța lui nu se aprinsese niciodată lampa. Știa ce este aia de la bietul taică-său. Ăsta parcă avea o boală cu lampa aia; o ștergea în fiecare duminică și-i verifica fitilul. -‘’ Ce știi tu, bă tată! Asta-i lampa primită de zestre după biata mumă-ta, odihnească-se în pace, pe acolo, pe unde o fi !’’ ** Într-o dimineață denoapte, Colaie se pomenește strigat la poartă de Mărin al lu’ Sandu lui Din din capul satului. Pe Mărin, Colaie-l
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
unde totul se identifică mereu cu locul natal, care devine o axă a lumii poetului, el fiind constructorul și podul însuși ”ca mediator între cer și pământ”: ”primăvara a izbucnit prin ramul de vișin,/ Isus trece puntea spre moară,/ în lampă pâlpâie gândurile mele/ de sub sprânceana nopții scrutează luna” (”Cântec” pag. 6). Numai el, poetul, poate uni lumi, găsind acea cale spre satul părăsit: ”sub alungirea mâinii tale/ mă scurg, Luncavăț însorit,/ întoarce-mă/ te rog din cale, spre satul meu
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
precum și nelipsitele bâte din lemn de corn, trecute de trei ori prin foc, ca să le întărească, și acoperișul piramidal din șiță de brad. Acolo, în hodăița aceea, am crescut cu toții: patru copii, părinții și bunicii noștri, la lumina palidă a lămpii, cu gaz lampant, cumpărat de la singurul magazin sătesc, gestionat de nea Bădiță, un om bun ca pâinea caldă. Acum, Hodăița nu mai este, căci a luat-o pârâul, ce trece pe lângă casă și se varsă în Valea Găujanilor, când a
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
Se îndreptă spre baie, dar după doi pași schimbă direcția și intră în camera ei. „Dacă a sunat Tinu și eu am crezut că mă strigă cineva? Parcă era vocea lui”. Trase un sertar de la noptiera pe care era așezată lampa de noapte și scoase telefonul din husă. Apăsă cu destulă emoție tasta centrală și privi înfrigurată ecranul. Nu indica nimic. Oftă lung și căută încărcătorul telefonului în același sertar. „Iată! De peste trei ani am grijă să-l încarc zilnic și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
important ca și tovarășei academiciene să i se ofere un cadou! Punct!”. În sală începe să miroase a creier incins! Din nou capetele noastre se pun pe gânduri, dar până la urmă suntem salvați de scânteierea a unei minți luminate de Lampa lui Ilici! Se va construi pentru Domnia Sa Tovarășa o „Floare a soarelui din metal"! Ura, ura... de patru ori! Trebuie să vă explic că această dorință de a face o „floarea soarelui” o aveam demult, deoarece admiram geometria minunată a
FLOAREA SOARELUI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369652_a_370981]
-
turiști, atunci când mai trec prin zonă. Cu toate astea, dacă străbați acel drum în toiul nopții, observi din loc în loc, colibele luminate ale lor. Nu, nu este lumina unor neoane ascunse, nu este nici măcar a unor amărâte de becuri ori lămpi. Sunt ei înșiși, sunt trupurile lor care luminează. Fiindcă au ajuns la un asemenea stadiu de desăvârșire, că duhul sfânt se află deja în ei. Pe oamenii ăștia nimeni și nimic nu-i mai poate întoarce din puterea și pacea
HRISTOS A ÎNVIAT! de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368120_a_369449]
-
doar îl visăm să fie”. Bunicul Constantin se sculă de dimineață, trase briciul pe bucata de piele de toval, întinsă pe un suport din lemn, se săpuni bine cu pămătuful și începu să-și dea jos barba crescută peste săptămână. Lampa cu petrol nu-i făcea lumină suficientă, așa că ieși în bătătură, își agăță ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De el se sprijinea și plita oarbă, zidită din spărturi de olană
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
la țară timpul nu te lasă să lenevești în pat. Zilnic găsești câte ceva de făcut. Bunica Floarea strânse totul de pe masa pe care bunicul Constantin o cără împreună cu canapelele în chiler. Se adunară cu toții în odăi, sub lumina chioară a lămpilor care mai mereu afumau sticla. Merseră cu toții la culcare. A doua zi trebuiau să o ia de la capăt. Unii cu munca prin gospodărie, sau cu aratul pământului și pregătirea ogorului pentru semănat, alții cu școala. Trebuia semănat grâul de toamnă
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
de afară, se dezbrăcase și se culcase lângă Firica. Legionarii bătu cu putere în ușă. „Cin’să fie la ceasul acesta?, se întrebă Toader sculându-se cu greutate din pat”. - Deschide camarade, deschide!, desluși el glasul lor, dumirindu-se. Aprinse lampa cu mâinile obosite, o luă și se îndreptă spre tinda unde-și lăsase ciubotele pline de noroi. Trase ivărul, feri fitilul lămpii de vântul de afară și-i lăsă să intre. Îi cunoștea. Unii, de-o vârstă cu el, aveau
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
întrebă Toader sculându-se cu greutate din pat”. - Deschide camarade, deschide!, desluși el glasul lor, dumirindu-se. Aprinse lampa cu mâinile obosite, o luă și se îndreptă spre tinda unde-și lăsase ciubotele pline de noroi. Trase ivărul, feri fitilul lămpii de vântul de afară și-i lăsă să intre. Îi cunoștea. Unii, de-o vârstă cu el, aveau și stagiul militar făcut. El, nu! Dăduse ceva ofițerilor și fusese reformat. Ce nevoie avea el de armată? Îi era de ajuns
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
O copilărie minunată, bogată în amintiri, este întotdeauna un izvor nesecat de inspirație. Mi-amintesc cu drag chiar și acele clipe când, pe la vârsta de 12- 13 ani, mama venea la mine în cameră, pe la miezul nopții și sufla în lampa cu gaz ce-mi lumina încăperea, pe vremea aceea în satul nostru neexistând electricitate, pentru că, obișnuiam adesea să adorm citind și să uit să sting lumina lămpii. Cel mai teribil, pot să spun că a fost momentul când am intrat
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA I de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353329_a_354658]
-
ani, mama venea la mine în cameră, pe la miezul nopții și sufla în lampa cu gaz ce-mi lumina încăperea, pe vremea aceea în satul nostru neexistând electricitate, pentru că, obișnuiam adesea să adorm citind și să uit să sting lumina lămpii. Cel mai teribil, pot să spun că a fost momentul când am intrat în posesia cărții Primele iubiri, a lui Nicolae Labiș, asta se întâmpla prin 1956, când nu mă săturam să citesc poemele sale, ce mi se păreau extraordinare
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA I de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353329_a_354658]
-
privirea tristă,închise cartea pe care o citea și o așeza pe măsuța din apropiere apoi se ridică de pe fotoliul așezat în fața șemineului și se opri lângă masă din centrul camerei și cu mâna tremurânda scapără un chibrit și aprinse lampă de pe masa apoi sufla asupra bâtului de chibrit și-l așeza în suportul nichelat aflat lângă lampă.Și mulțumit de lumină caldă ce plutea în cameră,se apropie de șemineu și aplecandu-se reuși cu greu să aprindă focul apoi
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
ridică de pe fotoliul așezat în fața șemineului și se opri lângă masă din centrul camerei și cu mâna tremurânda scapără un chibrit și aprinse lampă de pe masa apoi sufla asupra bâtului de chibrit și-l așeza în suportul nichelat aflat lângă lampă.Și mulțumit de lumină caldă ce plutea în cameră,se apropie de șemineu și aplecandu-se reuși cu greu să aprindă focul apoi reveni în fotoliu și după ce își înveli picioarele cu o pătură pufoasa,se lasă pe spătarul fotoliului
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
și altele necesare pentru a face o mica (hidro)centrală. Având apă mai multă ar fi putut pune în funcțiune un mic generator de curent și astfel ar fi avut electricitate care ar fi produs lumină fără să mai folosească lampa cu petrol. Nu a comentat nimic, dar s-a uitat la mine curios și interesat. I-am promis că îl voi ajuta să facă unele amenajări. M-am reîntors după un an cu ce i-am promis, dar acolo totul
ÎN ŢARA MOŢILOR de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352908_a_354237]
-
Toate Articolele Autorului - Ortacule ... unde ești ortacule ? Mergea în patru labe. De fapt mai mult se târâia din pricina arsurilor de pe brațe și picioare. - Mă Ghiorghiță, răspunde odată mă, unde ești ? Galeria era cufundată în cel mai negru întuneric. Își pierduse lampa de miner, masca de salvare, tașca cu suplimentul nemâncat, în momentul în care suflul exploziei îl aruncase cu câțiva zeci de metri înapoi. Norocul lui fu o nișă cu cofrete electrice în care se adăposti atunci când a doua bubuitură zdruncină
NOROC BUN ORTACUL MEU ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352980_a_354309]
-
eu viu de aici ! Pipăind, dădu de un obiect dreptunghiular pe care îl recunoscu instantaneu. Era o mască, masca lui sau poate masca altcuiva, dar care putea să-i salveze viața aici și acum. - Ah... de-aș găsi și o lampă, îngână pentru sine Istrate. Mai aveau două ore până la terminarea șutului când maistrul îi trimise - pe el și Ghiorghiță - să repare cât mai repede cu putință un transportor metalic pentru scoaterea cărbunelui către suprafață, căruia i se rupseseră câțiva ocheți
NOROC BUN ORTACUL MEU ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352980_a_354309]
-
husă, o desfăcu cu mâinile tremurânde și prinse strâns cu dinții muștiucul din cauciuc, după care își blocă nările cu clemele de metal. Trase în piept prima gură de aer și se liniști. Deși aerul inspirat era fierbinte, masca funcționa. „Lampă, trebuie să găsesc o lampă ... musai să găsesc o lampă, altfel nu știu încotro să mă îndrept.” - gândi confuz Istrate. După câteva minute în care continuă să se târască prin întuneric, atinse cu dosul palmei stângi ceva moale și realiză
NOROC BUN ORTACUL MEU ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352980_a_354309]
-
tremurânde și prinse strâns cu dinții muștiucul din cauciuc, după care își blocă nările cu clemele de metal. Trase în piept prima gură de aer și se liniști. Deși aerul inspirat era fierbinte, masca funcționa. „Lampă, trebuie să găsesc o lampă ... musai să găsesc o lampă, altfel nu știu încotro să mă îndrept.” - gândi confuz Istrate. După câteva minute în care continuă să se târască prin întuneric, atinse cu dosul palmei stângi ceva moale și realiză că îl găsise pe cel
NOROC BUN ORTACUL MEU ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352980_a_354309]
-
dinții muștiucul din cauciuc, după care își blocă nările cu clemele de metal. Trase în piept prima gură de aer și se liniști. Deși aerul inspirat era fierbinte, masca funcționa. „Lampă, trebuie să găsesc o lampă ... musai să găsesc o lampă, altfel nu știu încotro să mă îndrept.” - gândi confuz Istrate. După câteva minute în care continuă să se târască prin întuneric, atinse cu dosul palmei stângi ceva moale și realiză că îl găsise pe cel pe care îl căuta. Trupul
NOROC BUN ORTACUL MEU ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352980_a_354309]