22,183 matches
-
pentru siguranța lui și amenințarea constantă că vor mai veni și alte vapoare să-l caute. Și Începu. În fiecare seară Îi aduna pe prizonieri Într-una din peșterile din vîlcea, legați Între ei și de peretele de piatră cu lanțul pe care altădată Îl folosise pentru Niña Carmen. Dar era pe deplin conștient că, dacă Într-o noapte ar fi reușit să smulgă lanțul toți trei și să se elibereze, le-ar fi fost de ajuns să urce pe culmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prizonieri Într-una din peșterile din vîlcea, legați Între ei și de peretele de piatră cu lanțul pe care altădată Îl folosise pentru Niña Carmen. Dar era pe deplin conștient că, dacă Într-o noapte ar fi reușit să smulgă lanțul toți trei și să se elibereze, le-ar fi fost de ajuns să urce pe culmea falezei pentru a sfîrși cu el, și de aceea Își făcu obiceiul de a se Înfățișa pe nepusă masă, la orele cele mai neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu Îl afecta cîtuși de puțin. Am să mă-ntorc la mare, care nu m-a trădat niciodată, și dacă și acolo voi fi hărțuit, tot Îmi mai rămîne șansa de a mă duce la fund cu o bucată de lanț În jurul gîtului - tonul vocii lui se schimbă, devenind mai aspru, atunci cînd adăugă: Pentru că jur că nimeni, niciodată, nu va mai pune mîna pe mine... Niciodată! Cu pasta groasă și urît mirositoare din găleată gudronă ambarcațiunea, strecurînd-o Între Încheieturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
viu! protestă ea În cele din urmă. - Respiră, asta-i tot. Dar e limpede că trage să moară. Cu cît se isprăvește mai repede, cu atît mai bine pentru el și pentru noi toți... Se duse la timonă, dezlegă capătul lanțului cu care erau legați prizonierii, Îl eliberă pe Pinto Souza și, În fața neputinței femeii și a privirii indiferente a celorlalți, Îl luă de umeri și-l lăsă să cadă În apă. Foarte Încet - s-ar fi spus că acel ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
presată în chip de cristal tăiat. Pielea nu e vinilin. De jur-împrejurul nostru sunt pâlcurile alea de scaune-divane-scaune Ludovic al XIV-lea. În fața noastră e un alt agent imobiliar inocent, o femeie, și Brandy întinde mâna: încheietura numai oase și vene, lanțul muntos al articulațiilor degetelor, degetele ofilite, inelele învăluite în ceața verde și roșie cu tăietură marquise, unghiile de porțelan vopsite-n roz scânteietor, și zice: — Încântată, sunt sigură. Dacă trebuie să-ncepi cu vreun detaliu anume, acesta e neapărat mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o gogoașă din tărâțe. O uriașă brioșă cu vișine. E un fel de nor-ciupercă roșcat-fraise care se înalță deasupra unui atol din Pacific. Picioarele astea princiare sunt într-un soi de pantofi-capcană ortopedici din lamé auriu cu mici chingi și lanțuri aurii. Astea-s picioarele de aur, prizoniere, ridicate pe tocuri, care urcă prima din cele cam trei sute de trepte de la intrare până la primul etaj. Apoi urcă a doua treaptă, apoi următoarea, până ce ajunge suficient de sus ca să poată risca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
urcând cu liftul ăla, și Daisy St. Patience mergând pe coridorul ăla lat și cu covor pe jos, mergând spre apartamentul 15-G. Daisy ciocănește și nu răspunde nimeni. Prin ușă, auzi muzica aia cha-cha. Ușa se deschide, zece centimetri, dar lanțul e pus, așa că se oprește. Trei fețe late apar în crăpătura de zece centimetri, una peste cealaltă, Kitty Litter, Sofonda Peters și vivacea Vivienne VaVane, cu fețele strălucind de cremă hidratantă. Părul lor negru și scurt e încâlcit și lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
noastre. — Nu e încă gata. N-am terminat nici pe jumătate, și mai sunt atât de multe de făcut la ea. Le fac un cucu-bau de șifon roz cu pușcă, și ușa se trântește. Prin ușă, auzi cum se desprinde lanțul. Apoi ușa se deschide complet. Sari la un moment, târziu în noapte, conducând între Nicăieri, Wyoming și Cine Știe Unde, Montana, când Seth zice că faptul de a fi fost născut îi face pe părinții tăi Dumnezeu. Le datorezi viața, și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Spune-mi povestea vieții mele înainte să mor. Coase-te la loc. Capitolul 24 Sari mult înapoi, la o ședință foto în abatorul ăla unde porci întregi goliți de măruntaie sunt agățați unul lângă altul, ca niște franjuri, pe-un lanț în mișcare. Eu și Evie purtăm rochii de petrecere Bibo Kelley din oțel inoxidabil, în timp de lanțul gonește în spatele nostru cu o viteză cam de o sută de porci pe oră, și Evie zice: — După ce-a fost mutilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o ședință foto în abatorul ăla unde porci întregi goliți de măruntaie sunt agățați unul lângă altul, ca niște franjuri, pe-un lanț în mișcare. Eu și Evie purtăm rochii de petrecere Bibo Kelley din oțel inoxidabil, în timp de lanțul gonește în spatele nostru cu o viteză cam de o sută de porci pe oră, și Evie zice: — După ce-a fost mutilat fratele tău, după aia ce s-a întâmplat? Fotograful se uită la expozimetrul lui și zice: — Mnu. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dacă ne regrupăm și luminăm carcasele din spate? — Efect stroboscopic prea mare când trec, zice directorul de imagine. Evie zice: — De ce-a crezut poliția asta? — Habar n-am, zic. Cineva le tot dădea telefoane anonime. Fotograful zice: — Putem opri lanțul? Directorul de imagine zice: — Numai dacă putem opri oamenii să mănânce carne. Mai aveam câteva ore până să luăm o pauză pe bune, și Evie zice: — Cineva a mințit poliția? Băieții care se ocupă de porci ne aruncă ocheade, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
până la capăt. Brandy zice: — Nu înțelegi? Pentru că suntem așa obosiți să ne ducem viața așa cum trebuie. Să nu facem greșeli. Brandy zice: Mi-am făcut socoteala, cu cât e mai mare greșeala, cu atât sunt mai bune șansele să rup lanțurile și să duc o viață adevărată. Precum Cristofor Columb navigând spre dezastru la marginea lumii. Precum Fleming și forma lui pentru pâine. Adevăratele noastre descoperiri vin din haos, țipă Brandy, din faptul că ne ducem în locuri ce par greșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a fost deștept și n-a mai zis nimic. S-a dus ca un mielușel în Cramă, a cotrobăit într-o fundătură pe care i-o arătase Hariton în treacăt, a spart cu tesacul lacătul care atîrna legat de un lanț ruginit și a adus în brațe un butoiaș de zece litri plin de păianjeni, negru ca un porcușor de Bazna vîrît pînă la rît în nămol. Asta e zghihară, domnu' Leonard. E singurul vin alb care se face din vița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
criză de isterie, e drept fără mare scandal, mai trîntea cîte un scaun, spărgea o oglindă ori o vază, se plimba de ici-colo ore întregi mormăind ori scoțînd sunete nedeslușite, ca un animal, chiar așa, ca un animal prins în lanț, toate astea petrecîndu-se în odaia Sofiei, nu a lui, relatarea mai mult sau mai puțin detaliată a acestor scene nocturne i-au format convingerea că Șerban Pangratty este într-adevăr bolnav, suferind nu de acea boală misterioasă despre care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bună. Dacă nu v-ar fi păsat de viața lor, de fericirea lor, nu v-ați fi amestecat în povestea cu prințul. Toate arătau că prezența lui în Vladia e folositoare, comerțul mergea, prințul arunca cu bani, chefurile se țineau lanț și orice tîrgoveț, toți coropcarii și țărănoii se puteau bate pe burtă cînd voiau cu un om atît de rar și de deosebit. Mai bine nici că se putea, nu-i așa? Și numai un om cu mintea întreagă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru toți cei care cu adevărat ar fi în stare să producă un coup d'état. O stîrnire din amorțeală, o demonstrație în batjocură, așa cum hărățești un dulău prin ostrețele gardului, făcîndu-l să devină furios, o fiară care își rupe lanțul și care pînă atunci nu dorise, nu gîndise așa ceva. Un strop care revarsă paharul, o bătaie din palme care provoacă o avalanșă... Foarte, foarte probabil. Ba chiar posibil... Deocamdată nu există nici o probă împotriva prințului. Totul era o părere, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Înmormântarea Marietei au fost pustiite nu știu câte sere de flori și devastate grădinile mahalalelor, că toată noaptea lătraseră câinii, tot chemându‑se Între ei dobermani cu câini‑lupi, Îndârjiți În zgardele lor aidoma unor coroane de spini; lunecau verigile grele ale lanțului pe sârma de oțel temeinic Întinsă, răsunând precum lanțurile sclavilor din negura istoriei, fără ca nimănui să‑i treacă prin cap, chiar nici bătrânilor grădinari osteniți, În a căror oase istovite zăcea istoria bolilor, veșnică precum istoria proletariatului, că În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și devastate grădinile mahalalelor, că toată noaptea lătraseră câinii, tot chemându‑se Între ei dobermani cu câini‑lupi, Îndârjiți În zgardele lor aidoma unor coroane de spini; lunecau verigile grele ale lanțului pe sârma de oțel temeinic Întinsă, răsunând precum lanțurile sclavilor din negura istoriei, fără ca nimănui să‑i treacă prin cap, chiar nici bătrânilor grădinari osteniți, În a căror oase istovite zăcea istoria bolilor, veșnică precum istoria proletariatului, că În acea noapte se petrecuse o mică revoluție separatistă: marinarii hamburghezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mi uit durerea, ca și cum n‑am purta‑o În noi. Rezemată cu umerii de rafturile de lemn povârnite, ținând cartea pe brațe, Îi citeam biografia uitând pur și simplu de timp. Cărțile erau, ca În bibliotecile Evului Mediu, legate cu lanțuri groase de o verigă din raft. Mi‑am dat seama de asta În clipa În care m‑am mișcat din loc, ca să mă trag mai la lumină cu volumul uriaș. Brusc, m‑au trecut fiori, mi se păruse că zăbovisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
că zăbovisem mult prea mult, Încât domnul Cerber (așa‑l numeam În sinea mea) ar fi putut să mă roage să‑mi Întrerup lectura. Și atunci am Început să trec cu privirea peste paragrafe, răsucind cartea deschisă, atât cât permitea lanțul, după lumina anemică a becului. Colbul gros care se așternuse pe cotoare ca și pânzele văluroase ale păienjenișului stăteau mărturie că acele cărți nu fuseseră vreodată atinse. Cărțile erau ferecate În lanțuri, ca ocnașii de galere, doar că lanțurile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
peste paragrafe, răsucind cartea deschisă, atât cât permitea lanțul, după lumina anemică a becului. Colbul gros care se așternuse pe cotoare ca și pânzele văluroase ale păienjenișului stăteau mărturie că acele cărți nu fuseseră vreodată atinse. Cărțile erau ferecate În lanțuri, ca ocnașii de galere, doar că lanțurile nu aveau și lacăt. Asta era deci, Îmi ziceam eu, faimoasa Enciclopedie a morților! Mi‑o Închipuisem ca o carte antică, asemănătoare Cărții tibetane a morților sau Cabalei ori Vieților Sfinților, deci una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
permitea lanțul, după lumina anemică a becului. Colbul gros care se așternuse pe cotoare ca și pânzele văluroase ale păienjenișului stăteau mărturie că acele cărți nu fuseseră vreodată atinse. Cărțile erau ferecate În lanțuri, ca ocnașii de galere, doar că lanțurile nu aveau și lacăt. Asta era deci, Îmi ziceam eu, faimoasa Enciclopedie a morților! Mi‑o Închipuisem ca o carte antică, asemănătoare Cărții tibetane a morților sau Cabalei ori Vieților Sfinților, deci una din acele creații ezoterice ale spiritului uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În viață. „Toți sunt morți“, zise cu o voce aproape străină. Domnul Martin Benedek, primarul, Își aprinse sfeșnicul de pe noptieră și se uită la ceas; trecuse de unsprezece. Câinele din curte lătra Întruna, Îndârjit, se auzea cum se smulgea din lanț și cum lanțul aluneca pe sârma Întinsă. Cineva lovea puternic cu pumnul În ușă. Domnul Benedek Își Îmbrăcă halatul de casă și ieși fără să‑și scoată de pe cap fesul de noapte cu ciucurele care‑i cădea pe‑o ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sunt morți“, zise cu o voce aproape străină. Domnul Martin Benedek, primarul, Își aprinse sfeșnicul de pe noptieră și se uită la ceas; trecuse de unsprezece. Câinele din curte lătra Întruna, Îndârjit, se auzea cum se smulgea din lanț și cum lanțul aluneca pe sârma Întinsă. Cineva lovea puternic cu pumnul În ușă. Domnul Benedek Își Îmbrăcă halatul de casă și ieși fără să‑și scoată de pe cap fesul de noapte cu ciucurele care‑i cădea pe‑o ureche. Înălțând mult lumânarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din dicționare, Întrucât Încarnează o forță vitală, din care pricină gloata devine o haită de fiare Însetată de sânge.“ Este adevărat că aceste fiare adorm de fiecare dată când se Îmbată cu sânge și atunci pot fi ușor ferecate În lanțuri. Armata fanatizată, Înarmată cu o astfel de Învățătură, o pornea cu inima curată la pogromuri. Primele victime În masă ale cărților ucigașe deja se numărau ci zecile de mii. O anume Enciclopedie - a cărei obiectivitate e contestată de mulți, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]