1,578 matches
-
Dacă a fost scris doar pentru uzul scriitorului, el face acest lucru cu o sinceritate care este improbabilă în jurnalele scrise pentru publicare. În limba română, termenul păstrează o legătură cu „jour”, în timp ce termenul englezesc "diary" are un ascendent în latinescul „diarium”, (porție zilnică) derivat din latinescul "diaria", pluralul lui "dies" „zi”. Cuvîntul "jurnal" are exact aceeași rădăcină și provine din latinescul "diurnus" = „al zilei, de-a lungul zilei”. În limba engleză, diary, etimonul latinesc este mult mai vizibil. Cele mai
Jurnal intim () [Corola-website/Science/300752_a_302081]
-
uzul scriitorului, el face acest lucru cu o sinceritate care este improbabilă în jurnalele scrise pentru publicare. În limba română, termenul păstrează o legătură cu „jour”, în timp ce termenul englezesc "diary" are un ascendent în latinescul „diarium”, (porție zilnică) derivat din latinescul "diaria", pluralul lui "dies" „zi”. Cuvîntul "jurnal" are exact aceeași rădăcină și provine din latinescul "diurnus" = „al zilei, de-a lungul zilei”. În limba engleză, diary, etimonul latinesc este mult mai vizibil. Cele mai vechi jurnale se găsesc în cultura
Jurnal intim () [Corola-website/Science/300752_a_302081]
-
pentru publicare. În limba română, termenul păstrează o legătură cu „jour”, în timp ce termenul englezesc "diary" are un ascendent în latinescul „diarium”, (porție zilnică) derivat din latinescul "diaria", pluralul lui "dies" „zi”. Cuvîntul "jurnal" are exact aceeași rădăcină și provine din latinescul "diurnus" = „al zilei, de-a lungul zilei”. În limba engleză, diary, etimonul latinesc este mult mai vizibil. Cele mai vechi jurnale se găsesc în cultura japoneză, unde au existat încă din perioada medievală celebrele cărți sau caiete de pernă ("Makura
Jurnal intim () [Corola-website/Science/300752_a_302081]
-
englezesc "diary" are un ascendent în latinescul „diarium”, (porție zilnică) derivat din latinescul "diaria", pluralul lui "dies" „zi”. Cuvîntul "jurnal" are exact aceeași rădăcină și provine din latinescul "diurnus" = „al zilei, de-a lungul zilei”. În limba engleză, diary, etimonul latinesc este mult mai vizibil. Cele mai vechi jurnale se găsesc în cultura japoneză, unde au existat încă din perioada medievală celebrele cărți sau caiete de pernă ("Makura no soshi", a lui Sei Shonagon este cea mai cunoscută), dar și jurnale
Jurnal intim () [Corola-website/Science/300752_a_302081]
-
comisul Gheorghe Roșca Codreanu lasă prin testament toată moșia sa Vălenii constituită din hlizele ei (adică părți din moșie) Dăncenii, Stâlpitura, Ciocârlanul și Sârbii, "să se facă o școală pe moșia mea pentru una sută elevi cari să învețe dialectul latinesc".
Văleni (Viișoara), Vaslui () [Corola-website/Science/301919_a_303248]
-
Yoga Sutras aparținând lui Patanjali (200 î.Hr.) deasemenea abordează conceptele și învățăturile yoga. În limba sanscrita "yoga" este o derivare a termenului pre-indo-europpean "yugam", dintr-o rădăcina "yeug"- (sanscrita "yuj-") însemnînd "a se alătura" sau "a se uni"; înrudit cu latinescul "iugum" și termenul modern englezesc "yoke". Termenul este atestat în Rig Veda în sensul unui „act de alăturare, atașament, dedicare”, dar și în sensul de „ocupație, încercare, performanța”. Un sens spiritual de „exercitare, zel, silința” este atestat încă din Mahabharata
Yoga () [Corola-website/Science/296757_a_298086]
-
cursul ocupației austriece a Olteniei din perioada 1718-1739, sau din timpul războaielor ulterioare, cu turcii. În acest caz, numele ar trebui să sune însă Cătane, cu ă ,cuvântul catane, cu a, însemnând în limba română veche fiare sălbatice carnivore, de la latinescul cattus - pisică. Prin anii 20-30 ai secolului XX în împrejurimile Coveiului au bântuit și ceva tâlhari de drumul mare, care furau vitele de la pășune și-i jefuiau pe drumeții întârziați.Se pare că stăteau ascunși mai ales în pădurea Băileștilor
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
convertit, în cele din urmă, la creștinism dea lungul Antichității târzii și Evului Mediu timpuriu. Unele triburi germanice au jucat un rol important în Europa central-occidentală la trecerea de la Imperiul Roman la Europa Medievală. Cuvântul românesc "germani" provine din cuvântul latinesc "germani", în timp ce cuvântul "nemți" este de origine romanica . Există diferite etimologii pentru cuvântul "germani". Ca adjectiv, el este pluralul adjectivului "germanus" (de la "germen", ("sămânță")), care are sensul de "înrudit". Ca etnonim, acest cuvânt este atestat pentru prima oară în anul
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
bucată de mantie. Avea pe atunci 18 ani. Ceea ce a rămas din mantaua lui, care la vremea aceea se numea „capă” va fi așezat mai târziu într-o încăpere, pentru a primi cinstirea credincioșilor. Așa se face că diminutivul numelui latinesc al mantalei se află la originea cuvântului capelă (în , în , în , în ). Este, de altfel, timpul când se pregătesc marile invazii germanice. Barbarii sunt la porțile imperiului; de mult timp deja, trupele auxiliare de pe lângă legiuni sunt formate din mercenari de
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
abate de St. Martin de Tours și de Cormery. Aceste mănăstiri au constituit centre importante ale renașterii carolingiene în jurul anului 800. Catedrala din Mainz, din inima Germaniei francilor, este de asemenea închinată Sf. Martin. Mantia Sf. Martin de Tours (din latinescul cappa), care a fost trimisă ca relicvă la capela palatină din Aix-la-Chapelle a lui Carol cel Mare, este la originea cuvântului ˝capelă˝, adică locul unde se păstra ˝veșmântul˝ sfântului care era luat în timpul bătăliilor și purtat în chip de stindard
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
religioase variază între ele, în special la aspectul în care îngerii ori au voință proprie, ori sunt extensii ale voinței supreme ale lui Dumnezeu. Deși înfățișarea îngerilor diferă, aceștia primesc o înfățișare umană cu aripi. Termenul de înger derivă de la latinescul "angelus", precum și de la grecescul "angellos" ('mesager') folosit în Septuaginta pentru a traduce termenul evreu de "mal'akh (yehowah)" "mesager (al lui Yahweh)". Biblia descrie prin termenii מלאך אלהים ("melakh Elohim"; mesagerul lui Dumnezeu ), מלאך יהוה ("melakh Adonai"; mesagerul Domnului), בני
Înger () [Corola-website/Science/299691_a_301020]
-
vechi timpuri. Chinezii și egiptenii (aproximativ 5000 î.Hr.) utilizau sulful ca înălbitor de textile, ca substanță medicamentoasă și ca dezinfectant. Era cunoscut încă din antichitate, fiind amintit în Iliada ca dezinfectant datorită obținerii de SO. Originea numelui „sulf” provine de la latinescul "sulfur", iar termenul de „pucioasă” își regăsește originea în cuvântul latinesc "puteosus". Forma "sulfur" a fost preluată și în celelalte limbi romanice: "soufre" în franceză, "zolfo" în italiană (derivat de la "solfo"), "azufre" în spaniolă (de la "açufre", anterior "çufre"), "enxofre" în
Sulf () [Corola-website/Science/299750_a_301079]
-
înălbitor de textile, ca substanță medicamentoasă și ca dezinfectant. Era cunoscut încă din antichitate, fiind amintit în Iliada ca dezinfectant datorită obținerii de SO. Originea numelui „sulf” provine de la latinescul "sulfur", iar termenul de „pucioasă” își regăsește originea în cuvântul latinesc "puteosus". Forma "sulfur" a fost preluată și în celelalte limbi romanice: "soufre" în franceză, "zolfo" în italiană (derivat de la "solfo"), "azufre" în spaniolă (de la "açufre", anterior "çufre"), "enxofre" în portugheză (de la "xofre"). Denumirile din spaniolă și portugheză pentru sulf au
Sulf () [Corola-website/Science/299750_a_301079]
-
s-a oprit la numărul 13. Cu sprijinul financiar al fiului lui Alexandru Ioan Cuza, pe 15 august 1888 Alexandru Beldiman a scos din nou publicația, da această dată sub formă de cotidian, cu titlul „Adevĕrul”. Acel „ĕ”, provenit de la latinescul "veritas", a fost păstrat de toți proprietarii ulteriori ai ziarului, chiar și după introducerea noilor reguli ortografice. Alex. V. Beldimanu ocupa funcția de „director politic“, „prim redactor“ al cotidianului, tipărit în format mic („No 6“) și în condiții tipografice slabe
Adevărul () [Corola-website/Science/299084_a_300413]
-
care are rolul de autoritate executivă oficială din cadrul Consiliului Local al municipalității. În lume există o varietate de legi locale și obiceiuri în ceea ce privește puterile și responsabilitățile primarului, cât și în privința metodelor de a ajunge primar. Termenul de „primar” provine din latinescul vulgar (limba populară) „primarius”, care înseamnă „primul, principalul, de prim rang”. Varianta franceză a cuvântului este "maire" (provenit din latina "major"). În Germania și în Țările de Jos magistratul șef al unui oraș era numit "magistru al cetățenilor" (G. "Bürgermeister
Primar () [Corola-website/Science/299835_a_301164]
-
Roman, care traversa cu unele întreruperi aproape întreaga Europă, de la Nistru și Marea Neagră și până la limesul lui Hadrian (valul lui Hadrian) din Scoția de azi, având deci o lungime totală de mii de kilometri. Cuvântul franțuzesc „limite”, care provine din latinescul „limes, limitis” este originea celui românesc „limită”. Pe această linie de graniță legiunile (armatele) romane au construite diverse fortificații cu scopul de a păzi teritoriul imperiului, pentru a da alarmă imediată când se apropiau de graniță oștiri străine, și mai
Limes () [Corola-website/Science/299874_a_301203]
-
Sclavia (din latinescul medieval "sclavus < slavus") desemnează condiția umană a persoanelor (sclavii) care lucrează pentru un stăpân fără remunerație și ce nu dispun de drepturi asupra propriei persoane. Sclavii trebuie să îndeplinească toate ordinele stăpânului de la naștere sau capturare (trecerea de la libertate la
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
la cele mai bune aproximații. Termenul este adesea folosit derogativ în literatura academică, probabil cel mai comun caz este cel al sociologilor, mulți dintre aceștia tinzând să prefere explicațiile structurale în detrimentul explicațiilor bazate pe acțiunile raționale ale indivizilor. Folosirea formei latinești "Homo oeconomicus" este în mod cert stabilită de mult timp; Persky (1995) o atribuie lui Pareto (1906) însă notează că poate fi mai veche. Conform Dicționarului explicativ al limbii române, "Homo oeconomicus" este un om conceput de economiști ca o
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
țări și sunt consumați zilnic de peste un miliard de oameni. În anul 2007, recolta totală de cartofi a fost de 300 de milioane de tone. În limba română, „cartof” derivă din germanul "Kartoffel", cuvânt care derivă prin intermediul limbii italiene din latinescul "tuber" („umflătură”). Cartoful a fost descoperit în Peru, de către spanioli, cam pe la 1530 și introdus, puțin după aceea, în Spania și în Italia. Originar din Chiloè, arhipelag al Pacificului, la sud de Chile, "Patata" incașilor a fost importată în Spania
Cartof () [Corola-website/Science/299951_a_301280]
-
perfect se poate forma cu "fi" + participiul verbului cu sens lexical deplin, ca în română, sau cu "fost" + infinitivul: "ręș fi cântåt" sau "ręș fost cântå" „aș fi cântat”. Condiționalul-optativ viitor are formă sintetică, provenind din "futurum exactum", viitorul anterior latinesc, și având uneori aceeași valoare. Se folosește precedat de conjuncții ca "se" „dacă”, "când", "pâr la ke (nu...)" „până ce/când (nu)”: "când tot fure gotova, i̭e va veri" „când totul va fi gata, el va veni”, "neca nu
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
din cuvîntul francez "lentille", care însemna inițial „linte”, o plantă ale cărei semințe comestibile au o formă biconvexă, iar apoi a fost folosit și pentru a desemna piesa optică avînd aproximativ aceeași formă. Cuvîntul francez provine la rîndul lui din latinescul "lenticula", care este forma diminutivă a lui "lens" (genitiv "lentis") cu același sens „linte”. Lentilele, într-o formă sau alta, sînt produse și folosite de om de cîteva mii de ani, dar prima mențiune se găsește în Grecia antică, în
Lentilă (optică) () [Corola-website/Science/299372_a_300701]
-
înrudit, se spune, pe linie maternă, cu Daniel O'Connell, un important politician irlandez din prima jumătate a secolului al XIX-lea, cunoscut în folclor ca „Eliberatorul”. Cuvântul "„Joyce”" ar proveni, conform lui Richard Ellmann din franțuzescul "„joyeux”" ("fericit") sau latinescul "„jocax”", un nume predestinat pentru un scriitor ce va considera literatura „duhul sfânt al bucuriei”. Fire expansivă, veselă și aventurieră, John Stanislaus Joyce a avut o viață foarte diversă. În 1859, a fost înscris de părinți la colegiul catolic St
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
ale statului, centrul politic e pretutindeni, iar circumferința nicăieri. Fiecare grup sau soi de populațiune, fiecare rasă, fiecare limbă e stăpâna teritoriului propriu. Fiecare cetate, apărată de către cetățile vecine, e regină în pe locul pe care-l ocupă." "Federațiune, de la latinescul «fœdus», genitiv «fœderis», adică pact, contract, tratat, convențiune, legămînt, etc... e o înțelegere prin care unul sau mai mulâi capi de familie, una sau mai multe comune, unu sau mai multe grupuri de comune sau state, se obligă recipric și
Pierre-Joseph Proudhon () [Corola-website/Science/298748_a_300077]
-
litere chirilice, care are probleme cu notarea unor sunete românești ca î și ă. Textul are unele particularități fonetice (în "ceale" , diftongul "ea" nu s-a redus încă la "e;" apare forma mai veche, "pre" a prepoziției "pe" provenit din latinescul "per" etc.) și gramaticale (de exemplu forma unică pentru persoana a III-a singular și plural a auxiliarului "a avea" : "au"). "Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I B[o]gom darovannomu zupan Hanăș Begner ot Brașov mnog[o] zdravie ot
Scrisoarea lui Neacșu () [Corola-website/Science/298821_a_300150]
-
un pamflet de idei decît o cronică, dar fără talent literar. -Samuil Micu și Gheorghe Șincai, "Elementa linguae daco-romanae sive valachicae" - face o paralelă între latină și română. Ei propun eliminarea cuvintelor de altă origine și înlocuirea lor cu neologisme latinești; -"Lexiconul de la Buda" este un dicționar colectiv cvadrilingv (Lexicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu), apărut în 1825 la Buda, care îmbogățește limba română cu numeroase neologisme romanice, înlocuindu-le pe cele de alte origini; -Petru Maior, la sfîrșitul "Istoriei pentru începutul românilor în Dachia
Școala Ardeleană () [Corola-website/Science/298832_a_300161]