2,362 matches
-
capsei, de-ai fi zis că acuma sar țăndări În toate părțile, și chiar mă gândeam că-n definitiv n-aș avea ce să-i reproșez, el n-are nici i vină. Lasă-l, vere, să-i tihnească, mă mustră Laur. Nu-l vezi că-i supărat? Toți suntem supărați și tu-i dai Întruna cu ocna aia greaua. Păi la câteva luni câte zice părințelu’, să știi că nici În pulă nu m-ar durea. Laur Își bălăcește râsul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-i tihnească, mă mustră Laur. Nu-l vezi că-i supărat? Toți suntem supărați și tu-i dai Întruna cu ocna aia greaua. Păi la câteva luni câte zice părințelu’, să știi că nici În pulă nu m-ar durea. Laur Își bălăcește râsul lui de curviștină nătângă În ciorba pe care o toarnă În el de-a valma cu bere, da, Andrei are banii, cu ăsta se duce, trebuie la o adică să vegheze să-i tihnească. — Să mănânce, vere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
văr-miu și mă cam calcă pe nervi. Acuma chiar aș vrea să-l țin de gură. În sfârșit a adus asta cârnații și porțiile de varză cu ciolan și parcă aș simți nevoia să-mi tihnească și mie. Gâfâie Laur peste farfurii ca-n delirul unui orgasm nesfârșit, care n-are Însă putere să-l amuțească, oh, bine că l-a omorât, bine-a făcut, v-am spus eu că ăsta n-are viață lungă după cum Îl jelea el pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
noi... — Taci, vere! — Păi ce să-ți mai spun, Relule? face Andrei. Știi și tu prea bine că până la noi ordine și până ne-om vedea scăpați peste graniță, noi l-am omorât pe moșu’. Care noi? vrea să știe Laur. — Ți-am spus să taci, vere, că-ți trag una de sare toată ciorba aia din tine! Și Andrei Începu să-i explice pe Îndelete lui Laur cum că noi ăștia trei de la masa asta, noi l-am jefuit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
peste graniță, noi l-am omorât pe moșu’. Care noi? vrea să știe Laur. — Ți-am spus să taci, vere, că-ți trag una de sare toată ciorba aia din tine! Și Andrei Începu să-i explice pe Îndelete lui Laur cum că noi ăștia trei de la masa asta, noi l-am jefuit pe moșu' și l-am omorât și ne-am căcat la capu’ lui În loc de cruce ori de lumânare, În fine, cam asta ar fi, la care la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ceața ostenită a memoriei, În timp ce-i vedeam pe cei patru-cinci drojdieri matinali de pe la mese Întorcând capetele și uitându-se cu jind la noi, așteptând să ne Încingem până am fi făcut zob tot de pe-acolo, și până să apuce Laur să se așeze la loc pe scaun, apăru și chelnerița. Ne fixa acuzator cu ochii ei de bufniță de la oarecare depărtare, pe jumătate Întoarsă spre ușă, gata să iasă și să cheme numaidecât pe cine i-o face ordine aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
el. Știi bine că sâmbăta și duminica e pustiu mereu, de fiecare dată noi rămâneam stăpâni. Încă suntem stăpâni, și deja aveam chef să-i cânt În strună. — Suntem stăpâni și vom fi, părințele. Atâta că-mi pare rău de Laur că vrea să facă pe prostu’, că habar n-are de-așa ceva, că nici n-a trecut prin Unitate când s-a-ntâmplat. Mai bine i-aș fi dat una să nu se mai scoale de-acolo până mâine dimineață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
prostu’, că habar n-are de-așa ceva, că nici n-a trecut prin Unitate când s-a-ntâmplat. Mai bine i-aș fi dat una să nu se mai scoale de-acolo până mâine dimineață. Străbăteam agale Piața Operei, iar Laur țopăia din nou În fața noastră cu geanta, sătul de-acum și voios ca un fluture și din cale-afară de gureș. Nu-i mai stătea gurița aia a lui deloc, deloc... — Ce impresie-ți faci, vere, că dacă chema bufnița aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și nici ei cu mine. Oriunde mă duc ne se leagă nimeni de mine și am liberă trecere peste tot. Îmi Întinse un buletin hărtănit și jegoșit, abia ținându-se În copertele sale. Am acte-n regulă, vere. Făcu văru’ Laur teatru la microfon cu mine. I-am tras un șut În fund, mai reținut, nu ca să dea cu nasu’ de dalele astea frumoase ale caldarâmului, ci doar cât să-l mențină vioi și cu chef de mers. E ca și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a Crescătoriei de Nutrii și Alte Animale Mici—Vădăstrița, cu sucursale În Caracal, Constanța, Craiova, Piatra-Olt, Râmnicu-Vâlcea, Sibiu... După câte știu eu, sunt cel puțin cinci ani de când nu mai funcționează chestia asta, dar ea continuă să-l confirme pe Laur Încadrat În câmpu’ muncii și cu drept de a circula prin orașele respective pentru a achiziționa tot felul de animale mici. Cui naiba i-ar da prin cap să nu creadă ce scrie aici, mai ales când i s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu berile-n brațe și verii mei au sărit amândoi să m-aducă În simțiri, la care bufnița aia din local a sărit una-două la noi să ne bată, hihihihi... Râdem și noi, ne-alăturăm râsului de greieraș al lui Laur, da’ vă-nverziserăți, vere, și tu și părințelu’, când ați auzit-o p-aia de miliție. Mă piș pă miliție! Nu v-am spus că dacă vă iau cu mine să nu vă fie frică de nimica? Râde părințelu’ de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Mă piș pă miliție! Nu v-am spus că dacă vă iau cu mine să nu vă fie frică de nimica? Râde părințelu’ de se zguduie dalele pavajului sub el, hihihi, sfinte Dumnezeule, ce fericită Întâmplare că s-a Îndurat Laur să ne ia cu el, ca să ne scoată oricând basma curată cu crizele și certificatul lui. — Mi-e că tot o criză d-aia ai avut și când i-ai tras lu’ moșu' o rangă-n cap și l-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu el, ca să ne scoată oricând basma curată cu crizele și certificatul lui. — Mi-e că tot o criză d-aia ai avut și când i-ai tras lu’ moșu' o rangă-n cap și l-ai pus pe butuci... Laur clipește parșiv peste umăr: — Și nu te râde, părințele, că tot eu v-aș scăpa și din nenorocirea asta. I-ați dat la cap, i-ați golit curtea, iau totu’ asupra mea, că eram În crize și nu știam ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tot eu v-aș scăpa și din nenorocirea asta. I-ați dat la cap, i-ați golit curtea, iau totu’ asupra mea, că eram În crize și nu știam ce fac, care voi să ziceți Doamne-ajută că l-avem pe Laur cu noi. Și nu ne-om mai despărți de el câte zile om avea, de cât de mult bine și din câte belele o să ne mai scoată băiatu’ ăsta. — Da’ adineauri era să te pierdem, face Andrei. — Unde, În tren
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
contenea să se zbuciume tolomacul de Andrei cu sfinte Dumnezeule și sfinte tare. De un an și ceva se Învârtea prin ciorba aia de aranjamente și interese de familie, foarte sigur că numai de obrazul lui Îl ține moșu' pe Laur să ardă gazul de pomană și să-l mai și fure, și nu i-a venit să-l bage pe Cosmescu pe fir până când Laur n-a dispărut definitiv și fără urmă din Unitate, ieșind astfel de sub protecția tacită a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și interese de familie, foarte sigur că numai de obrazul lui Îl ține moșu' pe Laur să ardă gazul de pomană și să-l mai și fure, și nu i-a venit să-l bage pe Cosmescu pe fir până când Laur n-a dispărut definitiv și fără urmă din Unitate, ieșind astfel de sub protecția tacită a lui Viorel. — Mă vedeai tu așa, vai de capu’ meu, părințele, da’ nu puteam sub nici o formă să-ți spun care-i misiunea mea acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Străbătusem poate jumătate de oraș și acum traversam un pod peste o apă curgătoare. Bega, desigur, auzisem vorbindu-se de orașul de pe Bega și vedeam Întinderi de pajiști și pâlcuri de pomi și boscheți, aidoma parcurilor de pe malul Pantelimonului, În timp ce Laur duduia ca un compresor despre amorul lui cu Viorel, amestecând te miri ce Împrejurare sordidă consumată-n grabă cu fantezia un decor de lux și risipă. Povestea unei pasiuni mistuitoare se Însuflețea de la sine grație virtuților bolii sale, consemnate cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-l că tot nu se dumirește: Păi cum dracu’, sfinte Dumnezeule, că ăla când te făceai că pui mâna pe el se strâmba de-ai fi zis că acuma o ia la fugă. Păi cu labele tale alea jegoase, oooaaaag... Laur scoate limba de un cot. Chiar te fac să vomiți mâinile părințelului, iar Viorel era o fetiță drăguță și fină, care ce să vă mai spun când m-a luat la el În apartament În Drumul Taberei și ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fără să fie În stare să tragă vreun folos de pe urma ei. Acuma nu mai are nici o importanță. Faptu-i consumat. — O să luăm un tramvai de-aici, spuse. Traversasem podul și ajunsesem Într-o stație de tramvai. Îl simțeam suspectându-l pe Laur că prea o umflă din cale-afară, dacă nu cumva o fi inventat toată aiureala asta cu prințișori mulatri... În ce mă privea, cam știam ce-i poate pielea lui văru' Laur. N-aș fi spus că nu exagerează, asta-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o stație de tramvai. Îl simțeam suspectându-l pe Laur că prea o umflă din cale-afară, dacă nu cumva o fi inventat toată aiureala asta cu prințișori mulatri... În ce mă privea, cam știam ce-i poate pielea lui văru' Laur. N-aș fi spus că nu exagerează, asta-i În firea lucrurilor, dar nu până Într-atât Încât să-ți pui mintea cu el și să-l iei la bani mărunți și să-l anchetezi cum face prostu’ ăsta: acuma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
altceva, despre cu totul altceva, să nu mai contenim sporovăind și punând la cale această istorie grandioasă și monstruoasă, atotcuprinzătoare, care se Întâlnește când și când cu nevoile vieților noastre. Altminteri, la ce se mai Întorsese târfa asta cretină de Laur, ca să pice În spinarea noastră tocmai când ne isprăvisem treburile și eram pe picior de plecare? La ce dracu’ ai mai venit, vere, nu știai amărăciunea de trai din Unitate? Ori ți se topea tot sufletu’ după Viorel să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
două-trei zile cu tac-tu care te-a făcut, sau să mai Întârzii nițel pe la Motănica? Iar ți-ai luat lumea-n pulă după nici două luni și ceva, ca să cazi ca o ploșniță În cârca noastră, la care văru' Laur parc-ar fi dat să râdă sau să fugă, mustăcea că eh, ce să-i faci, știam și eu ce știa el și-o știam câteștrei și destui ca noi, și anume că foamea te-nvață mai multe și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Într-atât de lipit Încât să-și vândă utilajele. Au dus-o ei așa târâș-grăpiș cu doi lei halba de bere cu floricele o lună și mai bine, și pe urmă au dat-o pe nămol de la Techirghiol, pe care Laur și tac-su Îl luau seara cu găleata de la Băile Reci, e din destul În bazinele alea de beton și nu te costă nimic. A umblat Laur cu găleata În sus și-n jos pe plajă, din zori până-n asfințit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bine, și pe urmă au dat-o pe nămol de la Techirghiol, pe care Laur și tac-su Îl luau seara cu găleata de la Băile Reci, e din destul În bazinele alea de beton și nu te costă nimic. A umblat Laur cu găleata În sus și-n jos pe plajă, din zori până-n asfințit, și-un leu și cincizeci de bani polonicul, atâta-l dădeau, și-a mers ca-n brânză. Cu două-trei sute pe zi, fără ce dădeau de mâncare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu coșul cu floricele sau cu găleata cu nămol, dar una e să stai ca un milog să-ți aștepți clienții, și cu totul alta să umbli după ei pe plajă și să te bagi În sufletul lor, așa că fără Laur nu știu cum ar fi scos-o la capăt sezonul ăsta. — ... care io am considerat că am tot dreptu’ pă munca mea, da’ când m-a văzut Gilbert așa Îmbrăcat, nu-i mai spun vere că s-a făcut de zece ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]