1,986 matches
-
în numele tatălui cu măciulia bastonului, mare cât un măr. Ei cădeau și rămâneau lați, ca muștele. Se auzea doar zgomotul făcut de impactul măciuliei de alamă cu căpățâna insului și un ușor oftat sau icnet a aceluia lovit, înainte de a leșina. Când și ultimul, al șaptelea era la pământ, în nesimțire, tata a dezlegat frânghiuța luată de la cumătrul Aurel, care fusese legată de-a curmezișul străzii la înălțimea de un sfert de metru și de care se împiedicaseră vitejii aceia și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe suflet. Căutam să dezleg această enigmă când... Am ridicat privirea și l-am văzut pe Gică întins la pământ. Miam spus: “Se odihnește. Mă așteaptă să-l ajung din urmă”. Când am ajuns lângă el, am văzut că era leșinat. Stătea răsturnat pe o parte din cauza rucsacului din spate, cu fața în sus. Ochelarii lui se aflau la un metru de el. La nas, în locul unde se sprijină ochelarii, era o rană. În colțurile gurii deschise avea un pic de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
haltă, numai eu cu el. A sosit trenul, Mitică cu Mișu au deschis ușa și, veseli, nevoie mare, au strigat: - Hai, băi, mincinoșilor, urcați, domniile voastre sunt așteptate cu mult drag și dor. Disperat, am strigat: - Mișu, lasă gluma, Gică a leșinat de două ori! Sări și mă ajută-mă să-l urc în tren. Când ne-am văzut sus, le-am povestit ce se întâmplase. Normal că le trecuse cheful de glume. Gică a cerut apă și Mișu l-a servit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
automat, fără să gândesc, fără să o menajez, după ce mi-a răspuns la apel, am rostit: - Alo, Lica, vino la Iași, a murit Gică! Scurt și brutal. Am auzit în aparat un geamăt și atât. Am aflat după aceea că leșinase. Când mi-am revenit din împietrire, mi-am dat seama că făcusem o gafă colosală. De ce procedasem așa? Cred că în momentul acela n-aș fi putut să-i dau vestea cea tristă altfel decât în modul acesta: scurt și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
eu cu doi tovarăși cu tractoru'. Am sărit ș-am dat cu paru' în al doilea lup care sărise să te atace, căci primul zăcea la picioarele neatale mort. Atunci te-am pălit și pe neata la cap, c-ai leșinat. Am zbierat și-am făcut multă mișcare cu parii înspre ceilalți lupi și ei au fugit. Pe urmă te-am adus acasă, te-am spălat de sânge și te-am băgat în pat. Știam eu că n-ai să mori
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sac pe care mi l-a aruncat pe cap. Apoi m-a luat pe sus și a ieșit în holul hotelului. Am început să strig, dar mi-am dat seama că eram deja departe, afară, în ger. Cred că am leșinat, pentru că nu-mi mai amintesc nimic după aceea. Când am deschis ochii am zărit un foc care ardea într-un fel de ceaun mare. Mă găseam într-un iglu, învelită în ceva, nu puteam să-mi dau bine seama în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de șnurul pudicilor tanga, în care limba-i stacojie pătrunse ca un membru dârz, erect și foarte lubrefiat, cu toate că puțin rugos, precum radula unui melc (un vaginula seychelensis, paregzamplă), cu care-i leorpăia, domol, în du-te-vino, omușorul, făcând-o să leșine-n valuri, în timp ce dreapta-i desfăcuse corsajul și, apoi, sutienul, survolându-i, ca o parapantă sau ca un lin curent de aer, colinele sânilor ei drept și stâng, pe care-i cântărea, acum, în palmele profesorale, retrasându-le cu-arătătoarele curbate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
de șnurul pudicilor tanga, în care indexul și mediul, crispate dârz și alipite, pătrunseră străafund, pe când rugosu-i policar, precum radula unui melc (a unui limax maximus, să zicem), îi mângâia din deal în vale,-n accelerando, omușorul, făcând-o să leșine-n valuri, în timp ce stânga-i desfăcuse propriul corsaj, apoi sutienul, lăsându-i gol unul din sânii cu gust, în vârf, ușor salin. De-ar fi fost scoasă, în momentul acela de extaz sublim, la tabla neagră și rugoasă, studenta eminentă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Eugéne Ionesco, băi! Așa scrie pe ușă, în interior și în exterior: împinge, trage... Ne lucrează subliminal la pitulice... Hi hi hi!!! Iar dacă îmi dădeai un țârâit din depărtări albastre, te opreai brusc, mă alarmai... Hei, ai murit, ai leșinat, ai fugit iar de acasă cu rockerii ăia ai tăi jegoși, unde ești, ți-o dau la muie? Izbucneai într-un râs pofticios, nestăvilit, de papanaș tăvălit prin smântână... Chiar n-ai simțit, chiaaar n-ai simțit? Te-am strâns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
gambele În lăcașurile pentru vâsle și Își deschise coapsele. Își desfăcu brațele ca să-l primească pe Lefty, care se răsuci, julindu-și genunchii și coatele, dislocând vâslele, fiind gata să stârnească un foc, până când, În cele din urmă, se prăbuși leșinat În moliciunea ei. Desdemona gustă pentru prima oară savoarea gurii lui și singurul lucru fratern cât timp făcură dragoste a fost să-și tragă sufletul o dată, spunând, apoi: ― Nerușinatule! Ai mai făcut asta. Dar Lefty repetă Întruna: ― Nu așa, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atrasă de alte fete era bârfită, victimizată și ostracizată. Eram conștientă de toate acestea. Mă speriau. Nu știam dacă sentimentele mele față de Obiectul Obscur erau normale sau nu. Prietenele mele aveau tendința să dezvolte invidii obsesive față de alte fete. Reetika leșina de ciudă pentru cum cânta Alwyn Brier Finlandia la pian. Linda Ramirez era fermecată de Sofia Cracchiolo, pentru că făcea trei limbi străine În același timp. Asta să fi fost? Oare pasiunea mea pentru Obiect era doar rezultatul elocvenței sale admirabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mărunte ale vieții. — Altă dată, Desert Rose, zise Kitty gâtuită de sentimentul vinovăției. Trebuie să merg la o petrecere, la deschiderea unui hotel din NoHo. Am invitat-o și pe colega mea de apartament, mă așteaptă. Te sun. Simțea că leșină dacă mai stă fie și un minut În mansarda rece, slab luminată. Îți mulțumesc că ai venit, zise Desert Rose. Mă simt mult mai bine. — Oricând ai nevoie, sună-mă. Se Îmbrățișară și totul se termină. Imediat ce ajunse În stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
chiu cu vai, capul lui Guță Bogdan s-a spart, adică i-a apărut o găurică în frunte, din care sângele țâșnea ca un izvor mititel. Guță, cu supranumele Puță, a căzut în genunchi, a căscat ochii mari și a leșinat. Găurica din frunte s-a făcut imediat cât o prună, cineva (nu eu) și-a sfâșiat tricoul și l-a bandajat, altcineva (nu eu) a arborat steagul alb. Propriu-zis n-a fost o capitulare, ci mai degrabă o încetare forțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu uluire că filamentul becului, la nivelul zecimilor de secundă, își schimbă culoarea. Pe fondul acela de încântare, gata să le împărtășești și celorlalți descoperirea ta, intri într-o altă uluire. Brusc recunoști figuri, cuvintele capătă sens, pricepi că ai leșinat și că ești plin de sânge. Spaima lor e contagioasă, uiți de licăririle becului și te întorci grăbit în lumea reală. Cineva te curăță pe frunte și în păr cu o batistă umedă, altcineva te bandajează cu un fular peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
rămâne fără lucrători....” De ce...? l-am Întrebat eu. „Desigur, colesterolul...!” Am râs cu poftă atât eu cât și lucrătorii ce În Încheiere dâdură de gol fiecare câte o sticlă de bere, În timp ce dumnealor miliardarii, munceau zece - douăsprezece ore pe zi leșinați de foame de frica colesterolului: dacă se Îmbolnăveau și mureau, nu mai avea cum să-și numere banii...! Pentru a evita aceste neajunsuri, am să hotărăsc normalizarea cuvenită, având la bază și practicile unor descreierați ce folosesc orice metodă de-
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Scoate tot ce ai prin buzunare și golește poșeta aici pe masă. Mișcă-te repede, n’am timp de pierdut...!” Cuvintele asasinului ce nu admitea replică o făcu pe biata femeie să genereze o puternică criză de nervi, după care leșină. Obișnuit cu asemenea scene,Lct.Col.Tudose Ion ordonă ofițerului de gardă să aducă o cană cu apă, o stropi puțin și punându-i În gura Între-deschisă câteva picături. O mai frecționă puțin pe frunte după care Îi arse câteva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
am aruncat la pământ, Însă prietenul meu n’a mai avut timp. Un glonț l-a nimerit În stomac, rostogolindu-se Într-o baltă de sânge. Abea la piket la-u omorât În momentul când am fost bătuți până ce eu am leșinat. De atunci, nu mai știu nimic de el...!” “Totuși, nu a-ți trecut frontiera...?” “Desigur, Însă pe cea improvizată...!” “Nu Înțeleg...!” “Toate hărțile din zona graniței cu Jugoslavia au fost eronat Întocmite pentru a deruta cutezătorii să evadeze din această
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
invitându-l În biroul său pentru unele Întrebări suplimentare, fără să mai fie legat În cătușe. Urcând dela subsol cele câteva trepte de beton, Maiorul Mircea Dobrescu Îi șopti. “Înainte de a intra În biroul meu, privește În dreapta dumitale...!” Slăbit fizic, leșinat de foame, cu mintea răvășită de cele mai Întunecate perspective de viitor, Tony Pavone nu realiză adevăratul sens al cuvintelor spuse de Maior Însă, când acesta Îi atrase din nou atenția se trezi la realitate. “Întoarce capul...!” - mai zise Maiorul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
iar dacă nu vrei - ei bine nu vom fi mulțumiți cu cele câteva mângăieri oferite. Puțină răbdare, ai să spui totul...! Mai Îmi trânti doi pumni În față iar cel cu bastonul de cauciuc a continuat loviturile pînă ce am leșinat din nou. Am fost readus la viață cu aceleași găleți cu apă rece. Torționarul urlă...!” „Bătrâne, dorești cu tot dinadinsul să mori...? Scrie declarația de care am nevoie și uite, Îți promi, te voi servi cu o cafea.Bine...?” „Am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
CÎt tînjeam după acea piele catifelată precum pielea de antilopă cea mai fină - s-o miros, s-o ating, să-i simt gustul ; și după acel păr bogat și revărsat unduitor pe spate - să-mi Îngrop fața În el, să leșin de Încîntare. Eram destul de conștient de părerea pe care ar avea-o ceilalți reprezentanți ai prezumptivei mele specii, puținii care s-ar fi aventurat să intre, de aceste ființe cu piele de catifea. Acolo unde eu vedeam Îngeri, ei ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
părea rău că n-am studiat mai bine dicționarul gestual ca să pot Înțelege ce spuneau aceste mîini. Îmi bătea inima să-mi sară din piept. Mi-am făcut griji În legătură cu slăbiciunea mea, ca nu cumva, de teamă și emoție, să leșin. Le-am privit cum se apropie și, cînd se aflau lîngă mine, am ieșit În fugă În mijlocul aleii, și lăbuțele mele au rostit „adio fermoar”. Am Încercat s-o spun cît mai răspicat, făcînd gesturi cît mai violente cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
anchetă, a Început snopeala. M-au așezat În unghi drept chiar pe birou și, În timp ce șeful urla la mine, alt comisar a Început să mă croiască unde și cum se nimerea, cu bastonul de cauciuc. Aș fi dat orice ca să leșin sau măcar să pot urla. Faptul că nu țipam părea că-i incită mai rău, dacă se putea spune mai rău decât era. Eu aveam țesuturile friabile, făceam vânătăi foarte ușor, cred că spatele meu arăta groaznic. Îl simțeam numai jar
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mică, da' cască gura mare..." Deja un lungan de la Lazăr devenise idolul tuturor gagicilor. Ai noștri îl înjurau admirativ: "Bă, l-ai văzut, al dracului, ce le strânge la dans, și cu mâinile mereu gata să le bage-n sutien..." "Leșină tipele când le ia la dans..." Da, da'ăștia lungi nu prea fac treabă la o adică. Cică la suedezi, un număr pe săptămână și atât, restul cu degetul, cu..." Și de aici se lansa câte unul într-o poveste
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
chinul lucidității. Ceilalți vor trăi, se vor iubi, vor face copii și vor crăpa fără să aibă habar că în afară de fericirea lor imbecilă mai există pe lume și alte lucruri. îmi acceptam damnarea cu ură, rușine și sarcasm. Respiram, aproape leșinat de suferință, aerul rece și întunecat. Mă durea capul, îmi simțeam sexul umed între pulpe. De ce trebuia să fiu, totuși, atât de chinuit? De ce trebuia să iubesc și să doresc atât de mult ceea ce disprețuiam? Mă ridicam și umblam prin
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
răbufnească afară un damf de plastic încins. Am urcat opintindu-ne, fiecare ocupând mai multe locuri și chemîndu-și prietenii, râzând și țipând... Fetele-și dădeau ochii peste cap și își suflau în sân, dezlipindu-și bluzele de pieptul transpirat, făcîndu-se că leșină de căldură. Chitarele au fost din nou despuiate de husele lor kaki, pline de insigne și inscripții (Make love not war), și șoldurile 169 lor acaju erau aidoma cu ale unor femei coapte și dulci, așezate în poala celor care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]