3,620 matches
-
când Mâna El și-o-nchide nimeni n-o poate deschide. El îți dă cu mâna largă, dar nu-ți bagă în desagă, Și nicicând nu-i pare rău, de ce-a dat, de darul Său. Ai căutat slava lumii leagănul deșertăciunii. Te-ai încredințat în om și-ai uitat de-al Vieții Domn. Nu te-ai lăsat instruită de Cuvânt călăuzită. Ai pus la grea încercare, îndelunga Mea răbdare. Totuși Tatăl azi se-ndură, ne-nsemnata ta făptură, Să poată
ISUS, PASTORUL CEL BUN de MIRON IOAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381115_a_382444]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ÎNTRUPARE Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2046 din 07 august 2016 Toate Articolele Autorului ÎNTRUPARE Eu sunt copilul ce-a căzut prin vreme, Din leagănul genezelor astrale, O îmbinare de structuri fractale Nedemonstrate-n legi și teoreme. Sunt făr’ de ani și nici nu am o formă, Dar pot să-mi iau un trup, ca el să-mi fie Doar purtătorul meu prin galaxie, Cât
ÎNTRUPARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381131_a_382460]
-
Refugiul meu nu e aici, printre litere... Aici eu trăiesc, Refugiul îmi este, sămânță mea de copil, în tine! Ce-aș fi?..Că nu aș mai ști, de atâta dor, de foșnesc Brazi... Prinși în sol omenesc, cu aripi de leagăn se-mbină- Eu, muma ta, când vin din mine, când vin din mine. Nici o umbră de ceață nu e pe lume alături de noi, În spate, simt sufletul stă statuat, refugiul lui e absent, O noapte și aceea e clară pentru el
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
Ediția nr. 2126 din 26 octombrie 2016. Curcubeul arcu-și cerne Peste toamna-mi ostenită Și-n ogradă îmi așterne Cuvertură dichisită. Eu mă-mbăt cu visuri terne Lângă-o sticlă-abia golită, Curcubeul arcu-și cerne Peste toamna-mi ostenită. Într-un leagăn de răchită, Soața-mi potrivește perne Și-n ograda-mi răvășită De stihiile eterne, Curcubeul arcu-și cerne. Citește mai mult Curcubeul arcu-și cernePeste toamna-mi ostenităși-n ogradă îmi așterneCuvertură dichisită.Eu mă-mbăt cu visuri terneLângă-o sticlă-abia golită,Curcubeul
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
-n ograda-mi răvășită De stihiile eterne, Curcubeul arcu-și cerne. Citește mai mult Curcubeul arcu-și cernePeste toamna-mi ostenităși-n ogradă îmi așterneCuvertură dichisită.Eu mă-mbăt cu visuri terneLângă-o sticlă-abia golită,Curcubeul arcu-și cernePeste toamna-mi ostenită.Într-un leagăn de răchită,Soața-mi potrivește perneși-n ograda-mi răvășităDe stihiile eterne,Curcubeul arcu-și cerne.... XXIII. RONDELUL UNUI DOR, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016. Undeva, peste un nor, Între Ceruri și Pământ, Ostenește-un
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
descoperim vânt rece, picuri de ploaie, sunete „turtite”, frunze „plânse”, „beteală încâlcită în palmele serii”(„Culori în iubire”). Natura eternă, în contrast cu efemeritatea omului, timpul ireversibil formează substanța lirică a volumelor. Regretul devine vizibil: „O, timpul nu dispare, se grăbește/ Sub leagăne de frunze în mișcare...” („Gânduri de toamnă” - „Culori în iubire”). Personificat, accentuează sentimentul de iubire. Nostalgia Liei Ruse se conjugă, desigur, cu timpul ireversibil care devine obsedant. Conștientă de efect, se cufundă în jocul ce o atrage („Cuvinte de dor
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1986 din 08 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Băteau zorile-n fereastră De când m-a prins luna-n grădină Că mă jucam cu fluturii, N-am mai avut un ceas de tihnă Chiar în leagănul naturii. M-am dus la fabrica de bere, La unul din laboratoare, Când era noaptea în putere. La servici... doar domnișoare. Eu făcând privirea roată, Una dintre laborante, Sub halat, mai goală toată, A plecat cu mine-n... noapte. Și
BĂTEAU ZORILE-N FEREASTRĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380875_a_382204]
-
loc în care generații de oameni s-au născut, au copilărit, s-au bucurat împreună ori au plins, soții care și-au așteptat la poarta bărbații plecați în război ori mame ce și-au petrecut nopți de veghe la capatiiul leagănului în care își vegheau odorul (Pruncul) de Dumnezeu daruit.Unde te poți bucura mai mult decît acolo de chipul hristic care veghează protector iar noi asteptind prin divină pronie împliniri viitoare. Volumul doi al cărții "Povești din Țară Codrului" iată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380804_a_382133]
-
loc în care generații de oameni s-au născut, au copilărit, s-au bucurat împreună ori au plins, soții care și-au așteptat la poarta bărbații plecați în război ori mame ce și-au petrecut nopți de veghe la capatiiul leagănului în care își vegheau odorul (Pruncul) de Dumnezeu daruit.Unde te poți bucura mai mult decît acolo de chipul hristic care veghează protector iar noi asteptind prin divină pronie împliniri viitoare.Volumul doi al cărții "Povești din Țară Codrului" iată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380804_a_382133]
-
că atât Ioan cât și Iisus au stat multe zile în pustie. Iisus, de exemplu, a stat 40 de zile. De altfel biblistul englez E. Wilson nu ezită să avanseze ideea că „mănăstirea eseniană de la Qumran este într-un fel leagănul creștinismului”. De la evanghelistul Luca știm că Ioan și Iisus erau rude. Înainte de-a porni lucrarea de predicare, se presupune că Iisus l-a căutat pe Ioan Botezătorul. La vremea respectivă acesta era nu numai un faimos proroc, ci și
DESPRE IUDEO-CREŞTINI, GNOSTICI SI ESENIENI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380941_a_382270]
-
FEREASTRĂ, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 1986 din 08 iunie 2016. Băteau zorile-n fereastră De când m-a prins luna-n grădină Că mă jucam cu fluturii, N-am mai avut un ceas de tihnă Chiar în leagănul naturii. M-am dus la fabrica de bere, La unul din laboratoare, Când era noaptea în putere. La servici... doar domnișoare. Eu făcând privirea roată, Una dintre laborante, Sub halat, mai goală toată, A plecat cu mine-n... noapte. Și
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
în vis. Cât a dorit să o înșel, A ținut într-un adins. Citește mai mult Băteau zorile-n fereastrăDe când m-a prins luna-n grădinăCă mă jucam cu fluturii,N-am mai avut un ceas de tihnăChiar în leagănul naturii.M-am dus la fabrica de bere,La unul din laboratoare,Când era noaptea în putere.La servici... doar domnișoare.Eu făcând privirea roată,Una dintre laborante, Sub halat, mai goală toată,A plecat cu mine-n... noapte.Și
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > ÎN TĂCERE, PRIN ANTICAMERA TIMPULUI APROPIAT Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Nu de puține ori căutăm refugiul propriului suflet în libertatea minții, a leagănului zborului propriilor gânduri spre infinit... Ființa ne devine precum o bancă așezată în mijlocul întinderii pustii ce se deschide către orizonturile nesfârșite dimprejur, pe care aripile obosite ale sufletului poposesc, odihnindu-se, extrăgându-și esența propriei liniști, din tăcerea absolută... Valul
ÎN TĂCERE, PRIN ANTICAMERA TIMPULUI APROPIAT de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374329_a_375658]
-
pribegie, Românul ce muncește-n lumea toată... Mai cântă copilașii pe la geamuri? Nu a murit tradiția în sat? Ce bucurie e s-auzi în tindă, Copii care colindă pe-nserat! Iar cu copiii cântă îngerii din ceruri, Bunici ce doina-n leagăn le-au cântat, Părinții cei plecați în lumea largă... În zi de sărbătoare-ntregul sat! 19 DECEMBRIE 2016 Referință Bibliografică: COLIND ÎN SAT / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2180, Anul VI, 19 decembrie 2016. Drepturi de Autor
COLIND ÎN SAT de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374335_a_375664]
-
care mămică mai alăptează mult iubita odraslă? Ne alăptând, neacordând un minim de 10 minute zilnic progeniturii pentru controlul activității desfășurate și planificarea noii zile dată de Dumnezeu inclusiv rugăciunea de mulțumire făcută cu mâinile împreunate, fără un cântec de leagăn sau o elementară poveste cu Feți Frumoși viteji, Ilene Cosânziene frumoase și gospodine împestrițată de elemente ale răului întotdeauna învinse de istețimea Feților și adânca judecată a Ilenelor, născătoarea de om nu poate fi numită mamă. Chiar dacă prin banii produși
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374295_a_375624]
-
mereu cai tineri, grași și frumoși, cu care se fălea prin comună, când îi plimba mergând în buiestru[ Buiestru = mers al calului sau al altor animale, în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. (DEX)] la căruța cu leagăn și păcănitori la roți, de se auzea de la două străzi depărtare! Avea un harnașament frumos din piele, cu mărgele albastre din porțelan și ciucuri tot din piele, de franjurile cărora erau prinse, de asemenea, mărgele albastre, harnașament pe care ni
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
pentru a-i face o declarație de dragoste și a-i jura credință veșnică. Ramona, încântată de această scenă romantică simțea că visează. Așezat în genunchi la picioarele sale, într-un dormitor nou, care de acum spera să le fie leagănul multor nopți romantice de dăruire și nebunii tinerești, cu paharul de șampanie în mână, începu să recite un poem al poetei lui favorite, Georgeta Resteman, descoperită întâmplător în librăria comunală: Aripi de înger, Fâlfâind în albastru Așterni liniști Alină doruri
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
în: Ediția nr. 1280 din 03 iulie 2014 Toate Articolele Autorului CÂNTECE Cântece de of și dor, Toate până la urmă mor, Se poate să aibă spor. Cântecul trebuie cântat, La oraș cât și la sat, Până când e terminat. Cântecul de leagăn plin, Prunc și mamă cu suspin, Dorul în el mi-l mai alin. Cântecul plecat din vale, Care poartă numai jale, Ce îl întâlnești în cale. Cântecul plecat din deal, Cu al dorului alean, Pe când erai băietan. Cântecul de militar
CÂNTECE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374442_a_375771]
-
adormite. aveau capetele adumbrite de copacii cimitirelor în care, poeții își aruncă trupul, într-un ultim asalt către niciunde. nu. nu dorm. doar prind în pumni durerea și-i răsucesc irisul spre alb. timidă încercare... o metaforă îmi surâde din leagănul în care, doar vântul a mai rămas să ne adune umbrele. restul...e doar o comedie tristă. nu nu am dormit. nu dorm. cuvintele sar de la o frază la alta, reconstruind masca iubirilor. ating tâmpla albastră a sensurilor tale. dulce
NU. NU AM DORMIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374518_a_375847]
-
stele cuvinte și cântece dulci pământene; vrednic e omul că poartă spre ele zâmbete, lacrimi și vise rebele. Aripi de flori iau povara suirii, culmile umbrelor cad în aprindere; ancora Terrei e solul venirii - toate planetele devin cuprindere ! TERRA Pământ - leagăn albastru și plin de dor rotund în care, fiecare, am apărut, pe rând, înconjurați de munți, de ape și de nori, leagăn de pajiști verzi, de cântece și flori, dar și de mari deșerturi, pustii adeseori, în care încă zacem
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
povara suirii, culmile umbrelor cad în aprindere; ancora Terrei e solul venirii - toate planetele devin cuprindere ! TERRA Pământ - leagăn albastru și plin de dor rotund în care, fiecare, am apărut, pe rând, înconjurați de munți, de ape și de nori, leagăn de pajiști verzi, de cântece și flori, dar și de mari deșerturi, pustii adeseori, în care încă zacem trăind un vis știut.. Terra - Pământ albastru - astru profan și sfânt ! Pământ, Pământ de aur, și leagăn, și mormânt! Sigur, ni-i
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
de ape și de nori, leagăn de pajiști verzi, de cântece și flori, dar și de mari deșerturi, pustii adeseori, în care încă zacem trăind un vis știut.. Terra - Pământ albastru - astru profan și sfânt ! Pământ, Pământ de aur, și leagăn, și mormânt! Sigur, ni-i dragă Terra, iubim acest rotund, ni-i drag acest Pământ, planeta unde vocea speranței e stăpână, chiar dacă mulți o strică cu mintea lor hapsână: ni-i drag Pământul-leagăn - te prea iubim Pământ! - Dar cine poate
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
Sigur, ni-i dragă Terra, iubim acest rotund, ni-i drag acest Pământ, planeta unde vocea speranței e stăpână, chiar dacă mulți o strică cu mintea lor hapsână: ni-i drag Pământul-leagăn - te prea iubim Pământ! - Dar cine poate veșnic în leagăn să rămână văzând că Terra moare? Asta pe toți ne doare! De-aceea vine vremea să vrem un alt Pământ, un alt și-un nou Pământ! Și-atunci ne luăm adio zburând spre-o nouă casă, chiar dacă strămutarea devine dureroasă
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
întinderea ta? Ești tu o poartă spre eternitate? sau nimic din toate acestea... O, cerule senin, oglindă a gândului meu, aburit de norii dorurilor mele, drum de extaz al viitorului terestru și extraterestru, mormânt de zei și monument de speranțe, leagăn de cristal al cutezanței omenești, trăiesc sub clopotul tău albastru cu limbă de soare, muncesc vibrând pe hotarele viselor noastre albastre, pe care le mângâi cu flăcările muzicii tale albastre, în albastrul binecuvântărilor largi, nesfârșt de albastre... CERUL PATRIEI Nu
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
uita, Mă leg fără a regreta! ȘARPELE UCIDE RODUL IUBIRII Șarpele ucigător ucide rodul iubirii, mereu amăgind, În veacul acesta lipsit de lumină cu sete căsăpind, Frumusețea cea sădită și hrănită cu viața cea dătătoare de viață. Luptând încă din leagănul prunciei asupra vlăstarului să fie robul robiei. Până ce oasele lui calde și fragede le topește, încolăcindu-se pe grumazul copilului, Ca nu cumva să se ridice la lună, la luna plină și senină. Oprindu-l să bea din Izvorul cu
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]