27,128 matches
-
sfida, ci pentru că nu aveam să mă mai folosesc de altă limbă decât cea care mă adăpostise la Paris, și de idiomul meu natal ; trebuie să alegi la un moment dat! Ulterior, italiana a rămas pentru mine o limbă "de lectură". Milanezul plasa și această frază : Dar n-aș vrea să vă cer un lucru care v-ar fi anevoios acum când trăiți în Occident. Nu știu dacă era din partea sa o continuare a reproșului inițial, de a-i fi scris
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
mai rezum pentru a păstra un minim mister față de proza lui Dumitru Ungureanu. Una peste alta, fără a fi un volum detestabil și lipsit de un oarecare umor, Tunul filozoafei nu are nici suficiente atuuri pentru a justifica efortul unei lecturi de la un capăt la altul. Dumitru Ungureanu, Tunul filozoafei, Prefață de Al. Cistelecan, Editura Polirom, Iași, 2005, 248 p.
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
ședință de spiritism" (anul V, nr. 4-5/febr.-martie 1929), "O scrisoare" (anul V, nr. 7-8/mai-iunie 1929) și chiar cu două probleme de matematică (15 nov. 1928). Articolele - ca și ale celorlalți colegi de generație - demonstrează varietatea impresionantă a lecturilor (între 8 și 12 ani, sub îndrumarea profesoarei sale particulare, doamna de Branszky - o wagneriană și o adeptă a "teologiei" lui Ludendorff -, parcursese întreaga literatură clasică), o atitudine asumată în fața existenței, de fapt disponibilitatea de a problematiza existența, de a
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
crească un caracter desordonat ca al său". Accentele critice nu lipsesc, N. Steinhardt contestînd teza caracterului dramatic al poemelor lui Byron, accentuînd, în schimb, ideea descriptivismului acestora. "O ședință de spiritism" este un exercițiu ludic și, deopotrivă, un exercițiu de lectură. Naratorul provoacă la dialog marile "spirite" (a se citi cuvîntul în ambele sensuri) într-un spectacol al intertextualității, anticipînd - evident, într-un alt registru - utopia negativă din finalul Cimitirului Buna-Vestire al lui T. Arghezi din 1936. Iar "scrisoarea" din numărul
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
de plano, totul trebuie recitit. De fapt, întreaga discuție, încheiată de Marius Chivu cu o scurtă luare de poziție despre revirimentul "minorilor", al manieriștilor, din anii interbelici pînă în zilele noastre, se încheagă într-o "campanie" pentru comentarea avizată, pentru lectura chițibușară, pentru "structuri" care să înlocuiască părerile pe deasupra, pasionale, nu (tocmai) principiale... ...Prietenii dincolo de canoane Tot despre "structuri" (de multe feluri...), dar altcumva, e vorba în Cuvîntul, numărul din aprilie, și în Mozaicul, numerele 3-4 pe 2005. Ambele reviste îi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
este văzută ca un act de comunicare între cel care scrie și cel care citește. Orice autor care scrie un text are în minte un cititor virtual, căruia i se adresează în mod direct. Studiile de sociologia literaturii (sau sociologia lecturii) urmăreau tocmai optimizarea acestui proces de comunicare. În anii '80, teoriile lui Jauss și Escarpit au dobîndit și la noi o bună circulație grație unor cărți semnate de Paul Cornea, Constantin Crișan, Ion Vasile Șerban ș.a. Dar, orice s-ar
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
să nu plătească cele zece parale, dar nici nu renunță la cafeaua de la Scutari. O va bea după patruzeci și cinci de zile cât durează drumul pe uscat până acolo, ocolind Marea Neagră. Un comentator francez din zilele noastre propune o lectură a cărții în cheie tematică și vede în încăpățânatul Keraban, alergic la taxele prejudiciatoare, fie ele și numai de zece parale, un erou fără voie al liberalismului economic. Din unghiul de vedere al demersului întreprins de Ion Hobana, cartea interesează
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
lui Jules Verne apărute recent la Paris. "Sperăm că aceste scrieri vor găsi și între Români cititori numeroși" scrie autorul notiței care trebuie să fi fost, crede Hobana, junimistul George Panu. Acesta vorbește în Amintiri de la Junimea din Iași despre lecturile din Jules Verne care produseseră asupra sa "o impresie colosală". în "Familia" din 1876 este comentată Călătorie de la pământ la lună, anunțându-se publicarea de "estracturi". Vor urma traduceri în foileton și comentarii în numeroase publicații ("Timpul", "Literatorul", "România", "Gazeta
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
te simți purtat atât de liber de directețea și nonșalanța versurilor unui poet care scrie despre orice -cu o ușurătate a limbii nu și a ființei impresionantă -, fie că e vorba de un poem de dragoste, despre o seară de lectură, o întâlnire pe stradă, o discuție cu prietenii sau de căderea unei dictaturi, de antisemitism sau de 11 septembrie. 9/11 este un poem impresionant, puternic, profund și "greu", deopotrivă politic și uman, un poem cu care poți visa măcar că
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
spre monarhia ce avea să vină. Iar înțelegerile succesive ale clerului autocefal cu Patriarhia de Constantinopol au dus la reunirea bisericii și, în doar două decenii, cei ce nu recunoșteau noua stare de lucru erau închiși sau exilați. Aș recomanda lectura acestui volum tuturor celor care vor să descopere originea stării de lucruri din partea noastră de Europa. Cât despre traducerea doamnei Olga Cicanci, serioasă și păstrătoare a oscilației oriental-occidentale pe care o include limba neoelenă, ea găsește cu adevărat echivalentele românești
Între turciți și iezuiți by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11755_a_13080]
-
și când acesta e mai accidentat. Spirit geometric, în descendență barbiană, Ion Mircea translează în poezie un alt univers "de curății și semne": cel al credinței. Într-un câmp cultural ce tocmai descoperise textualismul, autoreferențialitatea, imanența universului ficțional, poetul cu lecturi din René Char și Cartea tibetană a morților operează o deschidere pe verticală, descărcând energiile cuvântului și făcându-l să se ridice până la o maiestuoasă cupolă metafizică. Repulsia față de gramaticieni, cu ingineria lor textuală (Partizanul lui Dostoievski), e relevantă pentru
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
petrol// iar în camera cealaltă sub cheie/ mările mele se dau de ceasul morții// plâng grohăie ciripesc." (O noapte în Sibiu). O întorsătură de zile mari, la finele celui de-al doilea poem, îi schimbă complet datele, forțând așteptările de lectură, deja constituite, să se modifice și ele. E destul de greu să descoperim vreo hibă într-un ansamblu poetic atât de bine pus la punct, cu precizie de ceasornic elvețian și cu oportune dereglări ale mecanismului producător. Dacă e să căutăm
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
ales pentru numeroasele sale piese jucate pe mari scene londoneze, o selecție a acestora fiind publicată în seria de teatru a Editurii Methuen. Scopul meu nobil, în textele destinate scenei, - declară dramaturgul - texte ce se pretează mai degrabă jocului, decât lecturii, este acela de a produce uimire și încântare. Acestea sunt urmate îndeaproape de umor." Și scopul este atins în piese precum Vampirul ("o satiră de proporții jarry-ene", o cronică coșmarescă vizând psihanaliza și tot cortegiul ei), HRH (A.S.R. - Alteța Sa
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
că de această apariție își leagă numele și Constantin Brâncoveanu, aflat în 1688 în primul său an de domnie, după moartea predecesorului său. Calitatea de instrument al omogenizării limbii române literare e esențială. Desigur, am putea adopta și strategia de lectură a vânării de pasaje ciudate sau interesante dintr-un punct de vedere sau altul. Așa, de pildă, mi s-a părut extrem de interesantă varianta de traducere a tânguirii lui Isus răstignit pe cruce din Evanghelia de la Marco, cap. 15, verset
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
într-o simbolistică autonomă. În adâncurile acestei suspecte liniști casnice dospește fermentul demoniei eroului masculin, cu inteligența sa casantă și imaginația ce deschide orizonturi largi, nebănuite de cumintea lui soție. Dar care dintre cititori le-am fi putut, la prima lectură a romanului, bănui?
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
sunt și o consecință a păcatului strămoșesc și, prin urmare, nimeni nu este scutit de ele. Pe lângă acestea, mai putem adăuga și alte cauze declanșatoare ale acestei patimi, cauze care sunt în ton cu lumea contemporană: îmbrăcămintea necuviincioasă și provocatoare, lectura și vizionarea unor materiale instigatoare (erotice); dansurile, cântecele, reprezentări artistice obscene și imorale din literatură, pictură și cinematografie; vorbele, glume, cuvintele ușuratice sau triviale 114, gândul pătimaș, neglijența rugăciunii, nepăzirea simțurilor, conversațiile prea intime cu femeile, ușurătatea în purtări, lipsa
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
o mărturisesc deschis - într-un punct neașteptat, care nu era anunțat nicicum de logica literară a unui roman grav, ancorat în cea mai acută realitate. Cum explicați acest "salt literar" care poate surprinde? - Răul este, la un prim nivel de lectură, un roman autobiografic, o relatare destul de precisă a propriei mele experiențe de copilărie, cu un tată vitreg sadic și, pe deasupra, a celor doi ani petrecuți în cel mai îngrozitor internat școlar. În acest sens, romanul diferă firește de orice altă
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]
-
constituie prima relectură radicală (și - nota bene! - coerentă) a operei eminesciene de după 1989. E drept că ultimii ani nu au dus lipsă de interpretări consistente, printre care se numără cărțile publicate de Ilina Gregori, George Gană sau Monica Spiridon. Însă lecturile postdecembriste nu au modificat fundamental imaginea de ansamblu a poetului. În aceste condiții, atât succesele, cât și eșecurile lui Caius Dobrescu vin în primul rând din poziționarea față de obiect: autorul inventează nu atât o metodă, cât o problemă pe care
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
în istoria mentalităților. De altfel, studiul lui Caius Dobrescu marchează - laolaltă cu analizele lui Sorin Antohi sau Ioan Stanomir - o nouă vârstă în abordarea a imaginarului eminescian. Față de analizele din anii '70-'80, dominate de tematismul fenomenologic sau de mitocritică, lecturile din ultimul deceniu atestă o mai pronunțată racordare la social, ca și un vizibil efort de pozitivare. Altfel spus, efectul estetic (sau, după caz, ideologic) nu se epuizează în conștiința cititorului, ci e urmărit în repercusiunile sale mai profunde asupra
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
mai convingătoare. Caius Dobrescu delimitează aici patru compartimente ale "intimismului" eminescian ("idila manieristă", "feeria barocă", "complexul naturalism-estetism" și "romanul analitic în versuri"), insistând asupra dublei manevre de instituire și subminare a convențiilor și dublându-și observațiile de substanță printr-o lectură estetică, ce semnalează atât "vârfurile", cât și denivelările operei. Astfel încât concluzia finală, deși provizorie în lipsa studiilor de istorie a mentalităților care să o valideze, mi se pare pe deplin plauzibilă: poetul "frumuseții vulnerabile și totuși viguroase a intimității domestice" "a
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
Chiar dacă o asemenea concluzie e justă (o confirmă publicistica însăși), Imaginarul spațiului public își dezvăluie două carențe serioase. În primul rând, citind poezia "publică" eminesciană dintr-un unghi politic, Caius Dobrescu comite aici eroarea de a deduce o metodă de lectură din tema poeziilor. Sofismul mi se pare evident: dacă, de pildă, într-un roman oarecare unul din personaje se îndeletnicește cu onorabila profesiune de zarzavagiu, nu înseamnă că am avea nevoie de o "zarzavatologie" pentru a înțelege textul respectiv. Însă
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
onorabila profesiune de zarzavagiu, nu înseamnă că am avea nevoie de o "zarzavatologie" pentru a înțelege textul respectiv. Însă Caius Dobrescu "sparge" adesea seiful poeziei cu ranga politicii, deformând textele pentru a le încadra mai bine în propria grilă de lectură. Rezultatele acestui punct de vedere, care se repercutează și în vocabularul analizei - autorul vorbește despre o "politică a iluziei" sau despre o "politică a alegoriei" -, conduc la suprainterpretări fanteziste: în Rugăciunea unui dac "reprezentarea unei lumi Ťconsistenteť, Ťomogeneť este marca
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
faptul că, deși resursele imaginarului au fost adesea utilizate în scopuri politice, una din "politicile" imaginației rezidă tocmai în capacitatea sa de a transgresa ideologicul. Mai mult, chiar și fără a recurge la asemenea esențialisme estetice, o asemenea cale de lectură mi se pare păguboasă din punctul de vedere al "randamentului" lecturii: se pierde mai mult decât se "traduce". În al doilea rând, distincția public/ privat dezavantajează așa-zisa poezie "vizionară". Dacă, pe de o parte, Caius Dobrescu încearcă să "recupereze
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
politice, una din "politicile" imaginației rezidă tocmai în capacitatea sa de a transgresa ideologicul. Mai mult, chiar și fără a recurge la asemenea esențialisme estetice, o asemenea cale de lectură mi se pare păguboasă din punctul de vedere al "randamentului" lecturii: se pierde mai mult decât se "traduce". În al doilea rând, distincția public/ privat dezavantajează așa-zisa poezie "vizionară". Dacă, pe de o parte, Caius Dobrescu încearcă să "recupereze" o parte a acesteia înăuntrul perechii amintite, pe de altă parte
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
Trebuie să recunosc că de la Lucian Boia m-aș fi așteptat la orice carte numai la una închinată lui Jules Verne nu. Istoricul nu-și motivează în mod direct interesul pentru scriitorul francez. Nu aflăm dacă a fost una dintre lecturile de căpătâi ale copilăriei sau demersul său exegetic se motivează exclusiv prin interesul, arătat și în alte cărți, pentru personajele pe care istoria le-a transformat în mit. Pentru mine, fan declarat al lui Jules Verne de la care am învățat
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]