2,072 matches
-
iunie. - Mă rog, mă aștept să mai trăiesc și În octombrie. Pe rue de Rivoli se Împăuna În sacoul Lanvin. Palatul Louvre și parcurile erau În stânga noastră. Arcadele forfoteau de turiști. - Palais Royal - a spus Ravelstein arătând cu un gest leneș spre palat - locul unde Diderot se plimba În fiecare seară purtând faimoasele lui conversații cu nepotul lui Rameau. Dar Ravelstein nu semăna sub nici un chip cu nepotul - parazitul ăla de profesor de muzică. Era mai sus și decât Diderot. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Extraordinar! Și eu am aceeași senzație. Dar iarba, iarba nu vi se pare că era și ea... altfel? ARTUR: Iarba? Era mai subțire și mai înaltă. GUFI (Extaz.): Dar câinii? Câinii cum erau? ARTUR: Câinii? Erau mai scurți și mai leneși. Dar erau mai mulți. GUFI: Extraordinar! Sunteți extraordinar! (Șoptit.): Dar iepurii? ARTUR (Încurcat.): Iepurii, iepurii... GUFI: Gândiți-vă bine, gândiți-vă... (Mimează un iepure.) Cum erau? ARTUR (Epuizat de efort.): Nu pot... Nu reușesc să-mi amintesc. GUFI: Încercați, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să-l învăț astăzi? Mai lasă-mă puțin, hai, doar un salt. ─ Mămăligă, își amărăști inima degeaba. Niciodată nu vei putea înhăța văduva paradis. Niciodată nu vei putea înhăța nici măcar o vrabie obișnuită. Ești mult prea gras. Ești mult prea leneș. Și apoi, ești al meu. ─ Bine, bine. Și motanul vine să se culce în poala stăpânei. Hai, ne uităm împreună, nu trebuie să încercăm să atingem și să prindem. Înțelegi? E destul să ne uităm. M-am săturat de povețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sexul. „Bat spre șaptezeci“, oftă ea, „și-mi arde de prostii.“ Nu se putu abține și se mai cercetă câteva clipe în apele verzui ale oglinzii. Se șterse apoi, îndelung, cu prosopul mare, vișiniu. Trecea dintr-o cameră în alta, leneșă, zăbovind în răsfățul plușat, molcom, vaporos al prosopului. Îl aruncă pe masa din sufragerie și se duse la ușile înalte dinspre balcon. Primul impuls fu să le deschidă și să iasă așa, goală, în aerul dimineții, să desfacă larg brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ca bidineaua cu care Biluță începuse de-acum să stropească și cea de-a cincea cabină. Replace all (I) Joia, între orele zece și douăsprezece, maestrul Tacsil Burtăncureanu (pseudonim literar Radu Fulgerică Jr.), prozatorul orașului, ieșea din casă. Cu pas leneș, jucându-și bastonul, ca și cum ar fi îndepărtat nevăzute cete de gângănii, parcurgea cele câteva sute de metri de la vila sa și până la Biblioteca orășenească. Nu se grăbea, dar nici nu lăsa impresia că merge fără vreo dorință de-a ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
buretele tare. Privi toate obiectele care fuseseră îngrămădite aici, în mijlocul sufrageriei, unde pereții văruiți se uscaseră și răspândeau un aer răcoros.Un covor și o carpetă făcute sul, deasupra biroului învelit în plastic, te duceau cu gândul la niște viermi leneși, încremeniți în aburcarea unei dune albicioase. Canapeaua pe care ședeau nu era protejată cu nimic, fiindcă se hotărâseră s-o arunce. Era foarte veche și murdară. În schimb, televizorul funcționa bine, și totuși nu-l acoperiseră decât cu o hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fiu zână! Să știi fata mea, că nu-i ușor să fii zână! După cum am zis, ele au multe responsabilități, și dacă nu le îndeplinesc le ceartă zâna primăverii. De ce le ceartă? Păi dacă primăvara întârzie din cauza unei singure zâne leneșe, e o mare problemă. Și cum arată zâna primăverii? Zâna primăverii este foarte frumoasă, are coroană din flori, o mantie lungă, lungă, de culoare verde - ce întruchipează câmpiile, o rochie lungă cu flori prinse de ea... Și pantofi nu are
Misterul primăverii. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Floricu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_676]
-
și aproape de netrecut: distanța siderală colosală. Cu toate că avem o viteză greu de imaginat pentru un om normal de pe pământ, adică cu această vitează am înconjura tot Pământul în câteva minute, în Cosmos această vitează este nesemnificativă. Suntem ca niște melci leneși, care se târâie în infinitul cosmic. Luminița pe care am fixat-o cu privirea acum câteva minute pare neclintită și la fel de mică. În raport cu ea pare că nu avansăm defel. Pe ecranul computerului din fața mea identific steaua cu pricina, Proxima Centauri
Vis galactic. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
o perspectivă privilegiată asupra decolteului ei. — Uite ce e, fetițo, a scuipat ea, tu înțelegi cu cine ai de-a face aici? Eu sunt ziaristavedetă a Intercorp-ului, OK? Iar tu cine mama naibii ești? Ești o hârțogară fricoasă, lingușitoare și leneșă de la nenorocitul de departament juridic, asta ești! Care ți-a salvat pielea de mai multe ori decât ai mâncat mâncare caldă, s-a gândit Alice turbată. Și-a sufocat impulsul să arunce cu lampa de pe birou, cu tastatura calculatorului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Dumnezeule, ce dor mi-a fost de tine, a mârâit el. Una dintre bretelele rochiei a căzut pe un umăr mătăsos. În timp ce degetul arătător descria cercuri în jurul sfârcului expus, Amanda și-a întins buzele roșii și strălucitoare într-un zâmbet leneș. Și mie mi-a fost dor de tine, a răsuflat ea cu o voce răgușită. Și am cea mai minunată veste. Dragul meu, o să se întâmple ceva care o să ne desăvârșească mariajul. Ceva care o să ne apropie mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a spus el, că nu e deloc o idee rea. Acum, însă, Jake nu era deloc gânditor. Privirea lui era acuzatoare și avea doza corectă de dezamăgire care îi induce celuilalt un sentiment de vină. Dându-și seama că era leneșă și lipsită de etică, Alice și-a simțit umerii lăsându-i-se într-un gest de capitulare. —Bine. O să mă duc să iau o carte de bucate. Privind partea plină a paharului, o călătorie în oraș probabil c-avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai mult de-atât. Persoana asupra căreia își dorea ca Alice să se concentreze era nu numai fiul lui, ci și el. Hugo abia dacă vedea drumul care i se întindea înainte. În schimb, în fața ochilor îi pluteau zâmbetul ei leneș, părul blond, ochii albaștri, mari și surprinși. S-a întrebat dacă autobuzul lui Alice sosise. S-a întrebat, atât de pe negândite încât a tresărit, trăgând de volan, cum ar fi s-o sărute pe Alice, cum ar fi să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
așezase boluri roșii din interiorul cărora pulsau flăcările unor lumânări parfumate. O părere de fum, albastră, șerpuitoare, lascivă, insinuându-se printre clienții pierduți în gânduri, mângâindu-i pe umeri, invitându-i să se ridice și să se miște pe ritmul leneș, sub ochii închiși ai saxofonistului care dădea senzația că se contopește cu instrumentul său, transpus într-o altă lume sau, poate, chiar într-un alt timp. Femeia avea o rochie verde. În respectivul decor, s-ar fi potrivit mult mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
slujba de a doua zi, Duminică. Iorgu se scutură ca de un vis... I se părea că vremea trece peste dânsul, ca o apă curgătoare într-un murmur prelung. Deodată, din cer începu să ningă rar, cu fulgi mari și leneși, ca niște fluturi mari albi... aerul păru a se mai încălzi. - Frumoasă ”babă”... frumoasă!... murmură el. Era a cincea din ”zilele babelor”... A venit primăvara... Zilele, săptămânile se scurgeau... Iorgu rămânea zăvorât singur în durerea lui. Ultima bătălie împotriva iernii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
amiază,... era o zi caldă, zi frumoasă de Florar, și înflorise liliacul. Când, pe trotuar prin fața blocului, ca o părere, răsfoind o revistă, trecea ea... Vasilica. Purta o bluziță în dungi roz maron și o fustă neagră. Pășea rar, liniștit, leneș și moale pe toată talpa. Când l-a văzut, s-a oprit o clipă din răsfoitul revistei, zâmbindu-i. Iorgu simți în adânc, aproape de inimă, ceva ce se oprea în loc și aștepta să se rupă ori să se dezlege. Apoi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Încearcă să se miște ca să atingă ceeea ce văd, alții rămîn un timp nemișcați și ceva mai tîrziu schițează gesturi care arată că ar dori să ajungă la acel ceva... ─ Adică, unii sînt mai rapizi, mai activi, alții ceva mai «leneși». Dar după ce s-au «lămurit» despre ce e vorba, ce mai fac? Unii revin repede la starea pe care o avuseseră Înainte, de parcă nu s-ar fi Întîmplat nimic deosebit. Alții, dimpotrivă, parcă mai gîndesc la ceva și devin supărăcioși
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
c-un strat fin de grăsime, ce avea să se tot Îngroașe, o adevărată osînză. Nu neapărat. Thomas Își spunea, convins, că, În afara celor bolnavi, cu dereglări ale tiroidei sau cu probleme grave de metabolism, doar nesimțiții se Îngrașă. Hulpavii, leneșii. Făcea gimnastică, alerga, În zori, cînd nu ploua, o jumătate de oră; mergea, uneori, la saună. Dar, oricum, nu mai era Thomas cel de odinioară, zvelt, ușor bronzat vara, mult prea energic, gata să se ia la harță cu alții
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pare să se fi mișcat între timp în univers este soarele. Cerul a rămas la fel de încremenit și lipsit de nori. La o privire mai atentă X descoperă însă că incendiile continuă în oraș. în două sau trei locuri fumul urcă leneș, în rotocoale negre. X și-a terminat raportul. îl lasă pe biroul șefului, alături de revista acestuia de cuvinte încrucișate. în timp ce-i cad din nou privirile pe careul neterminat de șef, X resimte un impuls diabolic, i-ar plăce să completeze
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
atât la renume, de ce n-ai încercat să facialtceva, să scrii, de pildă! Sau, în sfârșit, să te pregătești pentru politică? - Din același sentiment de nesuportare a înfrîngerii. Înartă, voința e un element secundar, totul depinde de talent. Cel mai leneș dintre poeți poate face poezie mare, aproape fără să vrea și să știe. În politică, joacă mare rol norocul. Dacă aș ști că va fi război peste douăzeci de ani, aș îmbrățișa cariera armelor, fiindcă aș avea prilejul să mă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mea de facto, voi face ca, în curând, să nu mai fi nici de jure. Zicând acestea, Stănică ieși pe ușă, trîntind-o. Olimpia, încă somnoroasă, și neînțelegînd bine ce urmărește Stăni-că, își închipui că bate câmpii, ca de obicei, căscă leneșă și adormi adânc. A doua zi nu-l văzu pe Stănică și se miră. Acesta nu veni nici la masa de prânz, nici seara, nici noaptea, nici două zile consecutive. Olimpia, îngrijorată, alergă la Aglae și se întrebă dacă nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
răsturnate, în noaptea ghețoasă, peste plapumă, se strânseră, zbicindu-se și chircindu-se ca pieile netăbăcite de sălbăticiune. În zori, prinseră a i se învîrti în jurul capului zburlit, netuns, boit jumătate în alb, jumătate în negru, un nor de muște leneșe, cărnoase, albăstrii, asemănătoare scânteilor unei brichete a cărei piatră este pe ducă. Nu-l deranjară și nu le deranjă. La ora 10, cavaleria albăstrie fu spulberată de trupele ușoare, imprevizibile în picaje, sprintene, ale unor musculițe de vin. La rândul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
inimă căldura radiatorului, stătea tolănit în fața lui și fredona melodia preferată din coadă lovea grilajul de protecție cadențat și Stani îl preveni: - Tamba încetează, îți ia foc coada! Pisoiul netulburat lovea în continuare concentrat ținea să păstreze cântecului un ritm leneș, nepăsător la avertismentele prietenului. Pe măsură ce creșteau numărul vibrațiilor gălăgia amintirilor șterse îl enerva și-l atrăgea în același timp pe motănaș. De-acum bătea din ce în ce mai puternic și mai rapid, făcând un zgomot infernal care-i făcea o deosebită
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
la plecare aruncă soacrei: - Ei, când jucăm la nuntă? Muierea dădu din umeri, se uită la dogar și la fată și nu spuse nimic. Pe urmă vem'se primăvara. Drumurile erau, toate, o iarbă. Peste mahalale se așternuse un cer leneș, albastru. Meșterul și-a făcut drum spre cârciuma lui Stere, a privit dugheana de scânduri, s-a mai sfătuit cu nevasta; tânărul venea duminica în casa lor, aducea fetei pachete cu bomboane, părea cam neînvățat, sta lângă Lina, povestea de-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu pui muia când vezi atâta bănet?! Alți cirezari se îndreptau spre cârciumă, târând după ei vitele legate de coarne, niște boi cât streașină hanului, costelivi și murdari de balegă, viței roșcovani care mugeau ascuțit, neliniștiți, adulmecând, și câteva vaci leneșe însemnate cu fierarul roșu pe pântece. Ăștia rămaseră în soare posomoriți. De-abia dacă unu-ldoi vânduseră la prețul cerut și numai dacă găsiseră vreun prost. Or, boi nu cumpăra 65 oricine. Negustorii erau înțeleși. Nu se grăbeau. Așteptau la umbră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zăcut sub zăpadă mirosea frumos a frunze putrede. Pământul negru și gras dospea. Cârciumarul își privi pomii. Le pusese fiecăruia câte un tutore de salcâm tare, de care legase cu rafie tulpinile crude. Câinii se gudurau la picioarele lui, căscau leneși, moleșiți. O toropeală neînțeleasă îl cuprinse. Auzi burlanele casei zuruind. Gurile lor de tablă aruncau în curte cocleala ultimei zăpezi de pe acoperiș, încet, urmele cerului se ștergeau. Nori albicioși călătoreau spre oraș și se pierdeau în sârmele numeroase, împletite peste
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]