3,668 matches
-
larg, de un feminism al autonomieixe "„feminismalautonomiei" personale). Acesta din urmă, în formele sale liberale, poate să aibă un rol remarcabil în dezvoltarea unui liberalismxe "„liberalism" mult mai extins și mai cu priză la un publicxe "„public" larg. Este acel liberalism feminist de care au nevoie categoriile noi, născute în ceea ce vreau să numesc societatea de competiție (societăți competiționale): persoane care sunt competitive profesional, au propensiune spre autoafirmare, joacă după reguli, sunt contribuabile mai degrabă decât beneficiare de asistență. Dar orbirea
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
o teorie 2, ci în mod esențial și o ideologiexe "„ideologie" a emancipării femeilorxe "„ideologieaemancipăriifemeilor" dintr-un statut inferior. Ideologia feministă nu poate să fie substituită de nici o alta, deoarece, prin dimensiunea sa antipatriarhală,xe "„patriarhal" transcende agenda directă a liberalismului sau social-democrației. Chiar dacă feminismul își asumă uneori liberalismulxe "„liberalism"3 sau socialismulxe "„socialism"4, inamicul său rămâne prin excelență patriarhatulxe "„patriarhat", așa cum pentru liberali (de stânga, centru sau dreapta), inamicii comuni sunt colectivismulxe "„colectivism", dirijismulxe "„dirijism", autoritarismul, planificarea centralizată. Or
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
ideologiexe "„ideologie" a emancipării femeilorxe "„ideologieaemancipăriifemeilor" dintr-un statut inferior. Ideologia feministă nu poate să fie substituită de nici o alta, deoarece, prin dimensiunea sa antipatriarhală,xe "„patriarhal" transcende agenda directă a liberalismului sau social-democrației. Chiar dacă feminismul își asumă uneori liberalismulxe "„liberalism"3 sau socialismulxe "„socialism"4, inamicul său rămâne prin excelență patriarhatulxe "„patriarhat", așa cum pentru liberali (de stânga, centru sau dreapta), inamicii comuni sunt colectivismulxe "„colectivism", dirijismulxe "„dirijism", autoritarismul, planificarea centralizată. Or, deocamdată, patriarhatulxe "„patriarhat" este forma de puterexe "„putere" care
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
tip postcomunist: respingerea ideologiilor, acceptarea „integrărilor” ca soluții mesianice ale tuturor relelor și nedreptăților sociale (integrarea în NATO și UE sunt „Soluția”), predominanța unui nedeclarat ca atare, dar foarte popular conservatorism de stânga. În sens mai general, chiar și liberalismulxe "„liberalism" este o ofertă tip „room-service”, sub chipul neoliberalismului orientat spre piață, datorat procesului de globalizarexe "„globalizare" (vezi Heldxe "„Held,David", 1995, Eschlexe "„Eschle,Catherine", 2001, Stegerxe "„Steger,Manfred", 2002). Multe femei și organizații feministexe "„feminist" au solicitat de-a lungul
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
2003). Feminismul est-european a fost tolerat, susține Laura Grünbergxe "„Grunberg,Laura" (2000), mai degrabă ca un exotism civic decât ca o mișcare politică relevantă. Țările central și est-europene par să accepte mai degrabă un paternalismxe "„paternalism", chiar și un liberalismxe "„liberalism" impus în mod paternalist, dacă Pater este Uniunea Europeanăxe "„Uniunea Europeană" sau Statele Unite. Dar aceste state au dat o importanță foarte redusă vocilor interne, mai puțin celor ale marilor sindicatexe "„sindicate" din industria ex-socialistă, care au ocupat în genere spațiul vast
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
feminismului este conservatorismulxe "„conservatorism": cel de dreapta. În tranziția postcomunistă, inamicul principal se dovedește a fi tot conservatorismulxe "„conservatorism", dar de această dată cel de stânga 21. Este greu de susținut ideea că există conservatorism în sine (ca și liberalismxe "„liberalism" sau feminism în sine). Mai degrabă, o anumită atitudine sau abordare politică este conservatoare în context. Cel est-european actual este tributar unei tradiții aparținând stângii radicale (comuniste). Este mai mult o stare de spirit decât o ideologiexe "„ideologie". Conservatorismul este
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
resurselor”57 la scară națională. Acțiunile societății civile, fie ele și foarte bune, nu produc politici la scară largă și nici reformă socială (Isaacxe "„Isaac,Jeffrey", 2003, p. 146). O necesară mișcare ar putea să fie sprijinul reciproc între liberalismxe "„liberalism" și feminism, având în vedere că și liberalismulxe "„liberalism" este un proiect emancipator pentru o țară ca România și se lovește de asemenea masiv de conservatorismulxe "„conservatorism" de stânga. Transformările legislative menite să asigure o protecțiexe "„protecție" mai mare a
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
ele și foarte bune, nu produc politici la scară largă și nici reformă socială (Isaacxe "„Isaac,Jeffrey", 2003, p. 146). O necesară mișcare ar putea să fie sprijinul reciproc între liberalismxe "„liberalism" și feminism, având în vedere că și liberalismulxe "„liberalism" este un proiect emancipator pentru o țară ca România și se lovește de asemenea masiv de conservatorismulxe "„conservatorism" de stânga. Transformările legislative menite să asigure o protecțiexe "„protecție" mai mare a femeilor au fost încurajate mai ales de către partidele social-democrate
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
de către partidele social-democrate. Eu susțin însă că - într-o astfel de societate, în care domină conservatorismulxe "„conservatorism" de stânga - propensiunea spre ieșire din patriarhatxe "„patriarhat", spre emanciparexe "„emancipare" și autonomiexe "„autonomie" are nevoie de o asociere mai pregnantă cu liberalismulxe "„liberalism". Mi-ar fi greu să susțin încă necesitatea asocierii cu ecologia, deși în perspectiva celor relevate în ecofeminism, o astfel de asociere este dezirabilă. Tranziția românească este, cred, un caz paradigmatic, în contextual, căruia i se pot studia metamorfozele patriarhatului
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Polirom, Iași. Matland, Richard și Kathleen A. Montgomery (eds.), 2003: Women’s Access to Political Power in Post-communist Europe, Oxford University Press, Oxford. McIntyre, Alisdair, 1984: „The Virtues, the Unity of the Human Life and the Tradition”, în Sandel (ed.), Liberalism and Its Critics, New York University Press, New York. Merchant, Carolyne, 1980: The Death of the Nature, Widwood House, London. Mihăilescu, Ștefania, 2001: Emaniciparea femeii române. Antologie de texte 1815-1918, Editura Ecumenică, București. Mihăilescu, Ștefania, 2002: Din istoria feminismului românesc. Antologie de
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Philosophy, Goodin, Robert, Pettit, Philip (eds.), Blackwell, Oxford. Ransel, David, 2000: Village Mothers. Three Generations of Change in Rusia and Tataria, Indiana University, Bloomington. Rawls, John, 1971: A Theory of Justice, Harvard University Press, Cambrige, MA. Rawls, John, 1993: Political Liberalism, Columbia University Press, New York. Reed, Betsy (ed.), 2002: Nothing Sacred. Women Responding to Religious Fundamentalism and Terror, Thunder’s Mouth Press/Nation Books, New York. Renne, Tanya (ed.), 1997: Ana’s Land, Sisterhood in Eastern Europe, Westview Press, Boulder, CO. Reuther
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
1973: Woman’s Consciousness, Man’s World, Penguin, Harmondsworth. Ruddick, Sara, 1989: Maternal Thinking, Towards a Politics of Peace, Beacon Press, Boston. Ruescheimeyer, Marlyn (ed.), 1998: Women in the Politics of Post-communist Eastern Europe, Armonk, New York. Sandel, Michael (ed.), 1984: Liberalism and Its Critics, New York University Press, New York. Sandu, Dumitru, 1999: Spațiul social al tranziției, Editura Polirom, Iași. Sapiro, Virginia, 1998: „Feminist Studies and Political Science and Vice Versa”, în Phillips, Anne (ed.), Feminism and Politics, Oxford University Press, Oxford. Scalat
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
ca imposibilitate a unui paretian liberal”. Ulterior, în (1976), revine asupra denumirii, propunând numele de „teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian”. Motivația acestei redenumiri este, în cuvintele autorului, aceea de a renunța la termenul, „mult mai puțin clar, de liberalism.” [Sen, 1976, p. 218] footnote> (numele original, propus de Sen în cele două lucrări deja amintite), teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian și sub acela de paradox libertarian. Potrivit acestui rezultat, dacă agregăm preferințele minimal raționale ale cel puțin
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
a’ implică ‚b’ preferat de i lui ‚a’.” [Craven, 1982, p. 352]. Această restricție de domeniu spune că, dacă sunt liberal, preferința mea față de alternativele aflate în sfera personală a altui individ vor avea același sens cu preferințele acelui individ. Liberalismul poate fi așadar văzut ca un acord în preferințe. Concluzia lui Craven este că „avem o teoremă de consistență pentru o societate liberală care spune că nu există nici o contradicție între viziunea liberală și partea liberă a ordinilor individuale (cea
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
lui Craven este că „avem o teoremă de consistență pentru o societate liberală care spune că nu există nici o contradicție între viziunea liberală și partea liberă a ordinilor individuale (cea care nu se află în sfere personale). [...] Dacă acceptăm că liberalismul poate fi interpretat ca o opinie a indivizilor, mai degrabă decât ca o proprietate a regulii de alegere colectivă, nu există niciun paradox legat de folosirea liberalismului și a condiției Pareto”. [Craven, 1982, p. 358] 3.4. Restricția Breyer-Gigliotti În
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
ordinilor individuale (cea care nu se află în sfere personale). [...] Dacă acceptăm că liberalismul poate fi interpretat ca o opinie a indivizilor, mai degrabă decât ca o proprietate a regulii de alegere colectivă, nu există niciun paradox legat de folosirea liberalismului și a condiției Pareto”. [Craven, 1982, p. 358] 3.4. Restricția Breyer-Gigliotti În (1980), Breyer și Gigliotti propun o altă restricție de domeniu. Punctul de plecare este individul care respectă drepturi [Sen, 1976]. Un individ care respectă drepturi dorește ca
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
atunci ciclicitatea nu poate apărea decât din utilizarea condiției Pareto. Dacă însă unanimitatea paretiană nu poate apărea, atunci ciclicitatea este înlăturată. Capitolul 4 Soluții prin reformularea condiției libertariene 4.1. Soluția Hillinger-Lapham În (1971), Hillinger și Lapham contestă faptul că liberalismul ar putea fi captat de condiția liberală (libertariană) a lui Sen: „vom argumenta că definiția sa (definiția lui Sen a liberalismului i.e condiția liberală sau libertariană<footnote Paranteza îmi aparține. footnote>) nu corespunde niciunei noțiuni acceptabile de liberalism” [Hillinger
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Capitolul 4 Soluții prin reformularea condiției libertariene 4.1. Soluția Hillinger-Lapham În (1971), Hillinger și Lapham contestă faptul că liberalismul ar putea fi captat de condiția liberală (libertariană) a lui Sen: „vom argumenta că definiția sa (definiția lui Sen a liberalismului i.e condiția liberală sau libertariană<footnote Paranteza îmi aparține. footnote>) nu corespunde niciunei noțiuni acceptabile de liberalism” [Hillinger și Lapham, 1971, p. 1403]. Pasul următor este de a propune una acceptabilă: „liberalismul poate fi definit, în sens larg, ca
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
că liberalismul ar putea fi captat de condiția liberală (libertariană) a lui Sen: „vom argumenta că definiția sa (definiția lui Sen a liberalismului i.e condiția liberală sau libertariană<footnote Paranteza îmi aparține. footnote>) nu corespunde niciunei noțiuni acceptabile de liberalism” [Hillinger și Lapham, 1971, p. 1403]. Pasul următor este de a propune una acceptabilă: „liberalismul poate fi definit, în sens larg, ca dorința de a nu constrânge indivizii să accepte alegeri pe care nu le-au făcut voluntar. Din această
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
că definiția sa (definiția lui Sen a liberalismului i.e condiția liberală sau libertariană<footnote Paranteza îmi aparține. footnote>) nu corespunde niciunei noțiuni acceptabile de liberalism” [Hillinger și Lapham, 1971, p. 1403]. Pasul următor este de a propune una acceptabilă: „liberalismul poate fi definit, în sens larg, ca dorința de a nu constrânge indivizii să accepte alegeri pe care nu le-au făcut voluntar. Din această definiție este vizibil că atunci când acțiunile unui individ nu afectează negativ bunăstarea altora, liberalismul este
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
acceptabilă: „liberalismul poate fi definit, în sens larg, ca dorința de a nu constrânge indivizii să accepte alegeri pe care nu le-au făcut voluntar. Din această definiție este vizibil că atunci când acțiunile unui individ nu afectează negativ bunăstarea altora, liberalismul este un caz particular al principiului Pareto.” [Hillinger și Lapham, 1971, p. 1403] Așadar, „singurul principiu general acceptat al liberalismului, departe de a intra în conflict cu principiul Pareto, este de fapt un caz special al acestuia” [Hillinger și Lapham
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
nu le-au făcut voluntar. Din această definiție este vizibil că atunci când acțiunile unui individ nu afectează negativ bunăstarea altora, liberalismul este un caz particular al principiului Pareto.” [Hillinger și Lapham, 1971, p. 1403] Așadar, „singurul principiu general acceptat al liberalismului, departe de a intra în conflict cu principiul Pareto, este de fapt un caz special al acestuia” [Hillinger și Lapham, 1971, p. 1403]. Această soluție condiționează drepturile individuale în următorul mod: un individ poate fi decisiv pe o pereche de
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
special al acestuia” [Hillinger și Lapham, 1971, p. 1403]. Această soluție condiționează drepturile individuale în următorul mod: un individ poate fi decisiv pe o pereche de alternative doar dacă nu se opune nimeni preferinței lui pe acea alternativă, i.e liberalismul este definit ca paretianism în formă tare. Cum condiția Pareto slabă este un caz particular al condiției Pareto tari, evident, cele două (condiția Pareto slabă și condiția Pareto tare) vor fi compatibile. Pentru a fi mai clar, preferința socială va
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
permițând, așadar, cel puțin acele negocieri cu care toată lumea este de acord.” [Gibbard, 1974, p. 397] 4.3. Soluția Blau O abordare asemănătoare cu acea a lui Gibbard are Blau în (1975). Pentru început, Blau ia în discuție „întrebarea dacă liberalismul (i.e. condiția libertariană a lui Sen) este o asumpție rezonabilă” [Blau, 1975, p. 396]. Problema este că „fiecare dintre cele două persoane simte mai puternic în opoziție cu decizia privată a celuilalt decât pentru propria decizie privată. [...] că unul dintre
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
din preferința sa să conteze și, prin urmare, ea spune adevărul și numai adevărul, însă nu cere ca tot adevărul preferinței sale să conteze în ceea ce privește determinarea preferinței sociale.” [Sen, 1976, pp. 236-237] 5.2. Restricția Austeen-Smith În altă interpretare dată liberalismului, Austeen-Smith (1982) argumen tează că este suficient ca un singur individ liberal să-și exercite dreptul de veto pentru a face condiția Pareto inaplicabilă. Condiția Pareto devine în acest mod „condiția Pareto slabă restricționată prin drepturi”. Într-o definire informală
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]